Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 260

Ședința publică din 17 februarie 2016

Instanța constituită din:

Președinte : Z______ C_____

Judecător: C_____ A___

Grefier : I_____ A___ O___

Pe rol, judecarea apelului formulat de petentul B______ A________ împotriva sentinței civile nr. 1047 din data de 07.05.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic P_______ E____ – A___, lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat depune la dosar delegație de reprezentare.

Instanța constată că prin cererea de apel, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și cu relații fără a se indica în concret despre ce relații este vorba, acordând cuvântul reprezentantului intimatului cu privire la acestea.

Consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat solicită respingea acestor probe.

Instanța încuviințează pentru apelant proba cu înscrisuri, având în vedere art. 255 corob. Cu art. 258 Cod procedură civilă și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul în combaterea apelului.

Consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat arată că fapta a fost constatată cu mijloc tehnic, verificat și omologat potrivit legii iar această probă nu poate fi combătută decât cu o probă de aceeași fel, motiv pentru care solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea adresată inițial Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc si înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX petentul B______ A________ a solicitat anularea procesului verbal de contraventie ________ nr.xxxxxx/23.08.2014 în contradictoriu cu intimatul I____________ Jud. de Politie Suceava.

În motivarea plângerii petentul arată că la data de 23.08.2014 în timp ce circula pe DN 2E cu autoturismul marca Dacia cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX, în zona km 5 + 800 m Rădășeni, a fost oprit de un echipaj de poliție care l-a informat că aparatul radar l-a surprins circulând cu viteza de 142 km/h, fiind sancționat cu suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile și o amendă în sumă de 810 lei. Mai arată petentul că sectorul de drum respectiv se află în afara localității Rădășeni, unde viteza legală de deplasare este de maxim 90 km/h și consideră că aparatul radar nu a înregistrat corect viteza cu care circula, deoarece aparatul nu deține autorizațiile legale, nefiind atestat conform cerințelor prevăzute de lege.

În drept petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.118 din OUG 195/2002.

În dovedirea plângerii petentul a depus în copie procesul verbal contestat și act de identitate.

Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată intimatului pentru a formula întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de această cerere, obligație pe care acesta și-a îndeplinit-o.(f.20-21 dosar).

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii formulată de petent întrucat autoturismul condus de acesta a fost înregistrat circulând cu viteza de 142 km/h pe DN 2 E pe un sector de drum unde limita de viteză este de 90 km/h în afara localității.Mai mult de atât agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta comisă de petent motiv pentru care apreciază intimatul că la aplicarea sancțiunii s-a ținut cont de mijloacele de individualizare ale pedepsei.

A mentionat că aparatul radar a fost folosit din modul în mișcare, prin utilizarea funcției „FASTEST”(cel mai rapid din doi) în care se afișează vitezele a două autovehicule ce vin din sens opus si care sunt apropiate unul de altul.Primul dintre acestea circulă cu o viteză de 86 km/h iar pentru al doilea autovehicul, care circulă cu o viteză mai mare și se apropie de primul autoturism, aparatul radar indică viteza de 142 km/h.

Au fost anexate în copii planșe foto, buletinul de verificare metrologică, atestatul operator, înregistrarea video pe suport magnetic.

Duplicatul întâmpinării a fost comunicat petentului pentru a lua cunoștință.

La termenul de judecată din 5.12.2014 s-a pus în discuție excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc invocată prin întâmpinare, iar prin sentința civilă nr.1275/5.12.2014 a fost admisă această excepție declinându-se competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni potrivit disp. art. 32 din OG nr.2/2001.

Astfel cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei Judecătoriei Fălticeni sub nr. XXXXXXXX/19.03.2015.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 1047 din data de 07.05.2014 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată plângerea contraventională formulată de petentul B______ A________ d împotriva procesul verbal de contraventie ________ nr.xxxxxxx/ 23.08.2014 în contradictoriu cu intimatul I____________ Jud. de Politie Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/23.08.2014 încheiat de I.P.J. Suceava – Poliția Fălticeni a fost sancționat petentul cu suma de 810 lei amendă, pentru săvârșirea faptei prev. de art.121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art.102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 cu modificările și completările ulterioare și sancțiunea complementară a suspendării permisului pentru 90 de zile.

În sarcina contravenientului s-a reținut faptul că la data de 23.08.2014 ora 12:01 a condus pe DN 2E km 5+800 m ____________________________________ Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 142 km/h (+52 km/h) pe un sector de drum unde limita de viteză era de 90 km/h, fiind înregistrat cu aparatul Autovision montat pe autoturismul cu nr. MAI xxxxx.

Instanța a reținut că procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.

Această soluție este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește asimilarea procedurii contravențională celei penale și aplicarea prezumției de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspecte subliniate și în cauza A_____ contra României.

În cauză s-a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție astfel că din proba foto și video rezultă că autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXX circula cu viteza de 142km/h pe un sector de drum unde limita de viteză era de 90 km/h.

De asemenea s-a depus și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar Autovision montat pe Dacia L____ cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, acesta fiind și aparatul menționat în procesul verbal de contravenție, precum și atestatul operator G____ A________.

Prin probele administrate în cauză, intimatul a făcut dovada faptului că în constatarea contravenției comise de către petent au fost respectate toate dispozițiile legale incidente în cauză. În acest sens, instanța a stabilit că abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx, aparatul radar Autovision a fost verificat metrologic, conform copiei după Buletinul de verificare metrologica nr. xxxxxxx/01.04.2014 atestat să efectueze măsurători atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, iar operatorul radar a fost atestat potrivit atestatului operator „Autovision” nr.xxxxxx/27.03.2013.

Petentul are posibilitatea de a dovedi, prin probe administrate în fața instanței, o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator pe baza probelor administrate de acesta.

Însă, în cauză petentul nu și-a propus alte probe decât emiterea unei adrese către intimat să precizeze care este marja de eroare a aparatului radar care a înregistrat viteza de circulatie a autovehicului petentului, probă respinsă de instantă ca nefiind utilă , atâta timp cât prin întâmpinarea înaintată s-a comunicat interpretarea valorilor care apar pe imaginile înregistrate de aparatul radar.

În consecință, instanța a constatat că prin raportare la situația de fapt din speță, faptele reținute în procesul verbal reprezintă constatări personale ale agentului constatator, care coroborate cu planșele foto, înregistrarea video pe suport magnetic nr.7/126 , dovedesc faptul că numitul B______ A________ se face vinovat de cele reținute în procesul verbal de contravenție.

Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

În acest sens, s-a reținut că fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 102 alin.3 OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni(de la 9 la 20 puncte-amendă iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, astfel încât instanta nu poate lua în considerare solicitarea petentului de schimbare a încadrării juridice a faptei în cea prev. de art. 102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002.

Având în vedere faptul că agentul constatator a aplicat amenda în limita legală prevăzută de lege, iar sancțiunea complementară este strict determinată de lege, instanța a constatat legalitatea sancțiunilor aplicate petentului.

În cauză instanța a considerat că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea „avertisment” întrucât este evident din motivarea plângerii că atitudinea sa față de fapta săvârșită nu este una de recunoaștere, de regret, astfel încât să se considere că este suficientă atenționarea acestuia însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale , și mai mult decât atât petentul a semnat procesul verbal neavând de făcut obiecțiuni.

consecință instanța a reținut că petentul se face vinovat de cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, motiv pentru care se a respins plângerea.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel petentul B______ A________, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, a arătat că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea de probe constând în solicitarea de relații cu privire la marja de eroare a aparatului radar, ca nefiind utilă cauzei, probă ce ar fi demonstrat că viteza cu care se deplasa autoturismul pe care-l conducea era mai mică decât cea înregistrată.

Pe de altă parte, apreciază că instanța de fond în mod greșit nu a analizat apărările sale expuse oral și comunicate ulterior prin fax, nefăcându-se nici o referire la legislația pe care a invocat-o, respectiv art.5 din Ordinul 187/14.07.2009.

A mai arătat că prima instanță nu a încadrat în drept contravenția săvârșită în art.108 al.3 din OUG 195/2002. as6tfel, 98instanța de fond trebuia să constate că pentru contravenția respectivă sancțiunea ce se aplică constă în amendă și puncte de penalizare, dar nu prevede suspendarea permisului de conducere.

În consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar anularea parțială a procesului verbal de contravenție cu privire la suspendarea permisului de conducere.

În drept, și-a întemeiat apelul pe disp.art.466-472 Cod proc.civilă.

Intimata, legal citată, prin întâmpinarea formulată a arătat că susținerile apelantului sunt nefondate, doar simple afirmații, sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat în cauză, instanța stabilind în mod corect că actul de constatare este legal și temenic, fapta a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, probă tehnică care nu poate fi combătută decât cu o probă de cel puțin aceeași valoare. Instanța de fond a confirmat cele constate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespinde realității, iar până în prezent, petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt.

Face precizarea că aparatul radar măsoară vitezele în regim staționar și în regim de deplasare, conform Buletinului de verificare metrologică eliberat de Laboratorul de metrologie al, document care corespunde prevederilor înscrise în Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, cu modificările și completările ulterioare. Or, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei prevăzute la pct. 3 din Norme sunt repere care condiționează, pe lângă îndeplinirea celorlalte cerințe tehnice, eliberarea buletinului de verificare metrologică, inițială sau periodică, de către specialiștii Biroului Român de Metrologie Legală.

Consideră că instanța are competența de a aprecia numai asupra îndeplinirii de către aparatele tehnice de măsurare a criteriilor legale care le fac apte a fi utilizate în efectuarea măsurărilor de interes public.

Arată că potrivit art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 conducătorii de vehicule sunt obligață să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijoacele de semnalizare.

Mai arată că nerespectarea dispozițiilor legale privind respectarea limitelor de viteză reprezintă unele din principalele cauze ale producerii de evenimente rutiere grave, iar prin pronunțarea unor astfel de soluții arbitrare ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra atribuțiilor legale ce sunt stabilite conform art. 1 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, încurajând comiterea de astfel de fapte și punând în pericol sănătatea cetățenilor.

Pe cale de consecință solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică și implicit sancțiunea complementară.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/23.08.2014 încheiat de I.P.J. Suceava – Poliția Fălticeni a fost sancționat petentul apelant cu suma de 810 lei amendă, pentru săvârșirea faptei prev. de art.121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art.102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 cu modificările și completările ulterioare și sancțiunea complementară a suspendării permisului pentru 90 de zile.În sarcina contravenientului s-a reținut faptul că la data de 23.08.2014 ora 12:01 a condus pe DN 2E km 5+800 m ____________________________________ Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 142 km/h (+52 km/h) pe un sector de drum unde limita de viteză era de 90 km/h, fiind înregistrat cu aparatul Autovision montat pe autoturismul cu nr. MAI xxxxx.

În mod corect prima instanță a constatat ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție pe baza materialului probator administrat în fața acestei instanțe.

Astfel , Tribunalul reține din probele administrate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu iar instanța de fond a efectuat o analiză corectă și judicioasă a motivelor de nulitate invocate de contravenient .

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție , Tribunalul reține că mențiunile procesului verbal de contravenție privind fapta contravențională reținută în sarcina petentului sunt susținute de materialul probator administrat în fața primei instanțe, respectiv de planșele foto care surprind viteza autovehiculului XXXXXXXXX ca fiind de 142 km/h pe DN 2E km 5+800 m ________________________________> În acest sens Tribunalul reține și înregistrarea video a contravenției depusă de intimat la dosarul cauzei (f. 22ds. fond).

Se mai reține și faptul că la dosarul cauzei au fost depuse de către intimat buletin de verificare metrologica nr. xxxxxxx/01.04.2014 și atestat operator radar.

În al doilea rând, tribunalul constată că nu poate fi reținută nici argumentația apelantului privind aplicarea marjei de eroare de +/-4% km/h deoarece Normele de metrologie legală nr. 021-05/23.11.2005 stabilesc cerințele pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere. Prin urmare, toate cinemometrele atestate legal realizează măsurarea vitezei cu respectarea marjei de eroare, iar aplicarea acestei marje și de către instanța de judecată ar duce la o dublă aplicare a normei arătate.

În același timp, dacă ar fi permisă aplicarea marjei de eroare ulterior constatării de către mijloacele tehnice omologate a vitezei, nu ar exista nici un argument juridic sau logic pentru care marja ar trebui aplicată în sensul diminuării și nu a aprecierii că viteza era de fapt cu 4% mai mare decât cea înregistrată de cinemometru.

De asemenea, tribunalul constată că a fost depus la dosar dovada verificării metrologice a cinemometrului astfel că nu sunt date susținerile apelantului precum că prin aplicarea marjei de eroare viteza sa reală era de 136km/h iar nu de 142 km/h.

Tribunalul reține că Ordinul 187/2009, invocat de apelant, priveste modificarea și completarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, avut în vedere de Tribunal la analiza de mai sus.

Tribunalul reține că petentul apelant a criticat sentința apelată motivat de faptul că instanța de fond i-a respins proba cu relații de la intimată privind marja de eroare a aparatului radar.

Față de argumentația de mai sus privind marja de eroare , Tribunalul reține că nu sunt date criticile apelantului, pentru soluționarea cauzei nefiind necesare relații suplimentare privind marja de eroare a aparatului radar. Se reține și faptul că la instanța de fond intimatul a depus buletin de verificare metrologica nr. xxxxxxx/01.04.2014 , nefiind astfel utilă cauzei solicitarea petentului, soluția instanței de fond privind respingerea acestei solicitări fiind corectă.

A mai susținut apelantul că în mod greșit instanța de fond nu a încadrat contravenția petentului la dispozițiile art. 108 lit.d alin.3 din OUG 195/2002, ori Tribunalul reține că art. 108 din OUG 195/2002 are doar două alineate nu trei cum greșit a indicat petentul apelant prin avocat ales.

Tribunalul reține că la data contravenției 23.08.2014, art.108 lit.d pct.3 din OUG 195/2003 prevedea aplicarea a 6 puncte de penalizare pentru depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Dar, din probele administrate la dosar de către intimat rezultă dincolo de orice îndoială că la data de 23.08.2014 ora 12:01 petentul apelant a condus pe DN 2E km 5+800 m în ____________________________________ Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 142 km/h (+52 km/h) pe un sector de drum unde limita de viteză era de 90 km/h, fiind înregistrat cu aparatul Autovision montat pe autoturismul cu nr. MAI xxxxx.

Astfel nu sunt incidente dispozițiile art. 108 lit.d pct.3 din OUG 195/2003 ci dispozițiile art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 cum în mod corect a reținut agentul constatator în procesul verbal de contravenție și instanța de fond.

Față de cele de mai sus, prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de amplul material probator aflat la dosarul cauzei care susține întrutotul existența faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.

Cât privește proporționalitatea sancțiunilor, Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a avut în vedere pericolul social al faptei petentului .

Astfel, cât privește fapta constând în depășirea vitezei regulamentare de circulație, se impune a fi avut în vedere, pe de o parte că limita de viteză pe respectivul sector de drum era de 90 km/h iar petentul a fost depistat conducând autoturismul cu 142 km/h , respectiv cu 52 km/h peste limita legală admisă, pericolul social al faptei contravenționale fiind unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice iar, pe de altă parte, organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 9 puncte amendă.

În baza art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, în caz de nerespectare a regulilor privind viteza de conducere pe drumurile publice, pe lângă sancțiunea principală se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, această măsură având la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă pentru participanții la trafic un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră.

Raportat la pericolul social concret al faptei petentului intimat care în localitate, pe timp de zi a înțeles să conducă autoturismul cu o viteză de 142 km/h, Tribunalul apreciază că nu se impune în cauză înlocuirea măsurilor dispuse de agentul constatator.

D____ urmare, critica formulată de apelantul-petent este nejustificată, sentința apelată fiind găsită legală ,temeinică și judicios motivată în raport de situația de fapt reținută pe baza complexului probator, drept pentru care, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge apelul, declarat de petentul B______ A________, domiciliat în loc. B_____ ____________________ ___________ ________________, împotriva sentinței civile nr. 1047 din data de 07.05.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, _______________. 9, jud. Suceava, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 17 februarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

Z______ C_____ C_____ A___ I_____ A___ O___

Red. C.A.

Jud. fond. G_____ I____ M____

Tehnored. I.A.

Ex. 2/23.02.2016