ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR1081/APCA

Ședința publică din 01.09.2015

Completul constituit din:

Președinte: A________ L____ N_____

Judecător: C_______ N_____

Grefier: D______ V________ S_______

Pe rol judecarea apelului în C_________ administrativ și fiscal promovat de apelant I____________ T_________ DE MUNCA CONSTANTA cu sediul în C________, _____________________ C, județ C________ în contradictoriu cu intimat _______________________, cu sediul în C________, ________________________, ________________ C, etaj 3, _______________________ și cu sediul procesual ales în C________, ____________________, _______________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr.544/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimat av. A____ D______ C_______, lipsind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:

Apărătorul apelantei solicită administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar. Arată că nu mai are alte solicitări.

Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează pentru părți. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.

Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 01.09.2015, deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.

Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXX la 04.08.2014, petenta F________ URBANĂ S.R.L. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu organul constatator I____________ T_________ DE MUNCĂ C________ să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/25.07.2014 și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii contravenționale iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se că la data efectuării controlului la punctul de lucru al societății situat în Zona Portului Tomis, a fost depistată numita S____ I____ A________, prestând activitate fără a avea încheiat contract individual de muncă.

A precizat petenta ca deși inspectorii de muncă au primit lămuriri cu privire la situația salariatei S____ I____ A________, în sensul că aceasta se afla la punctul de lucru pentru a învăța sistemul de operare și date necesare desfășurării activității, inspectorii de muncă au considerat în mod neîntemeiat că aceasta presta activitate fără contract de muncă.

Petenta a susținut că numita S____ I____ A________ se afla la punctul de lucru deoarece promovase etapa discuției de angajare în urma căreia a fost declarată admisă, prezentându-se la data de 23.07.2014 la punctul de lucru pentru a prezenta administratorului societății actele necesare întocmirii contractului individual de muncă și pentru a fi pusă în temă în legătură cu activitatea ce urma a fi desfășurată, numita S____ I____ A________ cunoscând în urma rezultatului discuției de angajare din data de 21.07.2014, faptul că a fost acceptată în postul oferit precum și datele puse la dispoziția inspectorilor de muncă, referitoare la salariu, timpul de lucru, condițiile de muncă, drepturile și obligațiile aferente postului.

A mai arătat petenta că prezumția de adevăr de care se bucură procesul verbal a fost înlăturată, că nu se poate da eficiență juridică declarației luate de inspectorii de muncă la momentul efectuării controlului, deoarece a fost dată în fața altor autorități, situându-se în afara cadrului legal, că procesul verbal este nelegal, nefiind prezentate împrejurările de fapt sau alte aspecte care să definească expresiile folosite „persoană găsită la muncă” și „ nu a semnat contract individual de muncă” și că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de disp. OG 2/2001, respectiv sub forma intenției, societatea petentă respectând toate dispozițiile legale, având încheiate contracte individuale de muncă cu totți cei 13 angajați, achitând toate drepturile salariale, ținând evidența orelor prestate de către salariați și acordând repaus săptămânal conform legislației muncii.

În drept, au fost invocate disp. OG 2/2001.

În probațiune petenta a solicitat încuviințarea probei, pe care le-a depus la dosarul cauzei (f. 7-f. 20).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 10.10.2014, intimatul a depus la dosar adresă și întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În susținerea întâmpinării intimatul a arătat că la data de 23.07.2014 inspectorii de muncă s-au deplasat la locul de desfășurare al activității petentei situat în portul Tomis, unde au identificat-o și pe numita S____ I____ A________, care a declarat că prestează activitate în funcția de ajutor ospătar începând cu data de 23.07.2014, norma de lucru de 2 ore pe zi, program de lucru 12.00.-14.00, cu mențiunea expresă „sunt în probă, nu am semnat contract de muncă”.

Intimatul a arătat că din verificările efectuate în registrul de evidență a salariaților, la data de 23.07.2014, a rezultat că numita S____ I____ A________ nu figura înregistrată cu contract individual de muncă cu data începerii activității 23.07.2014, confirmând astfel cele declarate de către aceasta în fișa de identificare, precum și că din documentele puse la dispoziție de către reprezentantul legal a rezultat faptul că numita S____ I____ A________ figurează în pontajul lunii iulie 2014 în data de 24.07.2014 cu 4 ore

Intimatul a susținut că petenta a încălcat obligația de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității, ceea ce constituie contravenția prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, arătând totodată că și perioada de probă reprezintă perioadă de executare a contractului de muncă și că cele constatate de către inspectorii de muncă au fost consemnate în procesul verbal de control ________ nr. xxxxx/25.07.2014, prin care s-au dispus măsuri de intrare în legalitate respectiv încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă cu începerea activității de la data prestării efective a acesteia.

A mai arătat intimatul că pentru contravenția reținută s-a aplicat minimul amenzii prev. de lege, respectiv 10.000 lei și că munca nedeclarată afectează acumularea vechimii în muncă de către asigurați și regimul asigurărilor sociale instituit în beneficiul salariaților pentru perioada lucrată fără contract individual de muncă, și având efecte și în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.

La întâmpinare, organul constatator a atașat înscrisuri constând în documentele care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat (f. 36-f. 61).

La termenul de judecată din data de 13.11.2014 instanța a admis excepția tardivității depunerii întâmpinării, a constatat că intimatul este decăzut din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții și a calificat întâmpinarea drept note scrise.

La același termen de judecată instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a dispus administrarea din oficiu a probei cu documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal și proba cu martorul S____ I____ A________.

La termenul de judecată din data de 15.01.2015, a fost audiată martora S____ I____ A________, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Prin Sentința civilă 544/26.01.2015, Judecătoria C________ a dispus în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale cu consecința înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, reținând următoarele :

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/25.07.2014, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. a) din Legea 53/2003-Codul Muncii și sancționată conform art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii.

Contravenția a constat în faptul că petenta a primit la muncă fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității pe numita S____ I____ A________, care a declarat că presta activitate pentru petentă în funcția de ajutor ospătar începând cu data de 23.07.2014, fără a fi semnat contract de muncă.

Prin raportare la data întocmirii și înmânării procesului verbal de contravenție contestat - 25.07.2014, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal aflat la fila 9 a dosarului, și la data depunerii prezentei plângeri contravenționale - 04.08.2014, instanța a constatat că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv 15 zile de la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din același act normativ.

Instanța nu a reținut motivul de nelegalitate invocat de către petentă, cu privire la faptul că prin procesul verbal nu au fost prezentate împrejurările de fapt sau alte aspecte care să definească contravenția ori sensul expresiilor „persoană gasită la lucru” și „nu a semnat contract individual de muncă” pentru următoarele considerente:

Astfel, conform art. 17 din OG nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea constatându-se și din oficiu, lipsa descrierii tuturor împrejurărilor nefiiind printre cele limitativ enumerate de articolul anterior menționat care să conducă la nulitate.

Instanța a constatat că procesul verbal de contravenție cuprinde toate elementele necesare în vederea stabilirii circumstanțelor de fapt în care a fost săvârșită fapta, nefiind necesare explicații suplimentare cu privire la sensul expresiilor „persoană găsită la lucru” și „nu a semnat contract individual de muncă”, înțelesul acestora fiind clar. Mai mult, anularea actului pentru neconsemnarea tuturor împrejurărilor de fapt poate interveni numai în condițiile art. 175 Cod procedură civilă, în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care sa nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, dovadă care nu a fost făcută în cauză. De altfel,se reține, nulitatea relativă se acoperă prin faptul că petenta a avut posibilitatea de a prezenta toate împrejurările faptei pe calea plângerii contravenționale care face obiectul prezentei cauze.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat în sensul că trebuie să pună în balanță prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta.

Procesul verbal a fost întocmit de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale și învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, astfel încât se bucură de prezumția de veridicitate în ceea ce privește aspectele constatate personal de agentul constatator. Prezumția de veridicitate este o prezumția relativă și poate fi răsturnată prin proba contrarie.

Pe de altă parte, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se reține în mod constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

În aceste condiții, instanța a apreciat că petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care are scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților.

Ambele prezumții sunt relative, iar prezumția de veridicitate operează doar până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Instanța a mai reținut că petenta invocă lipsa vinovăției în forma prevăzută de dispozițiile OG 2/2001, respectiv sub forma intenției, motivând că în fapt societatea petentă și-a respectat toate obligațiile legale. În consecință, instanța a constatat că motivul pentru care petenta apreciază că lipsește intenția în săvârșirea faptei este datorată de împrejurarea că fapta, respectiv primirea la muncă a unei persoane fără a încheia în prealabil contract individual de muncă, în materialitatea ei, nu există, astfel încât în analizarea criticii invocate de către petentă instanța se va raporta la temeinicia situației de fapt, astfel cum a fost reținută în procesul verbal contestat.

Astfel,a a reținut instanța, petenta susține că numita S____ I____ A________ nu desfășura activitate pentru societate la punctul de lucru în momentul în care a fost efectuat controlul din data de 23.07.2014, aceasta din urmă fiind la punctul de lucru pentru a prezenta administratorului societății actele necesare întocmirii contractului individual de muncă, pentru a fi pusă în temă în legătură cu activitatea ce urma a fi desfășurată și pentru a învăța sistemul de operare și date necesare desfășurării activității.

Din fișa de identificare depusă la dosar de către intimat (f. 44) cu ocazia efectuării controlului la punctul de lucru al petentei din data de 23.07.2014, numita S____ I____ A________ a declarat inspectorilor de muncă că prestează activitate pentru petentă din data de 23.07.2014, fără a fi semnat contract individual de muncă, cu o normă de 2 ore pe zi. Totodată, aceasta a precizat că a negociat un salariu lunar de 400 lei, precum și numele unor persoane cu care lucrează.

Chemată în fața instanței în calitate de martor numita S____ I____ A________ a declarat că era prezentă la data controlului la sediul societății petente deoarece în acea zi a depus documente în vederea angajării iar în momentul controlului citea meniul și nu era îmbrăcată în uniformă. Martora a mai declarat că anterior controlului a avut o întâlnire cu managerul petentei în care a discutat despre condițiile de muncă, și despre salariu, precum și despre norma de 2 ore pe zi pe care o va efectua, precum și că la data controlului nu mai cunoștea pe nici un alt angajat din cadrul societății.

Instanța a dat eficiență juridică celor înscrise în fișa de identificare întocmită de către agentul constatator, având în vedere dispozițiile art. 19 lit. e din Legea nr. 108/1999 care prevede dreptul inspectorilor de muncă, care purtând asupra lor legitimația și insigna care atestă funcția pe care o îndeplinesc în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege să ia declarații scrise, singuri sau în prezența martorilor, salariaților, angajatorilor și/sau, după caz, reprezentanților legali ai acestora, precum și altor persoane care pot da informații cu privire la obiectul controlului efectuat sau al evenimentului cercetat, acest înscris având valoarea unui înscris autentic, în condițiile art. 269 Cod Civil, ținând cont că este întocmit de către un agent al unei instituții publice în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel încât va respinge susținerile petentei că acest înscris nu poate avea valoare probatorie.

Totodată, instanța a înlăturat declarația martorei S____ I____ A________, dată în fața instanței, apreciind că este nesinceră și contradictorie. Astfel, martora a declarat că la momentul controlului nu cunoștea pe nimeni care lucra în cadrul societății petente, însă în fișa de identificare aceasta indică două persoane împreună cu care lucrează.

Totodată, în fișa de identificare aceasta a precizat că prestează activitate pentru petentă din data de 23.07.2014, însă în fața instanței aceasta a afirmat că a început activitatea pentru petentă din data de 24.07.2014 iar la data controlului era prezentă la sediul petentei pentru a aduce documentele în vederea angajării, în acel moment uitându-se pe meniu.

Instanța a apreciat că motivele invocate de către petentă și de către martoră, cu privire la prezența acesteia din urmă la sediul petentei la momentul controlului nu pot fi luate în considerare. Astfel, dacă martora s-ar fi prezentat la sediul societății petente doar pentru a încheia contract individual de muncă în aceeași zi, și pentru a aduce documentele necesare, aceasta ar fi trebuit să se regăsească la momentul controlului în prezența administratorului societății. Cu toate acestea, petenta precizează că în momentul controlului martora învăța sistemul de operare și datele necesare desfășurării activității, această declarație fiind preluată de către martoră, care a precizat că la momentul controlului citea meniul. O astfel de activitate constituie o activitate prestată în interesul petentei, corespunzătoare unei eventuale perioade de probă, și nu unei verificări prealabile a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea, ținând cont că petenta precizează că interviul a avut loc la data de 21.07.2014, când martorei i s-a comunicat că va fi angajată și când părțile au discutat despre condițiile de angajare.

Astfel dacă perioada de probă reprezintă o executare efectivă a contractului de muncă, respectiv o prestare a muncii conform caracteristicilor specificate în contractul individual de muncă, verificarea prealabilă nu poate avea aceeași semnificație, ci poate consta, de exemplu, în anumite teste aplicate viitorilor angajați, în funcție de specificul muncii ce urmează a fi prestată, în vederea stabilirii aptitudinilor profesionale și personale ale acestora și care corespunde perioadei de interviu, în urma cărora angajatorul poate decide ca persoana supusă acestor teste să fie angajată.

De asemenea, instanța a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 31-art. 33 din Legea nr. 53/2003, perioada de probă reprezintă o perioadă de executare contractului individual de muncă, prin urmare este contrară dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 53/2003 primirea unei persoane la muncă, în perioada de probă, fără a fi încheiat anterior începerii activității un contract individual de muncă.

Instanța a apreciat ca martora S____ I____ A________ putea preciza în nota de identificare faptul că nu prestează activitate pentru petentă, ori în cazul în care această împrejurare nu ar fi fost consemnată, putea să nu își însușească fișa de identificare prin semnătură, în măsura în care această situație corespundea stării de fapt. Totodată, instanța a respins susținerile petentei, în sensul că declarațiile au fost luate în condiții de tensiune și de presiune. Dacă agenții constatatori ar fi exercitat presiuni, atât petenta cât și martora aveau mijloacele legale pentru a sancționa comportamentul pretins abuziv al acestora.

Mai mult, instanța a constatat că există contradicții cu privire la situația de fapt, în modalitatea prezentată de către petentă, prin mijoacele probatorii încuviințate. Astfel, petenta precizează că a încheiat cu numita S____ I____ A________ contract individual de muncă la data de 24.07.2014, contractul individual de muncă prezentat la dosar este încheiat la data de 23.07.2014, cu data începerii activității data de 23.07.2014, iar martora S____ I____ A________ precizează că a încheiat contract individual de muncă la data de 23.07.2014 și a început prestarea activității la data de 24.07.2014.

De asemenea, instanța a constatat că înscrisul depus de către petentă reprezentând cerere de angajare din data de 23.07.2014 nu se coroborează cu situația prezentată de către aceasta, în sensul că numita S____ I____ A________ s-a prezentat la interviul în vederea angajării din data de 21.07.2014, și nici nu are dată certă, în conf. cu disp. art. 278 Cod Proc. Civilă, astfel încât instanța nu a ținut seama de acesta iar faptul că petenta a făcut dovada că exista un anunț de angajare la data de 26.06.2014 pentru poziția de ospătar nu conduce la reținerea unei alte situații de fapt de cea consemnată prin procesul verbal din 25.07.2014.

Totodată, instanța a apreciat în sensul că nu poate fi reținut faptul că petenta a săvârșit fapta contravențională din culpă din faptul că pentru ceilalți angajați aceasta a înțeles să-și respecte obligațiile legale, modalitatea de săvârșirea a acestei contravenții reținute în sarcina petentei realizându-se de către aceasta prin forma intenției, directe sau indirecte.

În ceea ce privește susținerile petentei prin avocat în sensul că activitatea petentei se desfășoară într-o zonă turistică, unde aceasta se poate aștepta întotdeauna la controale din partea ITM ori din partea altor instituții motiv pentru care este clar că petenta nu a săvârșit fapta contravențională, instanța le va înlătura, ținând cont că locația punctului de lucru al petentei nu conduce la schimbarea situației de fapt, din probele administrate în cauză reieșind că aceasta a înțeles să fie în stare de nelegalitate în ciuda poziționării sale într-o zonă turistică.

În consecință, pentru considerentele expuse anterior, instanța a constatat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, aceasta încadrându-se în limitele legale impuse de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Aceeași dispoziție menționează criteriile în funcție de care se apreciază gradul de pericol social concret al faptei, și anume: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului.

Conform art. 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Acesta se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putând fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Față de aceste dispoziții legale, instanța a reținut că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social redus, motiv pentru care va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere împrejurarea că ulterior controlului petenta și-a îndeplinit obligația fixată și a încheiat în aceeași zi, contract individual de muncă cu persoana identificată cu data de începere a activității 23.07.2014, intrând astfel în legalitate. Pe de altă parte, a fost identificată o singură persoană fără contract individual de muncă, iar starea de nelegalitate s-a petrecut pe o perioadă scurtă, respectiv o zi, împrejurări care imprimă faptei o gravitate mai redusă. Totodată, instanța a constatat că la momentul controlului, s-a constatat că petenta respectă dispozițiile legale în materie, în sensul că ceilalți salariați au încheiate contracte individuale de muncă înregistrate în Revisal, că petenta ține evidența orelor prestate de angajați, achită toate drepturile salariale cuvenite acestora și acordă repausul săptămânal potrivit legislației muncii, astfel încât nerespectarea dispozițiilor legale și în ceea ce o privește pe numita S____ I____ A________ a constituit o situație izolată.

În ceea ce privește apărarea intimatului în sensul că legiuitorul a prevăzut un regim sancționator aspru în cazul acestor contravenții, instanța a reținut că acest regim a fost stabilit în baza pericolului social abstract al faptei. Însă, conform art. 34 din OG nr.2/2001 coroborat cu art. 21 alin. și art. 7 din același act normativ, în funcție de criteriile prevăzute de lege, instanța poate aprecia care este gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și poate aplica avertismentul în cazul în care reține că fapta concretă săvârșită prezintă un pericol social redus.

Față de considerentele expuse mai sus, instanța a reținut că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social redus și că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social, apreciind că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului conform art. 7 din OG nr.2/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C________ la data de 06.04.2015

În susținerea apelului invocă apelanta faptul că urmare a controlului realizat în data de 23.07.2014 a fost constatat faptul că numita S____ I____ A________ a declarat faptul că prestează activitate în favoarea petentei din aceeași dată fără a semna contract de muncă, persoana în discuție nefiind înregistrată în registrul de evidență a salariaților.

Apreciază în sensul că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, scopul aplicării sancțiunii amenzii contravenționale nefiind realizat prin aplicarea acestei sancțiuni. Atât prin prisma aspectului punitiv cât și prin trimitere la caracterul preventiv al acesteia , se reține, sancțiunea a fost corect individualizată în raport de gravitatea faptei și de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită , iar scopul poate fi atins doar prin aplicarea amenzii asigurându-se astfel prevenția generală cât și și cea specială.

În susținere au fost atașate înscrisuri (fila 8)

Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind în esență că hotărârea pronunțată este temeinică și legală făcând o individualizare corectă a sancțiunii.

Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 al.1 cu referire la art. 477 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/25.07.2014 petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de xxxxx lei, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, reținându-se în sarcina sa faptul că a primit la muncă pe numita S____ A________ I____ începând cu data de 23.07.2014, fără încheierea unui contract de muncă.

În referire la criticile formulate, Tribunalul reține că acestea fac referire la aprecierea în mod eronat asupra criteriilor privind individualizarea sancțiunii contravenționale.

Tribunalul apreciază asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Se constata din analiza materialului probator administrat in cauza faptul ca în mod corect prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.

După cum s-a reținut procesul verbal de contraventie intocmit de un agent constatator aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu, se bucura de o prezumtie de adevar,însa aceasta prezumtie nu este absoluta, ci relativa si poate fi combatuta prin probe pertinente, concludente si utile in cauza.

În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, numita S____ I____ A________ declară faptul că desfășura activitate în favoarea societății petente din data de 23.07.2014 și nu a semnat contract de muncă, având program de 2 ore zilnic și un salariu negociat de 400 lei. (fila 44)

Potrivit art.260 alin.1 lit.e din Codul Muncii - “constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte (…) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;”

Astfel, se constată că in speta nu este incident principiul menționat, nepunându-se, sub aspectul analizat, ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca intimata a primit la munca persoana în discuție fără a fi încheiat contract individual de muncă.

Se retine de asemenea că intimata petentă, in raport de prevederile HG 500/2011 avea obligația ca la angajarea fiecărui salariat să efectueze înregistrarea specifică în registru deținut cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză si de a transmite registrul în formă electronică la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către primul salariat, obligațiile intimatei, rezultate din primirea la muncă a persoanei nominalizate nefiind îndeplinită la momentul de referință.

Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petenta, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.

Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate, Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.

Instanța de control judiciar apreciază că în raport cu faptele reținute în sarcina petentei, actul sancționator generează o disproporție intre pericolul social al faptei și cuantumul sancțiunii aplicate.

Tribunalul are in vedere si scopul prevăzut de norma generala - OG nr.2/2001, alternativa avertismentului urmărind in fapt responsabilizarea unui contravenient, prin sensibilizarea conduitei acestuia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care se apreciază că pot fi îndeplinite in cazul de fata.

Se reține astfel caracterul neîntemeiat al criticilor formulate apelantul intimat , considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., instanța va respinge apelul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul promovat de intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ C________ cu sediul în C________, _____________________ C, județ C________, în contradictoriu cu petenta S.C. F________ URBANĂ S.R.L. cu sediul în C________, ________________________, ________________ C, etaj 3, _______________________ și cu sediul procesual ales în C________, ____________________, _______________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr.544/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 01.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A________ L____ N_____ C_______ N_____

GREFIER,

D______ V________ S_______

Jud.fond.L.F____

Red.decizie jud. C.N_____ /29.09.2015/2.ex