Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- apel – plângere contravențională–

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.272

Ședința publică din 04 MARTIE 2015

Președinte: Z______ C_____ M______

Judecător: C_____ A___

Grefier: I______ T______

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul _______________ SP.ZOO-prin administrator Tkariuk V_______, cu sediul ales la Cabinet de avocat C____ D_____, mun.Suceava, ________________________.1, __________, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 593 din 19.02.2015, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX intimat fiind Direcțiea Generală R________ a Finanțelor Publice Iași, mun.Iași, ______________________.26, jud.Iași.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 04 martie 2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 28.11.2013, petenta _______________ Sp.zo.o prin reprezentant avocat C____ D_____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor ANV/20 nr. xxxxxx/13.11.2013 prin care numitul Pavaliuk Vasyl a fost sancționat contravențional cu suma de 5.000 lei pentru fapta contravențională prevăzută de art. 653 din HG 707/2006 și s-a dispus măsura complementară a confiscării mijlocului de transport marca Mercedes Benz înmatriculat cu numărul RZE 5KS6 aparținând petentei.

S-a solicitat anularea măsurii confiscării pe motiv că aceasta este nelegală respectivul mijloc de transport nu aparține contravenientului ci petentei fiind închiriat acestuia pentru o perioadă de un an.

Se arată că la momentul la care autovehiculul a fost predat de petentă contravenientului nu avea confecționate locașuri ascunse iar petenta nu are nici o culpă referitoare la modul în care contravenientul a utilizat mijlocul de transport.

Intimata Direcția Generală R________ a Finanțelor Publice Iași a formulat întâmpinare în care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea în totalitate a procesului verbal menționând că procesul verbal este legal și temeinic.

Se arată de către intimată că măsura confiscării respectivului autovehicul s-a dispus în baza art. 653 indice 1 din HG 707/2006 ca urmare a faptului că respectivul mijloc de transport a fost modificat în scopul disimulării mărfurilor.

Intimata a precizat că proprietarul autovehiculului în momentul în care l-a încredințat numitului Pavaliuk Vasyl și-a asumat și riscurile ce decurg din remiterea bunului mobil către alte persoane.

Prin sentința nr.593/19.02.2014 Judecătoria Rădăuți a respins plângerea contravențională pentru următoarele considerente:

Sub aspectul legalității, instanța a reținut că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că acesta, conținând constatările personale ale agentului constatator, face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului contestator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Instanța a reținut că nu a fost contestat faptul că respectiva cantitate de țigări a fost identificată de către agenții constatatori ascunsă în autovehicul prin modificarea elementelor constructive ale acestuia.

Faptul disimulării produselor accizabile în locașuri special amenajate rezultă atât din procesul verbal de constatare a faptei contravenționale, document al cărei prezumție de temeinicie nu a fost răsturnată, dar și din fotografiile depuse la dosar de intimată.

Conform art. 653^1 din HG 707/2006 „Dacă la săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 651 - 653 sunt folosite mijloace de transport modificate în scopul disimulării mărfurilor sau bunurilor, autoritatea vamală dispune, pe lângă celelalte sancțiuni contravenționale prevăzute, și confiscarea mijloacelor de transport astfel modificate”.

Norma legală nu condiționează măsura confiscării ca respectivul mijloc să aparțină contravenientului ci doar să fie modificat în scopul disimulării produselor accizabile.

Într-adevăr din cuprinsul actelor de constare întocmite nu rezultă și nici nu s-a afirmat că activitatea de modificare a autovehicului ar fi fost realizată de proprietarul petent în prezenta cauză fapt pentru care s-a respins administrarea de probe pentru a dovedi acest fapt negativ.

Instanța a apreciat că la momentul în care contravenientul a modificat respectivul mijloc de transport în vederea introducerii de produse accizabile prin sustragere de la controlul vamal și-a asumat riscul confiscării mijlocului de transport deținut în locațiune și implicit de a răspunde față de locator pentru pierderea bunului imobil.

La rândul său petenta, la momentul în care a închiriat respectivul bun mobil, și-a asumat riscul ca locatarul să nu-l folosească conform destinației având la dispoziție o acțiune bazată pe convenția dintre cele două părți.

Măsura confiscări mijlocului de transport, în această situație nu este una arbitrară fiind dispusă ca urmare a constatării faptei contravenționale prev de art. 653 al.12 din HG 707/2006 în baza art.- 653 indice 1 din același act normativ și nu constituie o încălcare a dreptului la proprietate așa cum este garantat de normele constituționale și cele comunitare, proprietarul având la dispoziție o acțiune civilă în apărarea dreptului său izvorâtă din convenția prin care a transmis folosința bunului mobil.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta _______________ Sp.zo.o, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins plângerea contravențională, hotărârea instanței de fond fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, în mod greșit instanța de fond a respins proba testimonială cu audierea contravenientului Pavaliuk Vasyl, întrucât contravenientul nu este cetățean român, iar la încheierea procesului-verbal i s-a încălcat acestuia garanția prevăzută de art.6 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, necunoscând limba română, nu i s-a asigurat un interpret.

Deși petentul nu cunoaște limba română, la rubrica „ alte mențiuni” acesta a fost sancționat contravențional cu încălcarea dreptului de a fi informat, într-o limbă pe care o înțelege.

Semnarea de către petent a procesului-verbal de contravenție într-o limbă pe care nu o înțelege, fără a fi informat de către u interpret asupra naturii cauzei acuzației îndreptată împotriva sa, atrage nulitatea absolută a actului respectiv.

În al doilea rând, instanța de fond, în mod greșit, nu a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenția, pentru lipsa mențiunii cu privire la proprietarul bunului confiscat, căruia trebuia să i se comunice procesul verbal de contravenție, așa cum prevăd dispozițiile art.24 al.3 și art.25 din OUG nr.2/2001

În al treilea rând, în mod greșit prima instanță nu a constatat că măsura confiscării bunului este nelegală, întrucât nu se putea dispune confiscarea autoturismului de la detentorul precar, ci doar de la adevăratul proprietar.

Mai mult, odată cu predarea bunului în baza contractului de închiriere, între petentă și contravenient s-a încheiat un protocol cu privire la starea autovehiculului și în care s-a precizat că nu are modificări de nici un fel, care ar putea înlesni săvârșirea de infracțiuni sau contravenții.

Măsura confiscării bunului încalcă și prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În drept au fost invocate dispozițiile art.466, art.480 cod procedură civilă, Regulamentul Vamal al României, Regulamentul nr.2454/1993 al. CEE a codului vamal al României aprobat prin HG nr.707/2006.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, intimatul a reiterat aspectele prezentate în întâmpinarea depusă la dosarul de fond.

Totodată,a adăugat că apelul declarat de petentă este unul pur formal, întrucât aceasta nu a adus niciun element de noutate față de aspectele prezentate înaintea instanței de fond.

În drept au fost invocate dispozițiile art.205-208 cod procedură civilă, precum și dispozițiile la care a făcut referire în întâmpinarea depusă la dosarul de fond.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ANV/20 nr. xxxxxx/13.11.2013 contraveninetul Pavaliuk Vasyl a fost sancționat contravențional cu suma de 5.000 lei pentru fapta contravențională prevăzută de art. 653 din HG 707/2006 și s-a dispus măsura complementară a confiscării mijlocului de transport marca Mercedes Benz înmatriculat cu numărul RZE 5KS6 aparținând petentei apelante _______________ Sp.zo.o, motivat de faptul că la controlul vamal asupra autoturismului proprietatea apelantei și condus de contraveninetul Pavaliuk Vasyl s-a constatat existența unui locaș special amenajat confecționat în peretții laterali, prin decuparea nervurilor de rigidizare a caroseriei, locaș în care se afla ascunsă , fiind sustrasă de vămuire, cantitatea de 220 pachete țigarete Marlboro Gold și 18 pachete Chesterfield, de provenineță Ucraina, țigarete nedeclarate organalor vamale la ____________________________>

În mod corect prima instanță a constatat ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție pe baza materialului probator administrat în fața acestei instanțe.

Astfel , Tribunalul reține din probele administrate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu iar instanța de fond a efectuat o analiză corectă și judicioasă a motivelor de nulitate invocate de apelantul-petent .

Tribunalul reține mai întâi că potrivit art. 31 din OG 2/2001, cel căruia îi aparțin bunurile confiscate , altul decât contravenientul, poate face plângere numai în ceea ce privește măsura confiscării.

Ori motivele de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție, invocate de apelanta-petentă îl privesc doar pe contravenient și nu vizează măsura confiscării.

Aceste motive, respectiv neinformarea contravenientului asupra faptei și sancțiunii într-o altă limbă decât cea nativă a contravenientului puteau fi invocate doar de către contravenient, în cazul în care ar fi apreciat că i-a fost vătămat dreptul la informare , respectiv la apărare. Ori din moment ce contravenientul nici măcar nu a formulat plângere contravențională , nu se poate reține că i s-ar fi vătămat vreun drept.

Nu este data nici sustinerea petentei apelante precum ca hotarârea instantei de fond este nelegala deoarece nu a încuviințat proba testimoniala solicitata de aceasta.

Astfel, pe de o parte se reține că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra utilității probei solicitate de petenta, proba fiind respinsa ca nefiind utila cauzei fața de teza probatorie invocata. Mai mult, Tribunalul reține că apelanta nici nu a mai solicitat administrarea acestei probe în procedura apelului, apreciind astfel petenta apelanta la rândul său că nu îi este utila această probă.

Susținerea apelantei precum că procesul verbal de contravenției este lovit de nulitate pentru lipsa mențiunii cu privire la proprietarul bunului confiscat și necomunicarea acestuia este neîntemeiată.

Astfel, motivul de nelegalitate invocat de petent, ar fi putut atrage cel mult doar o nulitate virtuală (neprevăzută expres de lege) a procesului verbal de contravenție, care este condiționată de existența unei vătămări aduse petentului, spre deosebire de nulitățile exprese, unde vătămarea se prezumă.

Or, potrivit art. 175 alin.1 Cod procedură civilă (coroborat cu art. 47 din OG 2/2001, care prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă), nulitatea relativă a unui act de procedură este aplicabilă numai dacă părții i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, iar în cauză petentul nu a demonstrat producerea vreunei astfel de vătămări.

Menționarea în procesul verbal de contravenție a proprietarului bunului confiscat și comunicarea procesului verbal de contravenție față de acesta, urmărește protejarea drepturilor acestuia , fiind conferita astfel proprietarului bunului confiscat posibilitatea de a formula apărări și de a contesta măsura confiscării referitoare la bunul său .

Se reține însă că procesul verbal xxxxxxx/13.11.2013 a fost contestat de apelanta petentă la 28.11.2013, acesta intrând astfel în posesia acestui proces verbal și apelând chiar la serviciile unui apărător cu studii juridice pentru a formula apărări în termen de 15 zile de la întocmirea procesului verbal de contravenție, deci întrun interval de timp foarte scurt de la data întocmirii procesului verbal , apelanta nedovedind nici o vătămare produsă prin neconsemnarea proprietarului bunului confiscat și prin necomunicarea de către agentul constatator a procesului verbal de contravenție.

S-a susținut de către petentă că dacă ar fi avut cunoștință în timp util de confiscarea autovehicului, l-ar fi urmărit în timp util pe chiriaș pentru recuperarea bunului până ca acesta să își creeze o stare de insolvabilitate, ori petenta a luat cunoștință de acest proces verbal din 13.11.2013 cel mai târziu la 28.11.2013 deci într-un interval de timp foarte apropiat de data confiscării, nefiind făcută dovada faptul că în cele 15 zile sau chiar și ulterior contravenientul ar fi intrat în insolvabilitate.

Chiar și contraveninetul putea să conteste încă la 28.11.2013 acest proces verbal de contravenție , astfel că nu sunt date nici aceste susțineri le apelantei.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție , Tribunalul reține că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Se reține de altfel că nici nu au a fost negată situația de fapt reținută de agenții constatatori, apelanta invocând doar faptul că măsura confiscării bunului este nelegală, întrucât nu se putea dispune confiscarea autoturismului de la detentorul precar, ci doar de la adevăratul proprietar.

Dar , Tribunalul reține că potrivit art. 653 ind.1 din HG 707/2006, dacă la săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 651-653 sunt folosite mijloace de transport modificate în scopul disimulării mărfurilor sau bunurilor, autoritatea vamală dispune pe lângă celelalte sancțiuni contravenționale prevăzute , confiscarea mijloacelor de transport astfel modificate.

Așa cum a reținut și instanța de fond, Tribunalul are în vedere faptul că măsura confiscării este condiționată doar de săvârșirea unei fapte contravenționale dintre cele prevăzute de art. 651-653 din HG 707/2006 și de modificarea autovehiculului confiscat în scopul disimulării produselor accizabile nu și de apartenența bunului în proprietatea contravenientului.

Ori condițiile prevăzute expres de art. 653 ind.1 din HG 707/2006 sunt date în cauză, astfel că în mod legal a fost dispusă măsura confiscării autovehiculului cu nr. de înmatriculare RZE 6KS6 , autovehiculul în cauză fiind modificat în scopul disimulării produselor accizabile la controlul vamal așa cum rezultă din analiza planșelor foto depuse la dosar care susțin mențiunile procesului verbal de contravenție.

Astfel, din potrivit cuprinsului procesului verbal de contravenție, ce se bucură de prezumția de veridicitate, la data controlului vamal s-a constatat existența unui locaș special amenajat confecționat în pereții laterali, prin decuparea nervurilor de rigidizare a caroseriei, locaș în care se afla ascunsă , fiind sustrasă de vămuire, cantitatea de 220 pachete țigarete Marlboro Gold și 18 pachete Chesterfield, de provenineță Ucraina, țigarete nedeclarate organalor vamale la ____________________________>

Astfel, chiar dacă autovehiculul în cauză este proprietatea apelantei-petente, în mod legal și corect a fost dispusă confiscarea acestuia fiind date condițiile art. 653 ind.1 din HG 707/2006.

Este adevărat că petenta a închiriat bunul respectiv, dar se pare că nu și-a ales cu suficientă diligență chiriașul acesta nefolosind bunul potrivit destinației sale.

Chiar dacă în cuprinsul contractului de închiriere se menționa că pentru orice modificare a vehiculului era necesar consimțământul apelantei, odată cu încheierea acestui contract apelanta și-a asumat și posibilitatea ca chiriașul contravenient să nu respecte acest contract, reținând în acest sens dispozițiile art.8 din contractul părților privind răspunderea contractuală.

Nici mențiunile din protocolul de la f. 10 dosar depus de apelantă nu susțin ipoteza precum că autovehiculul în cauză nu ar fi fost modificat, deoarece acest protocol face referire la data de 23.01.2013 iar fapta contravenționala s-a săvârșit la 13.11.2013, fiind astfel suficient timp fizic pentru modificarea autovehiculului confiscat.

Apelanta-petentă pe baza răspunderii contractuale poate solicita tragerea la răspundere a chiriașului pentru daunele provocate prin confiscarea bunului .

Nu este dată condiția privării nelegale de un bun prevăzută de art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocată de apetenta-pelantă, privarea fiind prevăzută de art. 653 ind.1 din HG 707/2006, fiind așadar legală vizând și un scop legitim și anume protecția fiscală și vamală a statului.

Petentul-apelant a beneficiat, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel de un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG2/2001, în cadrul căruia putea să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurărilor de fapt că situația din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății, din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție , reținând și faptul că petenta-apelanta nici nu a solicitat spre administrare alte probe care să susțină contrariul celor consemnate în procesul verbal de contravenție, Tribunalul reține că este dată și temeinicia procesului verbal de contravenție raportat la fapta contravențională și măsura confiscării bunului cu care s-a săvârșit fapta contrențională.

D____ urmare, criticile formulate de apelanta sunt nejustificate, sentința apelată fiind găsită legală ,temeinică și judicios motivată în raport de situația de fapt reținută pe baza complexului probator, drept pentru care, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de petenta _______________ Sp.zo.o-prin administrator Tkariuk V_______, cu sediul ales la Cabinet de avocat C____ R_____, mun.Suceava, ________________________.1, __________, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 593 din 19.02.2015, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX intimat fiind Direcția Generală R________ a Finanțelor Publice Iași, mun.Iași, ______________________.26, jud.Iași, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 04 martie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

red. CA

jud fond GMS

tehnored. IT.

ex.4