Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Apel – plângeri contravenționale

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din data de 27.04.2015

Instanța compusă din:

Președinte – T________ C_______

Judecător - B______ L_____

Grefier - B____ C______

D E C I Z I A nr. 372

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul S____ I____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ împotriva Sentinței civile nr. 8352/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.

La apelul nominal realizat în ședința publică, a răspuns recurentul personal și c.j. G____ G______ pentru intimat.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nu se invocă excepții, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților prezente pe cererea de apel.

Apelantul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție, conform motivelor expuse pe larg în cererea de apel. Astfel, cum rezultă din probele administrate, agentul constatator se afla la o distanță foarte mare, pe _______________________ marcate dungile iar aparatul radar nu era omologat.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, menționând că apelantul trebuia să păstreze distanță față de mașina din față și este de notorietate că pe _____________________ fac depășiri.

T R I B U N A L U L,

Asupra cererii de apel de față,

Prin Sentința civilă nr. 8352/10.06.2014, Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea formulată de petentul S____ I____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ și a modificat procesul – verbal ________, nr. xxxxxxx din 21.03.2014 în sensul că a înlocuit sancțiunea amendă cu sancțiunea „ avertisment”.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din 21.03.2014, cu amendă în cuantum total de 340 lei, și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit.h) și art. 147 pct. 1din HG nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina sa că, în data de 21.03.2014, în jurul orei 20,05, în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare 99 HR – RD, pe ____________________________, a depășit autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, trecând peste linia continuă ce desparte cele două sensuri de mers, în dreptul imobilului cu nr. 10. De asemenea, nu avea asupra sa permisul de conducere și actele auto.

Asupra legalității procesului verbal contestat: Verificând procesul verbal contestat sub aspectul conținutului și formei, din perspectiva disp.art. 16 si 17 din OG.2/2001, instanța de fond a reținut că la încheierea lui au fost respectate condițiile impuse de lege și prevăzute de aceasta sub sancțiunea nulității absolute ori relative. Instanța de fond a mai reținut, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corecta încadrare juridică, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de lege, precum si faptul că, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. De altfel, și jurisprudența este în sensul că, în raport cu acest caracter imperativ si limitativ al cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul verbal de constatare a contravenției, se poate invoca nulitatea procesului verbal de contravenție numai dacă se dovedește existența unei vătămări, ca efect al omisiunii, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. În speță, petentul, deși avea posibilitatea să-și susțină obiecțiunile în ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, nu s-a prevalat de acest drept procedural, neproducând nici o dovadă a vreunei vătămări de neînlăturat, având posibilitatea să propună și să administreze probatorii.

Asupra temeiniciei procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de organul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei săvârșite, până la proba contrarie, potrivit art. 1173 Cod civil. Desi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de contravenție, din economia dispozițiilor art.34 din același act normativ, rezultă ca acesta face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, a încadrării juridice și implicit a individualizării sancțiunii contravenționale, presupunându-se că, în stabilirea răspunderii contravenționale, agentul constatator a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, gradul de pericol social concretizat în urmarea produsă. Potrivit art. 249 C pr..civ cel care face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească, iar petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție, neindicând probele de care înțelege să se folosească în dovedirea plângerii. Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională și care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța de fond a considerat că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației sale de a adopta o conduită în acord cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.

De asemenea, având în vedere și faptul că dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, permit aplicarea sancțiunii „avertisment” chiar și în cazul în care actul normativ sancționator nu prevede ca sancțiune alternativă această sancțiune, constatând că într-adevăr, fapta săvârșită are un grad de pericol social redus, se impune modificarea procesului verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul-apelant S____ I____, solicitând modificarea hotărârii apelate in sensul anularii procesului verbal de contravenție.

A învederat apelantul, în esență, că sentința pronunțată contravine deciziei CEDO din cauza A_____ vs. Romania, in care s-a retinut ca este incompatibila cu garantiile oferite de art. 6 CEDO, oblgația stabilită in sarcina pententului de a-si dovedi nevinovatia. In cauza, prezumtia de legalitate si temeicinie a procesului verbal trebuia coroborată si cu alte probe din care să rezulte savarsirea contraventiei.

Intimatul, nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat și urmează a-l respinge, pentru cele ce în continuare se vor arăta.

Procesul-verbal de constatare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

In cauza A_____ vs. Romania, Curtea a aratat ca in orice sistem legal opereaza prezumtii de fapt si de drept, iar Conventia nu interzice, in principiu, astfel de prezumtii, dar acestea trebuie sa respecte anumite limite rezonabile, tinand cont de gravitatea mizei si de conservarea drepturilor apararii.

Conform jurisprudentei C.E.D.O., dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de C.E.D.O., în masura în care statul respecta limite rezonabile, avand în vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare.

Forta probanta a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, însa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci cand apreciaza probatoriul.

Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezulta din interpretarea coroborata a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta principiul proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.

Agentul constatator, învestit cu atribute de autoritate publică, în limitele competenței sale, poate încheia procese verbale exclusiv cu privire la fapte pe care le percepe personal, forța juridică a procesului verbal, de act autentic, derivând tocmai din acest atribut.

În speță este vorba despre o contravenție constatată pe loc, prin propriile simțuri, de către agentul constatator, iar constatările personale ale agentului constatator cu privire la care nu se ridică dubii serioase de lipsă de obiectivitate, sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul ca faptele nu corespund adevarului nu este suficienta, atata timp cat nu aduce probe ori nu invoca împrejurari credibile pentru a rasturna prezumtia simpla de fapt nascuta împotriva sa.

Asadar, inversarea prezumtiei nu opereaza automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, trebuie sa ceara instantei, încuviintarea si administrarea unor probe din care sa rezulte contrariul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul S____ I____ cu domiciliul în mun. B_______, ______________________, jud. B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în B_______, _____________________. 57, jud. B_______ împotriva Sentinței civile nr. 8352/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 27.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. TC

Tehnored. TC/BC

Jud. fond. A____ E_______

4 ex./30.09.2015