Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 05.09.2014

Instanța constituită din:

Președinte - U________ M______

Judecător - R_____ M______

Grefier - C____ I_____

D E C I Z I A N R. 305 A

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta S.C. F___-T____ S.R.L. în contradictoriu cu intimatul C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva sentinței civile nr. 1170/10.02.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, precum și faptul că s-a solicitat judecata în lipsă conform art. 411 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, instanța constată apelul în stare de judecată și reține spre soluționare.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința civilă nr. 1170/10.02.2014, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul S.C. F___ T____ SRL în contradictoriu cu intimatul C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatica Cestrin, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor R13 nr.xxxxxxx din 11.06.2013 încheiat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale prin CESTRIN București, petenta S.C. F___ T____ SRL a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.750 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.

Pentru a aplica această sancțiune, agentul constatator a reținut că, în ziua de 13.05.2013, ora 14:15, vehiculul categoria D cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentei, a circulat pe DN 17 – km.85+380 m în loc. Tiha Bârgăului, jud. Bistrița Năsăud, fără a deține rovinietă valabilă.

În drept, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărît asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.

Cu privire la motivul invocat de petent privind nerespectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001 față de modalitatea de întocmire a actului constatator în formă electronică și semnarea acestuia prin atașarea unei semnături electronice, prima instanță a constatat că procesul verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către V____ M____, cu certificatul nr. 20:06:05:16:70:04:03:03:16:fc cu valabilitate în perioada 08.01.xxxxxxxxxxxxx14, emis de Certsign SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii, depus la fila 22 dosar.

Conform dispozițiilor art.6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile, iar art.7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întrutotul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.

Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura olografă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.

Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat, constând pe de-o parte în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, numitul V____ M____ îndeplinind funcția de agent constatator, în cadrul CNADNR SA, pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de O.G. nr.15/2002, astfel cum rezultă din copia autorizației de control (fila 22), valabilă la data constatării pretinsei fapte contravenționale.

De asemenea, conform certificatului calificat emis de CertiSIGN și având ca titular pe V____ M____ agent constatator, instanța constată a fi respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Cu privire la apărarea petentei privind nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.7 și art.19 din O.G. nr.2/2001, conform cărora înscrisul trebuie să fie apt de a putea fi semnat și de către contravenient și nu doar de agentul constatator, fapt ce exclude forma electronică, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată, întrucât legiuitorul a reglementat atât situația în care actul constatator se încheie în prezența contravenientului, dar și situația când este întocmit în lipsa acestuia, ceea ce denotă faptul că, nu este exclusă de plano posibilitatea întocmirii acestuia în format electronic.

Totodată, nemulțumirea petentei față de calitatea drumurilor pe care le utilizează nu poate constitui un motiv de nelegalitate a procesului verbal de contravenție întrucât, existența acestei realități nu o poate exonera de obligația legală de a achita rovinieta, aceasta având posibilitatea, în cazul în care i se va produce o pagubă materială datorită calității inferioare a drumurilor pe care circulă, să solicite și să obțină despăgubiri, dacă va face dovada și a existenței legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul suferit și fapta ilicită a Companiei Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale.

Prima instanță a amintit petentei, că potrivit dispozițiilor art. 13 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei și astfel, faptul că în cazul de față, fapta săvârșită la data de 13.05.2013 a fost sancționată cu amendă prin procesul verbal de contravenție întocmit la data de 11.06.2013, nu face decât să demonstreze respectarea dispozițiilor legale și să conducă la respingerea apărării formulate de petentă în acest sens.

Petenta a mai invocat faptul că răspunderea contravențională ar trebui să aparțină conducătorului auto, întrucât e posibil ca acesta să fi omis achiziționarea rovinietei sau chiar să o fi pierdut însă, instanța constată că dispozițiile invocate de petentă, respectiv cele prevăzute de art.7 din O.G. nr.15/2002 sunt aplicabile numai în cazul utilizatorilor străini, iar în cazul utilizatorilor români, aceștia au obligația legală de a achiziționa rovinieta prin care să facă dovada achitării tarifului de utilizare. Motivele invocate de petentă privind omisiunea conducătorului auto de a achiziționa rovinieta sau pierderea acesteia sunt apreciate de instanță ca fiind neserioase întrucât, aceasta are obligația de a pune la dispoziția conducătorului auto un autovehicul care deține toate documentele legale, în caz contrar, fiind posibilă situația ca unii conducători auto să fie nevoiți să achite contravaloarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri din veniturile proprii, doar pentru a evita sancționarea lor, deși obligația legală incumbă exclusiv utilizatorului. În cazul de față, petenta nu a făcut dovada existenței unei roviniete valabile la data controlului și nici a situației pierderii acesteia, deși avea la dispoziție posibilitatea de a fotocopia rovinieta înainte ca aceasta să fie remisă conducătorului auto, preconstituindu-și astfel un mijloc de probă prin care să dovedească faptul achiziționării și de asemenea, putea depune chitanța sau factura care atesta acest faptul juridic.

Pentru aceste motive, prima instanță a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 11.06.2013, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a examinat actul constatator din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza Lauko vs Slovacia, A_____ vs Romania), prima instanță a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală. Astfel, Curtea a subliniat în mod repetat și pertinent (cauza Ziliberberg vs Republica M______) faptul că elementul esențial pentru a stabili daca art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.

În cazul de față, sancțiunea aplicată petentului constă într-o amendă contravențională în cuantum de 1.750 lei, scopul sancțiunii fiind atât unul de constrângere cât și de prevenire a săvârșirii de noi fapte. Aceasta sancțiune nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.

Prima instanță a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală, în mod evident trebuie să țină cont și de prevederile paragrafului 2 si 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Aceasta prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei cât și sarcina probei.

Tot pe cale jurisprudențiala (cauza Salabiaku vs Franța), Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” prima instanță nu a putut fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Cu privire la fapta reținută în sarcina petentei, prima instanță a constatat că potrivit art. 8 din OUG nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, modificată si completată, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție si se sancționează cu amenda, iar potrivit art. 11 lit.c rovinieta valabilă este rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea. Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, pentru stabilirea vinovăției este suficientă accesarea bazei de date a SIEGMCR și verificarea informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză.

În cazul de față, petenta nu a susținut o altă situație de fapt decât cea reținută în actul constatator, respectiv că la data controlului ar fi avut o rovinietă valabilă, și având în vedere că potrivit art.9 alin.2 din O.G. nr.15/2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar în cazul de față instanța constată că fapta a fost constatată cu mijloace tehnice omologate, apreciază că prezumția de temeinicie a procesului verbal este susținută de probele administrate de intimată, respectiv planșa foto (fila 12), în care este surprins autovehiculul petentei, având nr.de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula prin loc.Tiha Bârgăului, jud.Bistrița Năsăud, fără a deține rovinieta valabilă.

Din probatoriul administrat în cauză, reiese fără nici un dubiu, că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și cum aceasta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută in procesul verbal de constatare a contravenției, prima instanță a apreciat că procesul verbal _________ nr.xxxxxxx din 11.06.2013, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentei, respectiv amenda în cuantum de 1.750 lei, prima instanță a apreciat că nu se impune reindividualizarea acesteia întrucât, petenta nu a făcut dovada achiziționării, ulterior, a unei roviniete pentru a demonstra că a înțeles să se conformeze obligațiilor legale care îi revin și a apreciat prima instanță că acesta va conștientiza pericolul social al faptei sale doar prin executarea sancțiunii pecuniare.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 11.06.2013 prima instanța, în temeiul art.34 O.G. nr.2/2001, a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. F___ T____ SRL în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale prin CESTRIN București, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel apelanta S.C. F___ – T____ S.R.L., prin care a solicitat schimarea în tottalitate a sentinței pronunțate de prima instanță , în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal contestat în cauză.

În motivarea cererii de apel s-a menționat că Judecătoria B_______ nu a interpretat corect prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în sensul a reținut drept valabilă semnătura electronică a agentului constatator de pe procesul verbal. Mai arată apelanta că în speță , pentru a se reține valabilitatea procesului verbal de contravenție acesta trebuia semnat olograf de către agentul constatator și că din interpretarea dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, privind semnătura electronică, rezultă că înscrisurile electronice cât și semnătura atașată acestora se aplică raporturilor juridice de drept privat și nu raporturilor juridice de autoritate cum este cazul în speță.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată următoarele:

Examinând procesul-verbal de contravenție, tribunalul constatată că, într-adevăr, acesta nu conține semnătura olografă a agentului constatator, dar conține semnătura electronică a acestuia. Conform art. 4 punctele 2 și 3 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. Faptul că procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenienților pe suport de hârtie si nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că acesta nu este valabil ca înscris electronic. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care are menirea tocmai să certifice faptul că agentul constatator din cadrul recurentei are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenție pe care le întocmește. Mai mult decât atât, agentul constatator a acționat în baza unui certificat calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Ori, potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.

Deși OG nr. 2/2001 nu prevede posibilitatea generării electronice a procesului verbal de constatare a contravențiilor, legea specială, în speță OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale prevede faptul că sistemul informatic SIEGMR permite între altele monitorizarea și controlul achitării tarifului, de unde rezultă implicit și posibilitatea constatării abaterilor contravenționale, cu prilejul controlului derulat prin intermediul acestui sistem. În atare situație se apreciază că dispozițiile OG nr. 15/2002 sunt în deplină concordanță cu Legea nr. 455/2001 privind înscrisul în format electronic, procesului verbal întocmit în cauza atașându-i-se logic o semnătură electronică valabilă.

Așadar, tribunalul apreciază că procesul verbal de contravenție a fost generat electronic și este însușit de agentul constatator prin semnătura electronică, ceea ce face ca acesta să fie valabil întocmit inclusiv sub aspectul acestei cerințe de formă a semnăturii electronice. Ulterior generării procesului verbal de contravenție, acesta a fost imprimat pe hârtie și trimis spre comunicare prin poștă apelantei - petente. Dar aceasta nu înseamnă că agentul constatator trebuia să procedeze la o nouă semnare a înscrisului imprimat.

Constatând că nu sunt date alte motive de apel din cele de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanță din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat, apelul declarat de apelanta S.C. F___ – T____ S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1170/10.02.2014 a Judecătoriei B_______, pe care o va păstra ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. F___ – T____ S.R.L. cu sediul în mun. B_______, ____________________________. 72, județul B_______ în contradictoriu cu intimatul C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. cu sediul în municipiul București, ___________________. 401 A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 1170/10.02.2014 a Judecătoriei B_______, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 05.09.2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. U.M. /4 ex.

Tehnored. UG/02.12.2014

Judecătoria B_______ - Jud. P________ A____ - M______