DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B____

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx

Ședința publică din data de 03.11.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I___ E_____ A___ I____

GREFIER: A______ A____ E______

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect obiect anulare proces verbal de contravenție formulată de petentul B___ A_____, domiciliat în Râmnicu Sărat, ____________________, județul B____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B____, cu sediul în B____, _______________________-10, județul B____.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: dosar aflat la primul termen de judecată, are ca obiect anulare proces verbal de contravenție; stadiu procesual – fond; procedura de citare este legal îndeplinită; la data de 14.09.2015, intimatul a formulat întâmpinare (f. 15); petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Reluându-se cauza la a doua strigare, la apelul nominal au lipsit părțile.

Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită și intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În temeiul art. 131 C. proc. civ., instanța procedează la verificarea din oficiu a competenței, constatând, în temeiul art. 126 alin. 1) și alin. 2) din Constituția României coroborat cu art.2 și 3 din Legea nr.304/2004 și art. 94 pct. 2 C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. 1) din O.G. nr. 2/2001, că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

În baza art. 238 C. proc. civ., instanța de judecată estimează durata cercetării procesului la un singur termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici incidente de soluționat, în temeiul art.255 raportat la art. 258 C. proc. civ. și art. 341 alin. 2) C. proc. civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video pe suport C.D., apreciind că sunt utile și de natură să ducă la soluționarea procesului.

Respinge cererea petentului de încuviințare a probei cu certificatul de omologare a aparatului radar, ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere că pe suportul C.D. intimatul a depus buletinul de verificare metrologică.

Instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei de față, în temeiul art. 394 C. proc. civ. o reține spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B____ la data de 25.08.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul B___ A_____ a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.08.2015 încheiat de intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B____-Serviciul Rutier, solicitând anularea procesului verbal și a măsurilor dispuse prin acesta.

În motivarea cererii, petentul a aratat că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu este conformă cu realitatea. A învederat că în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX în localitatea B____, a fost oprit de către un echipaj de poliție, care i-a comunicat că a depășit viteza legală în localitate, circulând cu 79 km/h. Petentul a solicitat prezentarea probei video, solicitare care i-a fost respinsă.

A mai arătat că a semnat procesul-verbal, însă a formulat obiecțiuni, deoarece bordul autoturismulului indica o viteză de 59 km/h.

Petentul a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu nerespectarea prevederilor legale, având în vedere că acesta nu este semnat de niciun martor, iar agentul care a l-a întocmit nu a vizualizat proba video înainte de încheierea actului sancționator.

De asemenea, petentul a arătat că procesul-verbal nu respectă modelul prevăzut în Anexa nr.1D.

Plângerea contravențională nu a fost motivată în drept.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare a contravenției și cartea de identitate (filele 4-7).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art.19 din O.U.G. nr.80/2013.

Intimatul a formulat întampinare în termenul prevăzut de lege, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, intimatul a arătat că la data de 10.08.2015, ora 00:44, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe _________________________ B____, agentul de poliție rutieră a procedat la oprirea autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula cu viteza de 79 km/h, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, autovehiculul fiind filmat și înregistrat cu aparatul radar ROM 386, montat pe autospeciala MAI xxxxx.

A mai arătat că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere, certificatul de înmatriculare și polița de asigurare RCA, pentru ambele fapte acesta fiind sancționat cu avertisment, 4 puncte-amendă în cuantum de 420 lei și 3 puncte penalizare.

În ceea ce privește Anexa 1D, intimatul a arătat că aceasta este prevăzută de lege pentru situația în care conducătorul auto nu este oprit în trafic, însă în cauza dedusă judecății, petentul a fost oprit în trafic.

În drept, intimatul a invocat prevederile art.205-208 C.proc.civ.

A depus la dosarul cauzei, pe suport CD, înregistrarea video a faptei contravenționale, atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică. De asemenea, intimatul a anexat întâmpinării un extras din evidență privind sancțiunile contravenționale aplicate petentului (filele 16-17).

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 03.11.2015, instanța, în temeiul 258 alin. 1) raportat la art. 255 C. proc. civ. și art. 341 alin. 2) C. proc. civ., a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video pe suport C.D., apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei. Cererea petentului de încuviințare a probei cu certificatul de omologare a aparatului radar a fost respinsă, având în vedere existența la dosar a buletinului de verificare metrologică, care nu poate fi emis în absența unui certificat de omologare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.08.2015 (fila 7), s-a reținut săvârșirea de către petent a faptei prevăzută de art.108 alin.1 lit. b) pct.2, sancționată potrivit art.100 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 (raportat la art.121 alin.1 din Regulamentul O.U.G. nr.195/2002), petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei, echivalentul a 4 puncte-amendă, respectiv 3 puncte de penalizare., pentru aceea că a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în Municipiul B____, pe __________________________, în zona „New Pizza” cu viteza de 79 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar ROM 386, montat pe autospeciala MAI xxxxx.

De asemenea, s-a reținut că petentul nu a avut asupra sa cartea de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare și nici polița de asigurare RCA, pentru această faptă fiind sancționat cu avertisment.

Contravenientul a semnat procesul verbal de contravenție, menționând la rubrica destinată obiecțiunilor că a avut 59 km/h.

Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, înainte de a proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, instanța are obligația de a verifica dacă plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal. În cauza de față, procesul-verbal contestat i-a fost înmânat petentului în data de 10.08.2015, sub semnătură, iar plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 24.08.2015 (data poștei), fiind respectat, așadar, termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Potrivit art.100 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, amenda contravențională prevăzută la alin. 1), respectiv amenda prev. în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amenda), se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1) lit. b), care sancționează la pct.2 depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În conformitate cu dispozițiile art. 147 alin.1 pct.1 din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare. Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se pedepsește conform art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002 cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (de la 6 la 8 puncte-amendă), agentul constatator, în urma analizării criteriilor de individualizare, putând aplica și sancțiunea avertismentului.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și adresa contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

De asemenea, au fost respectate la momentul încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției prevederile art.10 alin.1 și 2 din O.G. nr.2/2001 referitoare la situația în care prin același proces-verbal sunt constatate mai multe contravenții.

În ceea ce privește faptul că procesul-verbal nu a fost semnat de niciun martor, instanța reține că dispozițiile art.19 din O.G. nr.2/2001 prevăd obligativitatea semnării actului sancționator de un martor exclusiv în situațiile în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, rolul martorului fiind tocmai acela de a confirma aceste împrejurări. Dimpotrivă, în cauza dedusă judecății, petentul a semnat procesul-verbal, astfel încât prevederile articolului mai sus menționat nu sunt incidente.

Referitor la susținerea petentului potrivit căreia procesul-verbal nu a fost întocmit pe formularul din Anexa 1D, aceasta nu poate fi reținută deoarece, conform art.181 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002, formularul 1D trebuie folosit doar în situația în care nu se poate stabili identitatea conducătorului auto la momentul constatării faptei, fiind necesare verificări ulterioare, care constau în comunicarea către proprietarul autovehiculului a solicitării de a indica persoana care a condus efectiv vehiculul, însă în cauza dedusă judecății situația a fost diferită, petentul fiind oprit în trafic.

Instanța constată că procesul-verbal cuprinde mențiunea că fapta a fost înregistrată cu aparatul radar _________ 386, montat pe autospeciala MAI xxxxx. Aceste mențiuni ale procesului-verbal de contravenție se coroborează cu mențiunile buletinului de verificare metrologică nr.BBSC-02.01-1126 emis în data de 25.03.2015 și cu valabilitate de 1 an, potrivit căruia aparatul radar _________ 386 este montat pe auto tip Dacia L____ MCV cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx.

Totodată, instanța constată că intimatul a depus la dosarul cauzei, pe suport CD, atestatul de operator Autovision nr.5278/4/31.03.2010 a agentului constatator C_______ C_____.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).

Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO, acest gen de contravenție, referitoare la normele rutiere, intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general; 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.

Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României) că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.

Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului – 420 lei nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).

Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.

Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A_____ c. României, cauza A_____ c. României, în deciziile din cauzele N____ c. României și I___ P__ c. României, cauza H______ și alții c. României, precum și în cauza N_______ G_______ c. României, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.

Petentul nu a înțeles să conteste, pe calea prezentei plângeri contravenționale, faptul că a circulat fără a avea asupra sa permisul de conducere, certificatul de înmatriculare și polița de asigurare RCA și nici aplicarea sancțiunii avertismentului pentru această faptă, ci a contestat procesul-verbal exclusiv sub aspectul temeiniciei în ceea ce privește fapta de a circula cu viteza de 79 km/h, susținând că, de fapt, a circulat cu 59 km/h.

Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție. Dimpotrivă, intimatul a depus la dosarul cauzei toate mijloacele de probă pe care le-a avut la dispoziție și care dovedesc săvârșirea faptei contravenționale.

În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat, precum și un CD conținând înregistrarea faptei săvărșite.

Având în vedere că petentul nu a furnizat nici măcar un minim probatoriu, de natură să conducă la suspiciunea rezonabilă că agentul constatator nu ar fi reținut corect faptele în actul sancționator și că intimatul a făcut dovada săvârșirii faptei prin depunerea la dosar a înregistrării video, instanța constată că situația reținută în procesul-verbal de contravenție corespunde realității.

Astfel, din înregistrarea video depusă la dosar pe suport CD, instanța reține că autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a circulat în municipiul B____, pe ___________________ New Pizza, cu viteza de 79 km/h, la data de 10.08.2015, ora 00:44, viteză ce a fost înregistrată cu aparat radar omologat și verificat metrologic, după cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1126/25.03.2015, depus la dosar pe suport CD. Vizionând înregistrarea, instanța constată că la cadrul 7369, ora 00:44:37, este redată viteza de circulație reținută prin procesul-verbal contravențional, iar la cadrul 7465, ora 00:44:41, se poate distinge cu claritate numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Susținerea petentului potrivit căreia viteza ar fi fost în realitate de 59 km/h nu poate fi reținută, deoarece nu este confirmată de nicio probă administrată în cauză.

Prin urmare, având în vedere că petentul nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație de fapt decât cea menționată de agentul constatator în procesul verbal de contravenție și susținută de probele administrate în cauză, astfel încât plângerea este apreciată ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, instanța apreciază că nu se poate înlocui sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, în condițiile în care petentul nu este la prima abatere de acest gen, fiind anterior sancționat pentru încălcarea normelor legislației rutiere referitoare la viteza de circulație de 17 ori (filele 16-17 – extras privind istoricul contravențional al petentului), precum și împrejurarea că sancțiunea contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și are o importantă componentă preventivă, pe lângă cea represivă. Astfel, participanții la trafic trebuie să își adapteze conduita normelor în vigoare, cu atât mai mult cu cât, în caz contrar, se expun pe ei înșiși și îi expun și pe ceilalți conducători auto la riscuri considerabile.

Cu privire la sancțiunea complementară a aplicării celor 3 puncte de penalizare, instanța reține că această sancțiune contravențională complementară se aplică automat, conform dispozitiilor art.108 alin.1 lit. b) din O.U.G. nr.195/2002.

Pentru aceste motive, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent împotriva procesului verbal de contraventie întocmit de intimat și să mențină procesul verbal contestat și măsurile dispuse prin acesta.

În temeiul art.9 alin.2 raportat la art.453 C.proc.civ., potrivit principiului disponibilității, instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B___ A_____, domiciliat în Râmnicu Sărat, sStr. Plopilor, nr. 8, județul B____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B____ – SPR, cu sediul în B____, _______________________-10, județul B____, ca neîntemeiată.

Menține procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 10.08.2015 și măsurile dispuse prin acesta.

Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B____.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.11.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

I___ E_____ A___ IRINAANDRONE A____ E______

Red.I.E.A.I./Tehnored. A.A.E/4ex./03.12.2015