Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 339

Ședința publică din 09 aprilie 2014

Instanța constituită din:

Președinte: H_______ L______

Judecător: P_______ I____

Judecător: Z______ C_____

Grefier: H____ A___ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul S_____ A_____, domiciliat în Suceava, ________________________. 25, _____________, ___________________, împotriva sentinței civile nr. 681 din 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, _______________.9, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic M_____ R____ D______ pentru intimat, lipsă fiind recurentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Consilier juridic M_____ R____ D______ pentru intimat depune la dosar delegație de reprezentare.

Instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, din partea intimatului, întâmpinare în dublu exemplar.

Totodată instanța constată că prin cererea de recurs, recurentul solicită administrarea probei cu martorul N____ G______ și pune în discuție proba solicitată.

Consilier juridic M_____ R____ D______ pentru intimat pune concluzii de respingere a acestei probe, având în vedere art. 304, 305 din Codul de procedură civilă.

Instanța va respinge proba testimonială ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, care permite în această fază a recursului doar administrarea probei cu înscrisuri.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în combaterea recursului.

Consilier juridic M_____ R____ D______ pentru intimat arată că instanța de fond a analizat probatoriul administrat în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legal, motiv pentru care solicită respingere recursului.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 681 din 07.02.2013 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Suceava a admis cererea de înlocuire a amenzii aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.015 și a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională, formulată de petentul S_____ A_____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 23.07.2012 în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 23.07.2012, întocmit de către agentul constatator al intimatului I____________ de Poliție Județean Suceava, petentul S_____ A_____ a fost sancționat pentru faptul că în data de 23.07.2012, ora 21.00, în timp ce conducea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare P 1853 PK, pe DN 2, din direcția Suceava către Siret, a efectuat manevra de depășire a unui autoturism în intersecția cu șoseaua de centură, în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă”.

În procesul-verbal s-a precizat că fapta constituie o încălcare a obligațiilor prevăzute de art. 120 lit. i și h din H.G. 1391/2006 și a fost sancționată în temeiul art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 cu amenda în cuantum de 350 de lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Procesul-verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica Alte mențiuni au fost inserate următoarele: Contest măsura luată.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 23.07.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Constatând legalitatea procesului-verbal, instanța a analizat temeinicia acestuia, iar sub acest aspect, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de temeinicie cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției, astfel cum rezultă din raportul agentului constatator (f. 15).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Cu privire la acest aspect instanța a subliniat că jurisprudența recentă a Curții E.D.O. în cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a constatat că instanțele i-au dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Raportat la aceste observații, instanța a constatat că petentul a avut la dispoziție cadrul procesual pentru a dovedi netemeinicia procesului-verbal, însă aceasta nu a propus probe, susținând doar că procesul-verbal este netemeinic.

În drept, instanța a reținut că fapta descrisă a fost încadrată juridic potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. i și h din H.G. nr. 1391/2006, care arată că se interzice depășirea când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere, sau în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă".

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea.

Analizând mijloacele de probă din prezentul dosar, instanța a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, având în vedere următoarele argumente:

Din raportul agentului constatator depus la dosar, instanța a reținut că acesta a asistat la manevra de depășire efectuată de către petent pe DN 2, direcția Suceava către Siret, în intersecția cu centura ocolitoare a municipiului Suceava, în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă”.

Agentul a mai arătat că, deși petentul a negat inițial că ar fi fost persoana care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare P 1853 PK la data și ora arătată, cercetările efectuate au dovedit contrariul.

Din declarația olografă din data de 23.07.2012 a martorului N____ G______ (f. 16), care se afla în autoturism, se reține că S_____ A_____ a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare P 1853 PK în data de 23.07.2012, ora 20.45 și că în zona de centură, pe DN2 , direcția Suceava – Dărmănești, a efectuat o depășire neregulamentară. Martorul a confirmat și faptul că petentul a fost ajuns la stația Peco din Pătrăuți de către agenții de poliție și că S_____ A_____ a negat că ar fi condus autovehiculul.

Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a constatat că în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002 și că petentul răspunde contravențional cu privire la aceasta.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Cu privire la sancțiunea amenzii în cuantum de 350 de lei, instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat întrucât a efectuat manevra de depășire în condiții de nesiguranță, aducându-se astfel atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura atât protejarea celorlalți participanți la trafic, cât și a petentului.

Aceleași considerente sunt avute în vedere și în ceea ce privește sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, care se impune a fi menținută, pentru a permite petentului să conștientizeze importanța obligației de a respecta regulile de circulație.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul S_____ A_____ împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 23.07.2012 în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs petentul S_____ A_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului a solicitat audierea martorului N____ G______, care se afla în mașină în ziua în care a fost constatată contravenția și care poate explica cu exactitate ceea ce s-a întâmplat.

Susține că nu se face vinovat de cele reținute în procesul – verbal de constatare a contravenției, motiv pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Intimatul, legal citat, prin întâmpinarea formulată a arătat că motivele invocate de recurent prin cererea de recurs au fost invocate și în fața instanței de fond care le-a analizat și față de care s-a pronunțat în fapt și în drept.

Apreciază că hotărârea pronunțată este temeinică și legală, în condițiile în care petentul nu a negat fapta constatată și reținută în sarcina sa, deși avea posibilitatea să se apere și să propună probe la instanța de fond, unde a făcut proba contrară celor constatate și consemnată în procesul – verbal de contravenție.

Arată că fapta comisă de petent este una de pericol și pe cale de consecință solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.

Examinând recursul in raport de motivele invocate, dar si de prev. art. 304¹ C__, Tribunalul retine ca acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate in continuare.

În mod judicios instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond și că situația de fapt consemnată corespunde realității.

Recurentul –petent nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură actul constatator, deși a avut la dispoziție cadrul procesual necesar.

Astfel, recurentul nu a solicitat administrarea vreunei probe, iar martorul încuviințat din oficiu nu a putut fi audiat, instanța constatând în mod legal imposibilitatea ascultării acestuia, pășind în consecință la judecată.

Proba testimonială cerută de petent în fața instanței de recurs este inadmisibilă față de prev. art. 305 Cod procedură civilă.

Instanța de fond a analizat în mod corect întregul material probator existent la dosar, inclusiv declarația olografă a numitului N____ G______ (f. 16 ds. fond), declarație din care reiese că petentul a condus autoturismul în discuție și a efectuat o depășire neregulamentară.

Pentru considerentele arătate, În temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de petentul S_____ A_____, domiciliat în Suceava, ________________________. 25, _____________, ___________________, împotriva sentinței civile nr. 681 din 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, _______________.9, județul Suceava, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 09 aprilie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

H_______ L______ P_______ I____ Z______ C_____ H____ A___ O___

Red. Z.C..

Jud. fond. C____ M_______ D______

Tehnored. H.A.

Ex. 2/30.06.2014