Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE nr. 920

Ședința publică din 01 aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I__ S_________

Judecător: S_____ I____ T_______

Grefier: E____ R_____ P______

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G___, împotriva sentinței civile nr.6266 din 24 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent V_____ I__, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimatul petent a formulat întâmpinare.

În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr.6266 din 24 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul V_____ I__, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului G___, a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/13.03.2014 cu sancțiunea avertismentului și a fost înlăturată sancțiunea avertismentului aplicată petentului prin același procesul verbal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx/13.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 255 lei și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.44 alin.2 din OUG nr.195/2002 și art.147 alin.1 din HG nr. 1391/2006 coroborat cu art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin actul de constatare s-a reținut că în data de 13.03.2014, petentul a condus autoturismul marca Daewoo Espero cu numărul de înmatriculare XXXXXXX pe DE 79 Bîlteni nerespectând obligația de a avea în funcțiune luminile de întâlnire în timpul deplasării. De asemenea, s-a reținut că nu avea asupra sa poliția de asigurare obligatorie RCA, faptă pentru care s-a aplicat sancțiunea avertismentului.

Petentul a semnat procesul verbal cu obiecțiuni în sensul că „rovinieta este lipită în parbriz și luminile le-a avut aprinse pe jumătate”.

Fiind investită, potrivit art.34 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a constatat următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Procedând la analiza temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că potrivit art. 147 alin.1 din HG 1391/2006 „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.”

În baza acestui text legal, petentul a fost sancționat cu avertisment întrucât nu deținea asupra sa poliția de asigurare obligatorie RCA.

Instanța de fond a reținut poziția petentului, consemnată și în procesul verbal de contravenție, în sensul că avea lipită pe parbriz vigneta. Existența acestui autocolant pe parbrizul autovehiculului petentului la data constatării contravenției rezultă și din adresa nr.xxxxxx/16.04.2014 emisă de Poliția Oraș Rovinari.

Analizând și cele consemnate în polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ________/07/R7/YD nr. xxxxxxxxx, depusă de petent la dosar, instanța de fond a reținut faptul că în prezenta cauză era îndeplinită obligația prevăzută de art. 48 din Legea nr. 136/1995.

Conform art.48 din Legea nr.136/1995 „Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supus înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.

Dispozițiile art.48 din Legea nr.136/1995 instituie obligația de asigurare, astfel că instanța de fond a identificat dispozițiile art. 64 din Legea nr.136/1995 care incriminează ca și contravenție încălcarea obligației de a încheia polița de asigurare RCA, dar nu și neprezentarea acesteia la control.

În speță, polița are valabilitate de la data de 6.07.2013 și până la data de 5.07.2014, prin urmare în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, petentul a circulat cu autoturismul în perioada de valabilitate a acesteia, motiv pentru care în mod netemeinic a fost încheiat procesul verbal cu privire la fapta prevăzută de art. 101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002.

Referitor la cea de-a doua contravenție, potrivit art.44 alin.2 din OUG nr.195/2002 „în circulația pe autostrăzi, pe drumurile expres și pe cele naționale europene (E) conducătorii de autovehicule sunt obligați să folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire, iar nerespectarea acestei obligații constituie contravenție potrivit art.108 alin.1 lit. a pct. 7 din OUG 195/2002.

Instanța de fond a reținut că petentul a recunosc implicit săvârșirea acestei fapte prin mențiunile din procesul verbal cât și prin motivarea plângerii, susținând că luminile erau „aprinse pe jumătate” , referindu-se, probabil, la luminile de poziție, care nu sunt același lucru cu luminile de întâlnire.

Așadar, s-a reținut că procesul verbal a fost temeinic încheiat cu privire la această contravenție.

Având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, lipsa producerii unor urmări, atitudinea de recunoaștere a faptei, instanța de fond a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 teza I din O.G. nr. 2/ 2001.

Împotriva sentinței civile nr.6266 din 24 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție al județului G___, criticând-o pentru netemeinicie.

În motivarea cererii, a arătat că în fapt, petentul a fost sancționat pentru conducerea autoturismului fără a avea asupra sa polița de asigurare auto RCA și fără a avea în funcțiune luminile de întâlnire.

În opinia sa, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză. Astfel, faptele săvârșite de contravenient au fost constatate, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului.

Pe de altă parte, în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte contrariul celor consemnate în procesul verbal de contravenție contestat.

De asemenea, este de părere că nerespectarea obligației de a avea în funcțiune luminile de întâlnire pe timpul deplasării nu prezintă un grad de pericol social scăzut, norma încălcată de contravenient având drept scop protejarea participanților la traficul rutier, astfel încât nu se justifică aplicarea sancțiunii avertismentului.

Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientei, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția apelantă intimată este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.

În baza art. 411, alin. 1, pct. 2, teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat

judecarea cauzei și în lipsă.

În temeiul dispozițiilor art.471 Noul cod de procedură civilă, intimatul petent a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și menținerea sentinței atacate.

În motivarea întâmpinării, instanța de fond a apreciat corect faptele consemnate în procesul verbal de contravenție, reținând că pe parbrizul autoturismului său era afișat fluturașul privind polița de asigurare pentru anul 2014 și în sprijinul acestei susțineri a depus la dosarul cauzei și polița de asigurare RCA.

De asemenea, intimatul petent a precizat că și șeful poliției Rovinari care a anchetat acest caz a confirmat că polița de asigurare era în regulă, iar prin adresa pe care a atașat-o la dosar primită din partea Poliției Rovinari atestă acest lucru.

Cu privire la cea de-a doua faptă, și anume că luminile de întâlnire erau pe jumătate aprinse, instanța de fond a reținut corect că pericolul social era minim și pentru acest considerent a aplicat măsura „avertisment”.

Pentru considerentele expuse mai sus, intimatul petent a solicitat respingerea apelului ca fiind netemeinic și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

Analizând apelul de față, prin prisma celor invocate, Tribunalul reține următoarele:

Prin sentința atacată, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul V_____ I__, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului G___, a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/13.03.2014 cu sancțiunea avertismentului și a fost înlăturată sancțiunea avertismentului, aplicată petentului prin același procesul verbal.

De menționat că, prin procesul verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx/13.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 255 lei și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.44 alin.2 din OUG nr.195/2002 și, respectiv art.147 alin.1 din HG nr. 1391/2006 coroborat cu art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.

Deși apelanta a invocat în cererea de apel că in stanța de fond a interpretat eronat probele administrate, din acestea rezultă că starea de fapt este cea reținută de către judecătorul învestit cu soluționarea plângerii.,

Astfel, pe baza probelor dosarului, instanța a reținut în mod corect că, pentru fapta prev. de art. 48 din Legea nr.136/1995, respectiv art.44 alin.2 din OUG nr.195/2002, aceasta nu există, dat fiind că, la data controlului, respectiv la 13 martie 2014, petentul deținea polița de răspundere civilă obligatorie RCA valabilă (așa cum rezultă din copia acesteia, depusă la fila nr.6 din dosar, asigurarea avea valabilitate pentru perioada 06 iulie 2013-05 iulie 2014, iar controlul s-a desfășurat la data de 13 martie 2014).

Astfel, în ce privește contravenția privind asigurarea obligatorie de răspunde civilă, reținută prin procesul verbal, sentința este legală și temeinică, fapta nefiind dovedită a fi fost comisă de către petentul intimat.

În ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului intimat, se constată de asemenea că instanța de fond a stabilit starea de fapt pe baza probelor dosarului, astfel că, prin procesul verbal, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 255 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin.1 lit.a pct. 7 din OUG nr.195/2002, constând în aceea că, în ziua de 13 martie 2014, a condus autoturismul fără să respecte obligația de a avea aprinse luminile de întâlnire.

Deși în cererea de apel, apelanta invocă aspecte legate de gradul de pericol social al faptei reținute de agentul constatator, Tribunalul constată că, prin sentința apelată, instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor OG nr.2/2001, referitoare la gradul concret de pericol social al unei fapte ilicite comise de către contravenient.

Astfel, Tribunalul apreciază, la fel ca și instanța de fond că, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta de către petentul intimat, respectiv acesta recunoscând respectiva contravenție, se justifică acordarea clemenței față de el, prin înlocuirea sancțiunii drastice a amenzii, cu cea mai blândă, a avertismentului.

Se apreciază că, în ciuda motivării din cererea de apel, că prin aplicarea avertismentului, nu se poate determina petentul ca, în viitor să nu mai comisă asemenea fapte, din probele administrate rezultă tocmai contrariul, respectiv că acesta, pe parcursul timpului, de la obținerea permisului de conducere și până la data de 13 martie 2014 a respectat dispozițiile OUG nr.195/2002, nefiind comunicate de către intimată informații cu privire la perseverența sa în a circula cu autovehiculul pe drumurile publice fără luminile de întâlnire aprinse, așa cum cere norma de drept.

Tribunalul consideră, ca și instanța de fond că, prin aplicarea avertismentului, scopul educativ al sancțiunii va fi atins, sancțiunea amenzii aplicate fiind prea drastică, în raport de împrejurările concrete de săvârșire a acestei fapte.

Pentru toate aceste considerente, apelul apare ca nefondat și cu privire la cea de-a doua contravenție.

Concluzionând, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, apelul de față va fi respins,în totalitate, iar sentința de fond va fi menținută, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G___, cu sediul în Târgu-J__, __________________, jud. G___, împotriva sentinței civile nr.6266 din 24 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent V_____ I__, având CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Petroșani ______________.2, __________, județul Hunedoara, ca nefondat.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2015, la Tribunalul G___.

Președinte, I__ S_________		Judecător, S_____ I____ T_______
	Grefier, E____ R_____ P______

Red. S.T.

Tehnored. P.R.

Jud. fond: M. P_______

4 ex.