ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 367 R

Ședința publică din data de 30 aprilie 2013

Președinte : C______ Șianțiu

Judecător : E______ I______

Judecător : L____ J___

Grefier : C_______ S_______

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul petent A____ F_____ L____, împotriva sentinței civile nr. 995 din 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal se prezintă personal recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

S-a făcut oral referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a înregistrat la dosarul cauzei la data de 23.04.2013 întâmpinare formulată de intimata P_______ Orașului Pecica, un exemplar al întâmpinării a fost comunicat recurentului.

Recurentul depune la dosar un contract de furnizare a energiei electrice, pentru a combate susținerile părții potrivnice, și concluzii scrise.

Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

T R I B U N A L U L

Constată că prin Sentința civilă nr. 995 din 07.02.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul A____ F_____ L____ în contradictoriu cu intimata P_______ Orașului Pecica, prin primar, împotriva procesului verbal de contravenție nr. 2 din 25.09.2012, a menținut ca temeinic și legal întocmit procesul-verbal mai sus menționat.

Pentru a pronunța sentința instanța a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție nr. 2 din 25.09.2012, a fost sancționat petentul L____ A____ F_____, cu amendă în cuantum de 1.000 lei, reținându-se în sarcina sa că a efectuat lucrări de construcție fără autorizație, controlul efectuându-se la un sălaș din extravilanul orașului Pecica în data de 25.09.2012, ora 10:00; s-a dispus și măsura sistării lucrărilor de construire, expertizarea lucrărilor efectuate și ___________________________ obținerea certificatului de urbanism și autorizație de construire, iar în drept, s-a reținut existența contravenției prevăzută de art. 26 alin. 1 lit a) din Legea nr. 50/1991 - executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție nr. 2 din 25.09.2012, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, iar contrar celor afirmate de petent, procesul-verbal suspus analizei conține arătarea locului, datei și orei constatării, fiind respectate exigențele legale (art. 35 din Legea 50/1991), astfel, motivul de nelegalitate invocat de petent cu privire la acest aspect este neîntemeiat.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție analizat în speță, instanța a reținut că acesta cuprinde consemnarea unei fapte conforme cu realitatea, întrunind condițiile contravenției prev. de art. 26 alin. 1 lit a) din Legea nr. 50/1991, iar pentru a reține astfel, instanța a avut în vedere că fapta a fost constatată de către agentul abilitat, în mod direct, la fața locului și prin verificarea actelor existente la instituția competentă, de asemenea, petentul a recunoscut existența construcției, atât în cererea introductivă, cât și cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei și ceea ce a contestat petentul este momentul executării acesteia, arătând că construcția și lucrările la imobilul numit „sălaș” au fost făcute până în anul 2000 (cerere introductivă, filele 3-4), iar în fața instanței, petentul a arătat că a încercat obținerea unei autorizații de construcție în anul 2003, însă a fost refuzat de Primărie, de asemenea, la termenul din 17.12.2012, petentul a arătat că nu a mai efectuat lucrări din anul 2004.

Astfel fiind, instanța a constatat atitudinea oscilantă a petentului în privința anului realizării construcției, care denotă lipsă de sinceritate, în plus, contestatorul nu a dovedit în niciun fel încercarea de a obține o autorizație de construcție; chiar dacă așa ar fi fost, în lipsa unei autorizații nu avea dreptul să înceapă vreo lucrare de construcție, refuzul autorității de a-i elibera un act la care era îndreptățit, putea fi contestat prin intermediul căilor legale chiar la acel moment.

Pe această linie de idei petentul a invocat în apărare, în esență, prescripția răspunderii contravenționale în condițiile în care dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991 arată că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

S-a reamintit de către judecătorie că prin Decizia nr. 7 din 20.11.2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în vederea aplicării unitare a dispozițiilor mai sus citate, s-au stabilit următoarele: În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției, or din fotografiile depuse de intimată la dosar (filele 18-21) a rezultat că construcția nu este finalizată și de altfel petentul a recunoscut că fotografiile de la dosar reflectă situația actuală a imobilului, în același sens este și declarația martorului C_________ J________, care a învederat că construcția este netencuită, iar cărămida vizibilă, de altfel toți martorii au confirmat existența anexelor la casă în vreme ce celelalte arătări ale martorilor au fost înlăturate de instanță, aceștia, deși toți propuși de petent, s-au contrazis cu privire la perioada efectuării lucrărilor : astfel, deși martorii C_________ J________ și B_____ F______ au arătat că petentul nu a mai efectuat lucrări din perioada 2008-2009, martorul T___ I___ T______, a arătat că toate lucrările au fost efectuate în ultimii doi ani, astfel fiind, apărarea contestatorului este neîntemeiată, în cauză nu a intervenit prescripția, termenul de 2 ani începând să curgă de la momentul constatării faptei, fiind în discuție o construcție nefinalizată, existența lucrărilor de construcție fără autorizație fiind confirmată chiar de petent.

S-a mai reamintit de către instanța de fond că sancțiunea contravențională aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și de asemenea că dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, or, încălcarea normelor legale din domeniul disciplinei autorizării execuției construcției prezintă un grad ridicat de pericol social, prin incriminarea acestor contravenții urmărindu-se a se proteja o importantă valoare socială: siguranța cetățenilor.

Astfel, ținând cont de natura faptei săvârșite, având în vedere și lipsa de sinceritate de care a dat dovadă petentul, neasumându-și răspunderea pentru fapta săvârșită și neregretând-o, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege (conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991), astfel cum a fost individualizată, este proporțională cu gradul de pericol social și este de natură a responsabiliza petentul în respectarea legislației în materie, realizându-se prevenția specială, dar și cea generală.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petentul A____ F_____ L____ solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului petentul a arătat că prima instanță nu și-a exercitat rolul său activ și anume nu a analizat cu prioritate aspectele de legalitate care atrag sancțiunea nulității actului atacat, respectiv dispozițiile art. 31, 35 din Legea nr. 50/1991 respectiv art. 17 din OG nr. 2/2001 și a înlăturat mărturiile a doi martori.

În drept a invocat prevederile art. 304 Cod procedură civilă, dispozițiile art. 11 alin. 1 lit.h, art. 35 alin.1 și art. 31 din legea nr. 50/1991.

Prin întâmpinare petenta a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și menținerea sentinței primei instanțe.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, dar și în raport de prevederile art. 3041 al aceluiași cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

În acest sens just a reținut instanța de fond că mențiunile inserate în procesul verbal de contravenție cu privire la faptă și autorul acesteia au fost dovedite într-o măsură suficientă și în orice caz convingătoare de către intimat, cele descrise în actul juridic sancționator corespunzând astfel realității.

Pe această linie de idei și în aplicarea art. 34 din OG nr.2/2001 a reținut cu temei același judecător că procesul verbal contestat în fața sa întrunește toate cerințele de formă reglementate la art. 17 din OG nr.2/2001 și că sunt întrunite condițiile de existență ale contravenției reglementată la art. 26 alin. 1 lit.a din Legea nr. 50/1991 republicată, instanța de fond evaluând în mod judicios și depozițiile martorilor audiați în fața sa și conformându-se și dispozițiilor în interesul legii ale deciziei nr. 7/2000 pronunțată de instanța supremă în vederea aplicării unitare a prevederilor art. 31 din legea antemenționată referitoare la prescripția cu privire la dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 din lege.

Nu în ultimul rând judecătoria a făcut o aplicare corectă și a disp. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privitoare la sancțiunea contravențională aplicată raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.

Astfel fiind nu pot fi primite criticile aduse de către petent sentinței recurată în sensul preconizat de către acesta cu atât mai mult cu cât nici nu s-a prevalat de existența în concret a vreunuia dintre motivele de casare sau modificare reglementate de către legiuitor prin normele de drept procesual corespunzătoare ci numai cu un înalt grad de generalitate a indicat ca temei de drept art. 304 Cod procedură civilă, aprecierile de oportunitate ale părții recurente nefiind denatură să împieteze asupra legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești a primei instanțe iar criticile de neleglaitate fiind cu totul nefondate, dimpotrivă apar ca fiind pertinente apărările pe care intimatul le-a adus prin întâmpinare la motivele de recurs ale petentului.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus, întrucât în cauză nu se evidențiază motive de casare ori modificare și nici motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de petentul A____ F_____ L____, domiciliat în Pecica, ________________, județ A___, împotriva sentinței civile nr. 995 din 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2013.

Președinte Judecător Judecător

C______ Șianțiu E______ I______ L____ J___

Grefier

C_______ S_______

Red C.Ș.

Tehred.C.S.

2 ex/ 23.05.2013

Nu se comunică

Primă instanță – D______-L_______ T______