Cod ECLI ECLI:RO:TBBNS:2016:007.xxxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 55/2016

Ședința publică din data de 04 Februarie 2016

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : A___ P______ M_____

JUDECĂTOR L__________ T___ B____

GREFIER I____ D____ M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta C.N.A.D.N.R. SA C______ DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, împotriva sentinței civile 6031/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul C___-M____ V_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PVC _________ NR.xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul-petent - C___-M____ V_____ avocat R__ V_____, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată cauza la prim termen de judecată.

În procedura verificării din oficiu a competenței, din punct de vedere general, material și teritorial în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, Tribunalul constată competența în soluționarea cauzei conform art. 34 alin. 2 din O.G.nr.2/2001 raportat la art. 95 punct 2 Cod procedură civilă.

Se constată că apelul a fost declarat în termen, motivat și comunicat.

Reprezentantul intimatului își menține poziția exprimată în cuprinsul întâmpinării și nu are cereri de formulat, solicitând dezbaterea apelului la acest termen de judecată în ședință publică.

Nefiind alte incidente procedurale de soluționat, cereri de formulat și nici excepții invocate, Tribunalul se consideră lămurit, apreciază cauza în stare de judecată, conform art. 244 din Codul de procedură civilă închide etapa cercetării procesului și conform disp. art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului la acest termen de judecată.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, a se menține ca fiind legală și temeinică sentința primei instanțe, Mai arată că la pronunțarea hotărârii instanța de fond a avut în vedere faptul că încheierea actului de constatare a contravenției a fost nelegală, de asemenea nu s-a comunicat în mod legal procesul verbal de contravenție fiind sub incidența Dispoziției 6/2015 a ICCJ, cu cheltuieli de judecată .

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, tribunalul dispune închiderea dezbaterilor asupra fondului și reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 6031/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea formulată de petentul C___ M____ V_____ în contradictoriu cu intimata C_____ SA – CESTRIN și, în consecință, a fost anulat procesul–verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din 30.03.2011 întocmit de intimata C_____ SA – CESTRIN, a fost obligată intimata la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea petentului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin actul constatator atacat în cauză s-a reținut în sarcina petentului că vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului, a circulat pe drumurile naționale, fără a deține rovinietă valabilă.

În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.

Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.

Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.

Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.

Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.

În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, a constatat că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.

Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța a reținut că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, instanța apreciază că faptele constatate de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod procedură civilă, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 250 Cod procedură civilă.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu pe cale de excepție, însă în procedura analizării legalității actului constatator, plângerea contravențională pendinte apare ca fiind fondată în considerarea argumentelor ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile OG nr. 2/2001.

Astfel, art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că este act administrativ „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

De asemenea, art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001 prevede că „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului”, dând așadar caracter administrativ proceselor – verbal de constatare a contravențiilor și subrogând această categorie de acte raporturilor de autoritate.

Totodată, din economia prevederilor art. 3 și 4 din Legea nr. 455/2001, instanța a reținut că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora putând fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 din Legea nr. 455/2001 în conformitate cu care „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”.

Actul constatator atacat în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în sarcina petentului în format electronic un proces – verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat petentului în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în OG nr. 2/2001. Ori, nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în formă electronică a proceselor verbale, fiind arhicunoscut aspectul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres nici interpretul nu poate să adauge.

Rezultă, așadar, că dispozițiile legale imperative privind modalitatea de întocmire a actelor administrative constatatoare nu au fost respectate în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a admis ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 30.03.2011 de către C______ DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, ca fiind neîntemeiat.

În temeiul art. 451 și urm. NCPC a obligat intimata la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea petentului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – CESTRIN, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței, în sensul exonerării apelantei de la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat că în ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 451 alin. 2 Cod proc. Civ., instanța poate, chiar si din oficiu, să reducă motivat partea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurata de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei". Astfel, în temeiul art. 451 alin. 2 Cod proc. Civ., instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.

In aprecierea cuantumului onorariului, conform art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța de fond trebuia să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

Se mai arată că nu se poate reține culpa procesuală a C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN - condiție pentru acordarea cheltuielilor de judecată având în vedere faptul că autovehiculul petentului a fost identificat în trafic fără a deține rovinietă valabilă, iar motivul pentru care instanța de fond a anulat procesul verbal de constatare a contravenției este pronunțarea Deciziei nr. 6/2015 a ICCJ, care a orientat practica instanțelor de judecată, în sensul că „procesele verbale … transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă, O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002.

Intimatul N____ C_____ a depus la dosar întâmpinare (f. 8), prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o sentința temeinică și legală, deoarece procesul verbal de constatare a contravenției contestat, reprezintă un program de stocare a unor informații in format electronic, este asimilat în ceea ce privește condițiile si efectele pe care le produce cu înscrisul sub semnătura privată, înscris ce nu îndeplinește condițiile legale de validitate privind încheierea în forma scrisă și semnată prevăzute de OG 2/2001, nu îndeplinește condițiile actului administrativ prevăzut de Legea 554/2004, nefiind emis în forma scrisă și semnat, cu menționarea obiecțiunilor, motiv pentru care se solicită să se constatate nulitatea absolută a acestuia.

OG 2/2001 si OG 15/2002 nu cuprind nici o prevedere referitoare la posibilitatea întocmirii și emiterii procesului verbal de constatare a contravenției în forma electronică.

Motivul de apel vizând cheltuielile de judecată este nefundat, câtă vreme apelanta este în culpă procesuală cu privire la completarea, nesemnarea și comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției contestat.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelul declarat de apelantă este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Procesul verbal de contravenție care a făcut obiectul plângerii contravenționale exercitate de petenta intimată conține mențiunea că acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2011 și a HG nr. 1259/2001.

Art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică definește înscrisul în formă electronică ca reprezentând o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar art. 4 pct. 3 din același act normativ prevede că semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

Din conținutul prevederilor art. 5 și 6 din Legea nr. 455/2011 rezultă că înscrisul în formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică extinsă este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, iar cel căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.

Aceste dispoziții legale relative la regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică, coroborate cu prevederile de principiu ale 3 din același act normativ, atestă faptul că sfera de aplicabilitate a normelor instituite de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică se circumscrie raporturilor juridice de drept privat, câtă vreme, conform textului de lege menționat, „nici o dispoziție a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților”.

Or, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agent constatator), reprezintă un act administrativ cu caracter unilateral, emis în vederea executării legii și care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravenționale sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul verbal de constatare a contravenție trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.

Prin urmare, contrar opiniei exprimate de apelantă, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât, emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale mai sus relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie, în mod expres, posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.

Această concluzie se impune și prin prisma respectării tuturor garanțiilor vizând dreptul la apărare de care trebuie să beneficieze persoana față de care se antrenează răspunderea contravențională, în condițiile în care specificul raporturilor de contencios administrativ, cum este și cazul celui care derivă din exercitarea plângerii contravenționale, relevă o poziție de inegalitate în care se află părțile, determinată de prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ.

Prin urmare, și din această perspectivă, ce relevă cu prisosință culpa apelantului - organ constatator, se impunea, contrar criticilor formulate de apelant, obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de petentă, conform prevederilor art. 451 și 453 C.pr.civ, sens în care dispoziția instanței de fond cu privire la acest aspect este legală și temeinică.

Astfel, sub acest ultim aspect, câtă vreme instanța de fond a dispus, în mod legal și temeinic, anularea procesului-verbal de contravenție ca efect al plângerii contravenționale exercitate de petenta intimată, culpa procesuală a organului constatator și fundamentul aplicării prevederilor art. 453 C.pr.civ. rezidă în dresarea în mod nelegal a procesului verbal de contravenție, prin aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, astfel încât se impunea obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de petentă în vederea exercitării plângerii contravenționale, pronunțarea Deciziei nr. 6/2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii neoperând modificări legislative, ci atrăgând doar obligativitatea respectării interpretării adoptate ca urmare a constatării existenței, la nivelul instanțelor judecătorești, a unei practici judiciare neunitare.

Totodată, în ceea ce privește cererea de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, tribunalul apreciază că onorariul perceput de avocat întrunește exigența proporționalității acestuia cu munca depusă și gradul de complexitate al cauzei, sens în care apare ca nefondată și această critică formulată de apelantă, neimpunându-se reducerea acestuia în temeiul prevederilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ.

Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C_____ SA – CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 6031/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o menține în întregime.

În temeiul prevederilor art. 453 C.pr.civ., aplicabile și în apel conform art. 482 C.pr.civ., tribunalul, având în vedere criteriul culpei procesuale, va obliga apelanta să plătească intimatului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN, cu sediul în mun. București, _______________________, sector 6, C.U.I. xxxxxxxx, J40/552/15.01.2004, în contradictoriu cu intimatul C___ M____ V_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în com. Josenii Bârgăului, ___________________________. 424B, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile 6031/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

A___ P______ M_____ L__________ T___ B____ I____ D____ M_____

Red/Dact:

M.A.P./HVA.

15.02.2016/2 ex

Jud. fond: V________ V.