ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1086 A

Ședința publică din data de 22 octombrie 2015

Președinte L______ M______ Ș___

Judecător M______ M______

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul petent I____ M_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. 3167/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă petentul I____ M_____ care se legitimează cu carte de identitate, lipsind intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei, conform chitanței ________ XWF nr. xxxxxxx din 06.08.2015, aflată la fila 6 dosar.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Instanța declară cercetarea apelului încheiată și întrucât petentul este de acord ca dezbaterea apelului să urmeze la acest termen, declară deschisă dezbaterea asupra apelului.

Petentul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție, învederând că actul sancționator este ilizibil și nu a avut posibilitatea să-l citească și să formuleze obiecțiuni.

Arată petentul că agentul constatator, fără să verifice conținutul trusei, a asimilat data expirării acesteia cu lipsa efectivă a componentelor cu toate că acestea existau și erau în termen de valabilitate, astfel că sub acest aspect procesul-verbal de contravenție este netemeinic și nelegal.

A evidențiat că potrivit normelor în vigoare, conducătorul auto are posibilitatea înlocuirii componentelor trusei de prim ajutor, fără ca operațiunea de înlocuire să fie obligatorie, ci este la latitudinea conducătorului auto.

Susține că prima instanță a aplicat în mod superficial jurisprudența C.E.D.O. care a statuat că prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal de contravenție operează până la limita răsturnării ei prin probe de către contravenient.

Apelantul susține însă că nu este în măsură să aducă dovezi în susținerea apărărilor formulate și combaterea celor consemnate în procesul-verbal în condițiile în care la constatarea faptei a fost prezent doar un martor asistent care nu a putu relata aspecte relevante.

Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului,

Constată că prin sentința civilă nr. 3167/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petentul I____ M_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva procesului-verbal de sancționare contravențională __________, nr. xxxxxx/16.03.2015, ca neîntemeiată. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/16.03.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă totală de 585 lei (195+390 lei), pentru contravenția prevăzută de art. 36 alin. 3 din OUG 195/2002 raportat la art. 99 alin. 2 din același act normativ, respectiv pentru contravenția prevăzută de art. 8 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 100 alin. 1 pct. 13 din același act normativ.

S-a reținut că petentul a condus autovehiculul cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX, pe Calea Victoriei, în timp ce vorbea la telefonul mobil fără a folosi dispozitivul de tip “mâini libere”, precum și faptul că nu avea în dotarea autoturismului trusa medicală.

Examinând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fără a lipsi mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Referindu-se la critica petentului privind ilizibilitatea conținutului procesului-verbal de contravenție prima instanță a apreciat că nu poate fi primită, din cuprinsul actului reieșind toate elementele necesare privind starea de fapt și încadrarea legală a faptelor, atât pentru individualizarea contravențiilor, cât și pentru ca instanța să poată exercita controlul jurisdicțional. Se arată că însuși petentul a enumerat textele de lege și sancțiunea ce i-a fost aplicată, dovada că a putut lua la cunoștință despre cele inserate în cuprinsul actului de sancționare fiind și formularea și susținerea plângerii.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a stabilit că starea de fapt reținută, vorbitul la telefon în timpul condusului fără a folosi dispozitivul de tip “mâini libere”, respectiv lipsa din dotarea autoturismului a trusei medicale, a fost constatată în mod direct de agentul rutier (ex proprii sensibus), petentul nefăcând dovada existenței vreunor circumstanțe factuale diferite de cele descrise în procesul-verbal de contravenție.

Totodată, instanța a reținut că petentul contestă doar existența primei fapte reținute în sarcina sa, și anume pe aceea de a fi vorbit la telefon în timp ce conducea, fără a utiliza dispozitivul de tip „mâini libere”. Cu privire la cea de a doua faptă, petentul a arătat că la momentul controlului a avut în dotare trusa medicală, însă aceasta a avut termenul de valabilitate expirat, împrejurare pe care nu o asimilează cu lipsa efectivă a trusei medicale.

Instanța de fond a evidențiat că potrivit art. 8 din OUG nr. 195/2002, “pentru a fi conduse pe drumurile publice, fiecare autovehicul, tractor agricol sau forestier și tramvai trebuie să fie dotat cu trusă medicală de prim ajutor, două triunghiuri reflectorizante și un stingător de incendiu, omologate. Se arată că în prezenta cauză este necontestat faptul că fizic, la bordul autoturismului condus de către petent, exista o trusă medicală, însă aceasta avea termenul de valabilitate expirat.

În opinia instanței de fond nu are relevanță în prezenta cauză faptul că petentul se prevalează de dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 987/2007 privind aprobarea conținutului minim al trusei sanitare auto, potrivit cărora la expirarea termenului de valabilitate al componentelor trusei sanitare auto, acestea pot fi înlocuite de utilizator cu produse cu aceleași caracteristici, nepunându-se problema dacă respectiva trusă expirată a fost sau nu înlocuită cu alte produse de același gen, nefiind nici măcar dovedită o atare ipoteză și oricum o trusă medicală cu termenul de valabilitate expirat echivalează practic cu o lipsă a acesteia.

Referitor la cealaltă faptă reținută în sarcina petentului, aceea de a fi circulat în timp ce vorbea la telefonul mobil, fără a folosi dispozitivul de tip “mâini libere”, instanța a reținut că simpla contestare a stării de fapt, în lipsa unor probe pertinente și credibile care să demonstreze susținerile petentului, nu poate conduce la anularea procesului-verbal de contravenție pe motiv că acesta nu corespunde realității, fiind cunoscut că, până la proba contrară, procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de adevăr și răspundere a contestatorului, fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea unor încălcări a legislației în materia circulației rutiere ce intră în competența poliției.

Se arată că în cazul de față i s-a dat petentului posibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, petentul propunând probe în dovedirea susținerilor sale și fiind administrate probele încuviințate acestuia, însă prin aceste probe nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal, martorul audiat în cauză arătând că nu cunoaște pentru ce anume a fost sancționat petentul, el fiind pus să semneze procesul-verbal doar ca urmare a refuzului acestuia, neputând oferi niciun detaliu cu privire la situația de fapt.

Raportându-se la jurisprudența CEDO, în privința prezumțiilor și a limitelor rezonabile pe care acestea nu trebuie să le depășească, instanța de fond a evidențiat că în situația în care fapta este constatată personal (ex proprii sensibus), procesul-verbal legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența unor probe apte să răstoarne prezumția, plângerea se impune a fi respinsă.

Totodată, prima instanță a apreciat că nu pot fi primite nici criticile petentului care vizează obligația intimatei de a depune probe suplimentare în dovedirea celor reținute nefiind vorba despre o contravenție rutieră ce se impune a fi constatată cu un mijloc tehnic, ci despre o faptă contravențională constatată de agentul rutier prin propriile simțuri.

Pentru considerentele expuse, stabilind că faptele corespund realității și constituie contravenții, că sancțiunile au fost corect individualizate, prin aplicarea amenzilor la minimul special prevăzut de lege, având în vedere și pericolul sporit care vizează însăși siguranța circulației rutiere și de faptul că în cauză este vorba despre un concurs de contravenții, instanța, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea formulată ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de aplicare a sancțiunii ___________ xxxxxx.

Referitor la lipsa de vizibilitate a conținutului procesului-verbal, instanța de fond a apreciat că această critică nu poate fi primită deoarece însuși petentul a enumerat textele de lege și sancțiunea ce i-a fost aplicată, astfel că a putut lua la cunoștință despre cele inserat în actul sancționator fiind și formularea și susținerea prezentei plângeri.

Petentul a susținut că a deslușit doar articolele de lege în baza căror a fost sancționat, nu și descrierea stării de fapt. Consideră petentul că nu este atributul agentului constatator să asimileze fapte sau să le interpreteze, ci acesta trebuie să facă o descriere de acuratețe a faptelor săvârșite.

În același timp, petentul a arătat că a luat cunoștință de acuzația privind lipsa trusei medicale doar când i s-a comunicat întâmpinarea intimatei, până atunci crezând că sancțiunea se referă la expirarea valabilității acesteia, în consecință, nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la mențiunile din procesul-verbal de contravenție și de a-și constitui probe cu privire la sancțiunea.

Consideră petentul că în mod greșit prima instanță a apreciat că expirarea termenului de valabilitate a trusei medicale echivalează cu lipsa cesteia întrucât potrivit art. 6 din Ordinul nr. 987/xxxxx prevede: La expirarea termenului de valabilitate al componentelor trusei sanitare auto, acestea pot instanța de fi înlocuite de utilizator cu produse cu aceleași caracteristici.

În opinia petentului, înlocuirea componentelor trusei medicale nu este obligatorie, nefiind stipulat acest lucru în mod imperativ, iar expirarea componentelor trusei medicale nu prezintă pericol în cazul utilizării lor, lăsând la latitudinea utilizatorului să le înlocuiască sau nu.

Ceea ce poate fi înlocuit constă în componentele trusei, nu a trusei însăși. Simpla verificare a valabilității trusei nu poate duce la concluzia că nu au fost înlocuite componentele acesteia.

Referitor la prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal a arătat că aceasta operează până la limita la care, prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal de contravenție - invocând în acest sens jurisprudența C.E.D.O. și Decizia nr. 70/21.02.2013 a Curții Constituționale a României și învederând că potrivit Deciziei nr. 1096/8.09.2009 Curtea Constituțională a României a reținut că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, însă atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură.

Cel care a formulat plângerea nu trebuie să-și demonstreze propria vinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului.

Cu toate acestea, instanța de fond nu a analizat ambele prezumții alegând să absolutizeze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, deși agentul constatator putea constata prima contravenție cu mijloacele tehnice din dotare iar pentru cea de a-a doua putea să solicite prezența unui martor.

Petentul consideră că se află în imposibilitate obiectivă de a se apăra întrucât nu poate dovedi prin nicio probă varianta sa referitor la situația în care s-a aflat, astfel că acest drept la apărare rămâne unul pur teoretic și iluzoriu.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 466 și urm. Cod procedură civilă , art. 34 din O.G. nr. 2/2001 .

Prin întâmpinarea depusă la dosar prin serviciul registratură al instanței, intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de prima instanță.

Intimatul a susținut că procesul verbal contestat este legal, fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor OG.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ petentului nefiindu-i cauzată nicio vătămare care potrivit art. 105 Cod procedură civilă să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul-verbal, motivele invocate de către acesta nefiind susținute de dovezi care să conducă la ideea unei stări de fapt diferită de cea consemnată în procesul-verbal.

Proces-verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului constatator în consens cu prevederile O.G. nr. 2/2001, astfel că are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În cazul faptelor contravenționale constatate personal de către agentul constatator, sarcina probei revine petentului pentru a dovedi o altă stare de fapt decât cea reținută.

A mai evidențiat intimatul că legislația conferă putere actelor întocmite de către agentul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate, iar starea de fapt nu a fost răsturnată prin probele administrate în prima instanță.

Prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept proces-verbal de contravenție, nu este contrară disp. art. 6 par. 2 din C.E.D.O. urmând a se analiza de la caz la caz dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ce privește dreptul la apărare al petentului.

În aprecierea intimatului, sancțiunea aplicată la nivelul minim prevăzut de actul normativ este în consens cu prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 și corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului .

Consideră intimatul că fapt acestuia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite să protejeze valorile sociale prevăzute de lege și siguranța tuturor participanților la trafic astfel că nu se evidențiază elemente care să justifice reindividualizarea sancțiunii.

Examinând apelul prin prisma probelor existente la dosarul cauzei, a criticilor invocate și a prevederilor art. 476 Noul Cod pr.civilă, Tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Prin procesul verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxx/16.03.2015, apelantul petent a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 99 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 raportat la art. 36 alin. 3 din același act normativ și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, reținându-se în fapt că în data de 16.03.2015, ora 15,15, pe Calea Victoriei, a condus autovehiculul marca KIA, cu nr. XXXXXXXXX, folosind telefonul mobil fără a folosi dispozitivul de tip ,, mâini libere” și nu are în dotarea auto trusa medicală. Conducătorul auto se află singur în autoturism.

În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a menționat că apelantul petent refuză să semneze și să primească procesul verbal de contravenție, și că refuzul apelantului petent este atestat de martorul L____ D_____.

Toate aceste date au fost reținute din simpla citire a procesului verbal de contravenție care este lizibil, chiar și în fotocopie, nu numai cu privire la încadrarea juridică și sancțiunea aplicată, ci cu privire la toate mențiunile din cuprinsul acestuia, inclusiv starea de fapt, datele, numele agentului constatator etc, motivul de apel privind lizibilitatea procesului verbal de contravenție fiind neîntemeiat.

În cauză nu s-a făcut vreo interpretarea a stării de fapt constatate ci s-a menționat chiar fapta constatată –inexistența în dotarea autoturismului a trusei medicale. Susținerile apelantului privind descrierea eronată a faptei care ar fi constatat în realitate în deținerea unei truse medicale expirate nu au fost dovedite deși cu ușurință apelantul petent care ar fi putut dovedi, cu martori sau fotografii, că deținea sau deține în continuare o trusă medicală al cărei termen de valabilitate era expirat la data săvârșirii contravenției. O astfel de probă însă nu a fost adusă nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel, astfel că nu se poate reține că apelantul petent a deținut o astfel de trusă pentru a se analiza dacă o astfel de faptă întrunește sau nu elementele constitutive ale contravenției reglementate de art. 100 alin. 1 pct. 13 raportat la art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Considerațiile instanței de fond cu privire la încadrarea juridică a faptei de a avea în dotarea autovehiculului o trusă medicală cu termen de valabilitate expirat, nu au legătură cu fapta pentru care a fost sancționat apelantul.

Apelantul petent putea dovedi de asemenea că nu a utilizat telefonul mobil la momentul indicat în procesul verbal de contravenție, ora 15,15, dar nu a adus o astfel de probă.

Criticile petentului se rezumă la forța probantă a procesului verbal de constatare a unei contravenții, care susține că nu poate fi reținută în lipsa altor probe de vinovăție.

Jurisprudența CEDO în materie contravențională, permit însă acordarea unei prezumții de adevăr procesului verbal de contravenție, respectiv hotărârile pronunțate în cauza I___ P__ contra României și H______ și alții c. României, în aceasta din urmă Curtea reamintind că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Prezumția de legalitate, a considerat Curtea, trebuie apreciată de la caz la caz, și în toate cazurile trebuie să se ofere suficiente garanții contravenientului, pentru ca acesta să poată aduce probe contrare, precizând că în materia contravențiilor rutiere este imposibil să sancționezi faptele contravenționale fără a opera cu astfel de prezumții.

Având în vedere că în cauză apelantul petent putea face proba contrară pentru fiecare dintre cele două contravenții, dar nu adus astfel de probe, se reține că întemeiat a dat eficiență prima instanță prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție, sentința acesteia fiind temeinică și legală, motive pentru care, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de apelantul petent I____ M_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. 3167/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință va păstra hotărârea atacată.

Se reține că în cauză nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de apelantul petent I____ M_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. 3167/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2015.

Președinte Judecător

L______ M______ Ș___ M______ M______

Grefier

I______ M_____

red. M.M/23.11.2015

Thred. I M / Ex. 4/

prima instanță – judecător P____-M_________ B.

se comunică hotărârea cu

petentul - I____ M_____ - A___, ____________________. 2-4, ______________, jud. A___

intimatul - I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___ - A___, ___________________-19, jud. A___

2 _______________