Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 16 Ianuarie 2013

Președinte - C_____ B____

Judecător Mițică A________

Judecător M______ Hărățu

Grefier I_____-P________ V______

DECIZIE Nr. 104/2013 CA

Pe rol fiind judecarea recursului privind pe recurent A___ M_____ I_____ și pe intimat P_______ M___________ IAȘI, intimat P_______ M___________ IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul Registratură din cadrul Tribunalului Iași întâmpinare de către intimat.

Întrucât prin întâmpinarea depusă la dosar, de către intimat, nu se invocă aspecte noi, instanța nu consideră necesară comunicarea acesteia recurentei.

Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față:

Prin sentința nr.xxxxx/2012 a Judecătoriei Iași s-a respins excepția nulității procesului-verbal și plângerea formulată de petentul A___ M_____ I_____, în contradictoriu cu P_______ M___________ Iași - P_______ M___________ Iași, împotriva procesului-verbal nr.xxxxxx din 23.03.2012 prin care i s-a aplicat o amendă de 1500 lei, conform art. 1 al.1 din HCL 153/2010 .

Pentru a hotărî astfel , instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin procesul-verbal nr. xxxxxx din 2012, încheiat de P_______ Iași petentul A___ M_____-I____ a fost amendat cu suma de 1500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 al. 1 din HCL 153/2010.

S-a reținut că, în ziua de 23.03.2012, ora 11.25 petentul a staționat pe domeniul public al M___________ Iași autovehiculul XXXXXXXXX cu o lungime mai mare de 5,2 m. S-a mai reținut că A___ M_____ I_____ a fost somat prin adresa nr. 5090/17.011.2012 să respecte prevederile HCL 153/2010.

Prin plângerea formulată, petentul A___ M_____ I_____ a contestat procesul-verbal , arătând în motivare că a lăsat mașina în apropierea pieței pe ___________________ în fața blocului 954, că nu sunt amplasate panouri care să fie cunoscute prevederile HCL 153/2010.

În subsidiar a solicitat avertisment.

Petentul a invocat și nulitatea procesului-verbal pentru neefectuarea de obiecțiuni.

Prima instanță a apreciat că din punct de vedere formal, procesul-verbal respectă prevederile OG 2/2001. Petentul nu s-a făcut dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

În consecință , s-a constatat că nu sunt motive de nulitate absolută și/sau relativă a procesului-verbal. La rubrica „Alte mențiuni” s-a precizat faptul că petentul nu este de față. S-a mai indicat și faptul că procesul-verbal a fost încheiat la sediul Primăriei Iași, de față cu alți agenți constatatori după verificarea deținătorului autovehiculului. Data comiterii faptei este data controlului. Au fost trecute numele, prenumele petentului și ale agentului constatator și semnătura acestuia din urmă. S-a mai învederat petentului obligația de a respecta prevederile HCL 153/2010. Dispozițiile art. 16,17 și 19 din OG n. 2/2001 au fost respectate.

Din punct de vedere al temeiniciei , prima instanță a apreciat că petentul a comis fapta reținută în sarcina sa, deși a fost atenționat prin adresa nr. 5090/2012 și cum necunoașterea legii nu poate fi invocată de acesta, iar aspectele invocate de dânsul cu privire la panou nu înlătură răspunderea contravențională rezultă că procesul-verbal este temeinic și legal, iar sancțiunile au fost corect individualizate, neimpunându-se revenirea asupra acestora.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul , pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând , în primul rînd , că instanța de fond nu a dat lămuriri sub aspectul conflictului de competență dintre aplicarea dispozițiilor locale și cele prevăzute de OUG 195/2002, întrucît în zona în care el a staționat indicatorul rutier permitea acest lucru. Or, panoul montat pe un stâlp de electricitate la _____________________ prin care se invocă aplicabilitatea HCML nr. 153/2010 și nr. 182/2000 nu face parte din categoria indicatoarelor agreate de lege.

Mai susține petentul că la instanța de fond i s-a încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse de intimată.

De asemenea, recurentul consideră că hotărârea instanței de fond nu este motivată.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, a materialului probator administrat în fața primei instanțe , dar și sub toate aspectele în conformitate cu art.304.ind.1 C. proc. civ., tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, reținându-se că , sub aspectul legalității, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri să atragă nulitatea absolută a acestuia.

Relativ la temeinicie, tribunalul constată că procesul verbal de contravenție , până la proba contrară, face dovada constatărilor personale ale celui care l-a întocmit, atât cu privire la fapta săvârșită, cît și ci privire la autorul acesteia. Petentul-recurent nu a adus dovezi din care să rezulte că cele reținute în sarcina sa sunt neadevărate, iar sub aspectul așa zisului conflict dintre aplicarea dispozițiilor normative locale și cele prevăzute de OUG 195/2002, tribunalul constată că nu există nici un conflict în acest sens.

Indicatoarele rutiere prevăzute de OUG 195/2002 au valabilitate generală, în timp ce normele locale în discuție exceptează de la aplicabilitatea lor anumite ctg. de autovehicule, printre care și cel al petentului, care prin aceste apărări nu face decât să recunoască că știa de existența acestei interdicții , dar pe care nu a respectat-o.

În ceea ce privește motivul invocat de recurent, potrivit căruia la instanța de fond i s-ar fi încălcat dreptul la apărare întrucât nu i-au fost comunicate înscrisuri depuse de intimat, tribunalul reține că această susținere nu se confirmă , întrucât, pe de o parte, respectivele acte nu necesitau a fi comunicate, fiind două planșe foto cu mașina petentului în stare de staționare și copie HCL 153/2001 despre care se prezumă că acesta are cunoștință.

Pe de altă parte, prin însăși exercitarea acestei căi de atac petentul a avut posibilitatea de a-și formula orice fel de apărări , ca atare nu se pune problema nerespectării acestui drept.

Relativ la motivul de recurs potrivit căruia că hotărârea instanței de fond nu este motivată, nici acesta nu poate fi primit întrucât hotărârea primei instanțe cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței , motive așa cum sunt prevăzute de art.261 pct.5 C. proc. civ.

În cererea de recurs, petentul-recurent a solicitat , în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment, cerere care nu poate fi primită întrucât nu se impune această înlocuire, sancțiunea fiind corect individualizată cu ocazia întocmirii procesului verbal.

Raportat celor prezentate, in temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ, recursul va fi respins și menținută sentința instanței de fond ca fiind legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de A___ M_____ I_____ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/03.09.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2013.

Red. A.M.

Tehn. A.M.

2 ex./18.03.2013

Jud.fond: P_____ D____