Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V______

SECTIA A II-A CIVILA SI DE C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 42/2016

Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ D____

Judecător S____ D___

Grefier I____ M____

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelanta _______________________, cu sediul în _______________________________, având CUI RO xxxxxxxx și număr de ordine la Registrul Comerțului JXXXXXXXXXXX, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.2372 din 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I___________ T_________ DE REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE FOCȘANI, cu sediul în Focșani, ____________________, județul V______.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta și intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, iar cauza se află la primul termen de judecată.

În temeiul disp. art. 131 cu ref. la 95 alin.2 NCPC și art.34 alin.2 din OG 2/2001 își verifică competenta și constată că este competentă general, material și teritorial; că în cauză calea de atac s-a exercitat în termenul prevăzut de art.468 NCPC și că apelul a fost timbrat în conformitate cu disp. art. 19 din OUG 80/2013, dovada fiind chitanța aflată la 20 din dosar.

În temeiul disp. art. 238 N.C.pr.civilă estimează durata de soluționare a prezentei cauze având în vedere obiectul, natura și complexitatea cauzei deduse judecății la o perioada de 3 luni de la data prezentei.

Instanța – constată că cererea de apel nu a fost semnată de apelantă, iar prin adresa depusă la dosar, fila 19, societatea și-a însușit cererea de apel, lipsurile fiind complinite.

Nemaifiind alte cereri, în raport de disp. art.479 NCPC, instanța în temeiul disp. art.244 alin.1 raportat la disp. 482 NCPC constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată, părțile solicitând judecarea în lipsă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 10.03.2014, sub nr.XXXXXXXXXXXXX, petenta ____________________ SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul teritorial de regim silvic și vânătoare Focșani, anularea procesului-verbal _________ nr.xxxxxxx/19.02.2014, ca nelegal și netemeinic, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenție, pentru următoarele motive: 1. descrierea generică a faptei, constând în aceea că fapta a fost descrisă în mod sintetic fapt ce nu permite încadrarea în dispozițiile art.17 din Legea nr.171/2010. De asemenea, a precizat că agentul constatator avea obligația potrivit art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 să indice în mod clar temeiurile de fapt și de drept care stau la baza reținerii contravenției; 2. neindicarea dispozițiilor legale în care se încadrează fapta săvârșită, agentul constatator anulând rubrica ce vizează acest aspect; 3. aplicarea unei sancțiuni nelegale, neprevăzute de art.17 lit.d, în conformitate cu care sancțiunea este de la 800 la 100 lei în vreme ce amenda aplicată a fost de 5000 lei.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, dat fiind gradul redus de pericol social al faptei săvârșite.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.148-151 si urm. C.p.c., ale Legii nr.171/2010 și OG nr.2/2001.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri pe care le-a depus la dosar (f.6-7).

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei (f.15).

La data de 10.11.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă.

În motivare, a arătat în esență că procesul-verbal conține toate elementele prevăzute de lege pentru validitatea lui, făcând deplina dovadă a celor consemnate. A arătat că fapta a fost descrisă corespunzător fiind precizate în concret elementele care individualizează fapta, acestea reieșind totodată și din cuprinsul notei de constatare din 19.02.2014 întocmită de către reprezentanții intimatului împreună cu IPJ V______, fiind semnată de către reprezentanții Ocolului silvic Obștea Tulnici și reprezentantul petentei. A sancțiunea aplicată este legală și temeinică.

A invocat în drept dispozițiile art.205-208 C.p.c..

În dovedire a depus înscrisuri (f. 15-21).

Petenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art.258 C.p.c., instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă nr.2372/22.04.2015, instanța a respins plângerea formulată de petent _______________________ cu sediul în _______________________________ în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL T_________ DE REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE FOCȘANI cu sediul în Focșani, ____________________, județul V______, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, sub aspectul legalității, procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând mențiunile obligatoriii prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, din conținutul actului de constatare reiese numele, prenumele și calitatea agentului constatator, A_____ C_____ și B____ S____ din cadrul intimatului Inspectoratul teritorial de regim silvic și vânătoare Focșani, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.

În ce privește temeinicia procesului-verbal, care presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea, instanța a reținut că, potrivit mențiunilor din Nota de constatare din 19.02.2014 (f.19 verso) întocmită de către agenții constatatori în prezența reprezentantului legal al petentei, s-a constatat, în partida nr.xxxxxx constituită în UP IV Greșu, ua 84A, existența unui drum de tractor neautorizat, în lungime de circa 250-300 ml, Nota de constatare fiind semnată de către reprezentantul petentei, fără obiecțiuni sau alte mențiuni.

Instanța nu a reținut susținerea petentei conform căreia nu s-a stabilit cu certitudine făptuitorul, agenții constatatori având obligația de identifica cu certitudine persoana care a efectuat drumul neautorizat, dat fiind că petenta, în calitate de titular al autorizației de exploatare nr.xxxxxx/30.12.2013, deține paza juridică a partidei nr.xxxxxx ori, în această calitate, în ipoteza în care drumul ar fi fost executat de către o altă persoană, avea obligația de a sesiza autoritățile competente pentru a se lua măsurile corespunzătoare.

În condițiile în care petenta nu a făcut un atare demers și nici nu a dovedit faptul că nu este posibil ca aceasta să fi executat drumul neautorizat, instanța a apreciat că situația de fapt reținută corespunde realității.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că petenta nu a invocat și nici nu a făcut dovada unor împrejurări reale sau personale care să impună o reindidualizare a sancțiunii aplicate, instanța apreciind că sancțiunea este temeinică, de natură să asigure un raport just de proporționalitate între mijlocul folosit și scopul urmărit.

Mai mult, instanța a apreciat că, prin apărările formulate, petenta denotă că nu are reprezentarea faptei săvârșite și a consecințelor sociale și legale care derivă din încălcarea legii întrucât prin săvârșirea unei fapte ilicite se naște un raport juridic de conflict care are ca obiect tragerea la răspundere a făptuitorului. În cadrul acestui raport născut prin încălcarea legii, calitatea de subiectul activ revine statului, prin autoritățile competente, în speță agentului constatator, care are dreptul de a declanșa procedura de sancționare, iar calitatea de subiect pasiv aparține făptuitorului, acesta din urmă având obligația de a răspunde, în condițiile legii, pentru fapta săvârșită. Numai acționând în acest mod, se asigură scopul preventiv și educativ urmărit de legiuitor, iar prin asumarea răspunderii, contravenientul redevine parte în raportul juridic de conformare.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a formulat apel petentul ____________________ SRL, considerând sentința nelegală și neîntemeiată.

În motivarea apelului s-a arătat că nu a fost făcută dovada vinovăției sale, că în mod greșit i s-a cerut să facă dovada lipsei sale de vinovăție, care este prezumată, că s-a făcut o greșită individualizare a sancțiunii aplicate.

Prin Întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca fiind nefundat.

S-a arătat că fapta cu caracter contravențional a fost săvârșită de către petent, fiind dovedită prin mijloace legale de probă.

Verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform dispozițiilor art.479 NCPC, în limitele motivelor de apel, tribunalul reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/19.02.2014 (f.6) întocmit de agenții constatatori A_____ C_____ și B____ S____ din cadrul intimatului Inspectoratul teritorial de regim silvic și vânătoare Focșani, petenta ____________________ SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei întrucât, la data de 19.02.2014, ora 16.32, în cadrul controlului efectuat în punctul Greșu, din raza Ocolului silvic Obștea Tulnici, _______________________________, s-a constatat că petenta a executat neautorizat un drum de tractor în UP 4 Greșu, ua 84A, la exploatarea masei lemnoase din partida xxxxxx, fapta fiind încadrată sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art.17 lit.d din Legea nr.171/2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezența reprezentantului legal al contravenientei, care a semnat iar la rubrica Alte mențiuni a menționat „ceea ce notează agentul în procesul-verbal nu corespunde realității”.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, Tribunalul, analizând cuprinsul acestuia prin raportare la cerințele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, constată că dispozițiile legale în materie au fost respectate. Astfel, procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în art. 17 sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei fiind detaliată, cu arătarea tuturor împrejurărilor în care a fost săvârșită, fiind indicate locul săvârșirii acesteia și datele de identificare, precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, tribunalul reține aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum au fost acestea interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care are caracter obligatoriu pentru statele semnatare, prevalând față de orice dispoziții contrare din dreptul intern.

Normele pretinse a fi încălcate de către petent se adresează tuturor cetățenilor, nu vizează o categorie de persoane cu statut special, scopul aplicării sancțiunii fiind deopotrivă punitiv și preventiv, astfel încât sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul al un proces echitabil în materie penală (după cum rezultă și din hotărârea pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A_____ vs. România, din 04.10.2007).

Deși OG 2/2001 nu conține referiri exprese la valoarea probatorie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, acesta este un act administrativ cu caracter individual și se va bucura de prezumția de veridicitate aplicabilă actelor administrative, în măsura în care a fost legal întocmit.

Aplicarea unor prezumții de fapt sau de drept nu este incompatibilă, în sine, cu dispozițiile art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la prezumția de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, fiind esențială respectarea de către state a principiului proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin reglementarea acestor prezumții (a se vedea hotărârile pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Salabiaku vs. Franța, din 07.10.1998 și Blum vs. Austria, din 03.02.2005).

În drept, tribunalul reține că sunt incidente dispozițiile art.17 din Legea nr.171/2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice, „Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 800 lei până la 1.000 lei următoarele fapte: d) executarea neautorizată a drumurilor de tractor sau fără respectarea traseelor aprobate;”.

Totodată, conform art.23 din același act normativ, „Sancțiunea amenzii contravenționale se aplică și persoanelor juridice, limitele minime și maxime ale amenzilor majorându-se de 5 ori, cu excepția acelora prevăzute numai pentru persoane juridice.”

Prin plângerea formulată, petenta nu a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție contestat ci doar a susținut că nu cunoaște cine a executat neautorizat drumul de tractor.

Tribunalul reține că, potrivit art.13 din Ordinul Ministerul Mediului și Pădurilor nr.1540/2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos, „Exploatarea masei lemnoase se realizează cu respectarea reglementărilor privitoare la regimul silvic, precum și a următoarelor reguli specifice: k) colectarea materialului lemnos se va face numai pe traseele aprobate și materializate în teren;” iar, potrivit art.10 alin.1 din același act normativ, „Tehnologia de exploatare a masei lemnoase din parchet, precum și amplasarea căilor de scos-apropiat și a instalațiilor aferente se aprobă de emitentul autorizației.”

Or, potrivit pct.2 b din Autorizația de exploatare nr.xxxxxx/30.12.2013 (f.17), titularul poate să execute lucrări de pregătire care constau în amenajarea drumurilor de tractor pe traseele existente iar petenta, în calitate de titular al autorizației de exploatare nr.xxxxxx/30.12.2013, deținea paza juridică a partidei nr.xxxxxx ori, în această calitate, în ipoteza în care drumul ar fi fost executat de către o altă persoană, avea obligația de a sesiza autoritățile competente pentru a se lua măsurile corespunzătoare.

Tribunalul reține că, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul avea posibilitatea de a înlătura prezumția de legalitate a actului administrativ prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001, dar petentul nu a dovedit susținerile sale, astfel încât prezumția de nevinovăție a fost răsturnată prin probatoriul administrat în cauză.

Nu există, în întreg probatoriul efectuat, date sau fapte care să confirme încălcarea de către instanța de fond a obligației de a i se oferi apelantului petent garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul său la apărare fiind asigurat, fiind administrat întreg probatoriul propus de către petent, cu care acesta nu a dovedit netemeinicia procesului-verbal.

În ceea ce privește motivul de apel privind greșita individualizare a sancțiunii, tribunalul reține că, Tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care s-a săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmările produse, precum și de circumstanțele proprii ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Tribunalul reține că, în cazul persoanelor juridice, sancțiunile se stabilesc prin aplicarea dispozițiilor art.23 din Legea nr.171/2010, care prevăd că în cazul persoanelor juridice limitele minime și maxime ale amenzilor se majorează de 5 ori, cu excepția acelora prevăzute numai pentru persoane juridice, ori, constatând că fapta imputată nu are subiect activ calificat, putând fi săvârșită atât de persoane juridice cât și fizice, astfel încât sancțiunea amenzii a fost legal stabilită și aplicată, încadrându-se în limitele legale prevăzute de art.17 lit.d raportat la art.23 din Legea nr.171/2010.

În consecință, cu privire ca sancțiunea aplicată, față de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei cu caracter contravențional, tribunalul reține că instanța de fond a apreciat în mod legal și întemeiat că nu se impune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere gradul de pericol social crescut al faptei săvârșite de către petentă.

În considerarea celor de mai sus, în baza dispozițiilor art.480 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de apelanta _______________________, cu sediul în _______________________________, având CUI RO xxxxxxxx și număr de ordine la Registrul Comerțului JXXXXXXXXXXX, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.2372 din 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I___________ T_________ DE REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE FOCȘANI, cu sediul în Focșani, ____________________, județul V______, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2016

Președinte, M______ D____		Judecător, S____ D___
	Grefier, I____ M____

Red./tehnored.M.D. – 21.01.2016

Fond: M.A. Ex: 4 ____________.2016