R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Cod operator de date cu caracter personal 3184

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 950/R/2014

Ședința publică de la 07 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE F_____ C______ J_____

Judecător E___ B_____

Judecător A_______ G_______ C______

Grefier O___-R_____ L___

S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta B____ I____ H________ împotriva sentinței civile nr. 408/14.01.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj N_____, privind și pe intimatul I____________ de P______ Judetean Cluj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în temeiul art. 159 ind.1 (4), art. 2 pct.3 C.pr.civilă și art. 34 alin.2 din O.G. 2/2001, tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Se constată că recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimatului.

Instanța apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, solicitându-se judecarea și în lipsă, reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 408/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta B____ I____ H________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Cluj împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.03.2011 de Poliția Municipiului Cluj-N_____, și în consecință s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 402 lei cu sancțiunea avertismentului, fiind menținută sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a retinut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost sancționată contravențional petenta B____ I____ H________ pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101, alin. 3, lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că că la data de 17.03.2011, petenta a condus autoturismul proprietate personală pe _______________________ intersecția cu ______________________ acordat prioritate de trecere mopedului marca Piagio cu nr. CJ-N 336, care se afla în depășirea coloanei oprite la trecerea pentru pietoni, intrând în coliziune cu acesta.

Prima instanța a constatat că procesului – verbal contestat cuprinde toate elementele a căror omisiune ar atrage nulitatea absoluta conform art.17 din O.G.2/2001.

S-a mai reținut că probatoriul testimonial administrat confirmă parțial susținerile petentei, martorul audiat arătând că nu și-a dat seama că mașinile oprite în coloană acordau prioritate petentei, fără a putea preciza dacă depășirea a efectuat-o pe banda sa de mers sau pe sens opus.

Prima instanța a concluzionat, în baza probatoriului administrat, că petenta a încercat evitarea impactului, manifestând o relativă precauție în trafic – ea fiind derutată de apariția neașteptată a mopedului condus de martor, prin procesul verbal reținându-se o culpă comună a celor doi conducători. Instanța de fond a considerat că momentul săvârșirii faptei contravenționale poate fi interpretat ca un fapt izolat, motiv pentru care aplicarea unei sancțiuni mai ușoare ca aceea a avertismentului apare nu numai necesară dar și suficientă pentru realizarea scopului preventiv și reeducativ al pedepsei.

Pentru aceste motive, în baza art. 32 alin. 2 si art. 34 dinO.G. nr.1/2001, plângerea formulata de petentă a fost admisă, in parte, ca întemeiată apreciindu-se ca fapta exista însa ca aplicarea sancțiunii avertismentului poate conduce la o atenționare a petentei ca pe viitor sa se abțină respectiv sa evite savarsirea a astfel de fapte, in caz contrar urmând ca urmările unei astfel de atitudine sa fie mai grave.

Instanta de fond a apreciat ca aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune în cauza.

S-a subliniat că, desi OUG 195/2001 prevede obligativitatea aplicarii automate a pedepsei complementare a suspendarii dreptului de a conduce, aceasta sanctiune trebuie sa fie supusa unei operatiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 care prevede ca "sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite", text în care nu se face nici o distinctie dupa cum ar fi vorba de sanctiuni principale sau sanctiuni complementare.

Instanța de fond a considerat că sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform art. 34 din OG 2/2001 si conform art. 6 si art 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care Curtea Europeana a considerat ca pâna si sanctiunea complementara a punctelor de penalizare care poate fi aplicate in materie contraventionala are caracter "penal" in sensul art. 6 si art. 7 din Conventie (cauza Malige c.Frantei 68/XXXXXXXXXXXXX, Hotarârea din 23.09.1989). Astfel Curtea a apreciat ca sanctiunea punctelor de penalizare, desi in dreptul francez are caracter administrativ, in plan conventional are caracter penal atâta timp cât poate sa duca, la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce este foarte util in viata de zi cu zi si în viata profesionala, astfel ca, desi aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sanctiuni penale.

Prima instanță a apreciat că în prezenta cauza se impune aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce având în vedere importanța normei legale încălcate pentru desfășurarea unui trafic în condiții de siguranță dar, mai ales, având in vedere atitudinea petentei care nu a manifestat un regret sincer pentru fapta săvârșită si pentru crearea unei stari de pericol pentru ceilalti participanti la trafic.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta B____ I____ H________, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu consecința înlocuirii cu avertisment a amenzii aplicate și înlăturării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că soluția instanței de fond este nelegală, deoarece instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale privind acordarea priorității de trecere, deoarece conducătorul mopedului s-a angajat la depășirea pe contrasens a coloanei de mașini.

Recurenta a subliniat că nu avea cum să-l observe pe conducătorul motoscuterului și nici nu putea să prevadă că pe contrasens ar putea cineva să execute o manevră de depășire, în condițiile în care conducătorilor auto care veneau din stânga sa le era interzisă depășirea.

Recurenta a mai susținut că presupusa faptă contravențională prezintă o gravitate redusă, instanță având posibilitatea să facă aplicarea art. 7 din OUG nr. 2/2001 și să dispună înlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

În acest sens, recurenta a precizat că permisul de conducere îi este necesar pentru a se deplasa la locul de muncă.

De asemenea, s-a înveederat că recurenta s-a deplasat la I____________ de Poliție Județean pentru a declara producerea accidentului, deși conducătorul mopedului a fost vinovat pentru producerea acestuia.

În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct.9, art. 304 ind.1, art. 312 alin.3 teza I Cod.pr.civ.

Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentei, Tribunalul constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Astfel, prin procesul-verbal contestat, recurenta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 402 lei (6 puncte amendă) pentru savirsirea contraventiei prevazute si sanctionate de art.101 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002. S-a dispus totodata retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile.

S-a reținut, în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției, că la data de 17.03.2011, petenta a condus autoturismul proprietate personală pe _______________________ intersecția cu ______________________ acordat prioritate de trecere mopedului marca Piagio cu nr. CJ-N 336, care se afla în depășirea coloanei oprite la trecerea pentru pietoni, intrând în coliziune cu acesta.

În ceea ce privește legalitatea întocmirii actului de constatare și sancționare a contravenției, se constată că procesul-verbal contestat cuprinde formal toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, iar recurenta nu a formulat critici ce pot fi încadrate în motive de nelegalitate.

Cât privește susținerile recurentei referitoare la lipsa de temeinicie a procesului – verbal, tribunalul constată că probele administrate în cauză nu sunt de natură să contureze o stare de fapt contrară celei reținută în actul de constatare a contravenției.

Tribunalul va avea în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A_____ c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanța apreciază că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contravenient, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile în care acestea trebuie folosite, una din limitele până la care funcționează prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă.

Recurenta nu a administrat probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal și nici din alte elemente nu a rezultat o altă situație de fapt sau, cel puțin un dubiu privitor la aceasta, astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut că situația de fapt astfel cum a fost consemnată de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție corespunde adevărului.

În fine, cu privire la natura sancțiunii contravenționale aplicate, tribunalul, în acord cu judecatorul fondului, apreciaza ca sanctiunea avertismentului este suficienta pentru restabilirea ordinii de drept încalcata, având în vedere circumstantele savârsirii faptei, dar si cele personale, retinute de instanta de fond.

Referitor însa la sanctiunea complementara a suspendării dreptului de a conduce, tribunalul constată că această măsură opereaza de drept, chiar în eventualitatea înlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu sancțiunea avertisment.

Potrivit art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2001, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, iar în conformitate cu alin. 2 lit. b, suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat este una dintre sancțiunile contravenționale complementare. Potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din ordonanță, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei constând în nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale

Aplicarea textelor de lega precitate impune agentului constatator obligativitatea aplicarii sanctiunii complementare, indiferent de sanctiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care sa atraga sanctiunea complementara respectiva.

Instanța are posibilitatea sa individualizeze si sanctiunile complementare la fel ca si pe cele principale, însa doar în cazurile în care aceasta individualizare este posibila. Astfel, trebuie să se facă, cu prilejul individualizării sanctiunilor, distincția între individualizarea legala a sanctiunilor si individualizarea judiciara a acestora.

Individualizarea legală este cea realizata de legiuitor cu ocazia elaborarii legii, legiuitorul fiind cel care stabilește cadrul general al sanctiunilor, natura si limitele generale ale fiecarei sanctiuni, natura si limitele speciale ale sanctiunii pentru fiecare contraventie în parte, etc.

Individualizarea judiciara a sanctiunii este opera instantei de judecata si consta în stabilirea si aplicarea sanctiunii pentru comiterea contraventiei, prin adaptarea sanctiunii la cazul individual, tinând seama de diversele criterii de individualizare.

În cadrul fiecarei forme de individualizare sanctiunea este individualizata prin activitatea anumitor organe, în anumite limite si cu anumite mijloace, iar sub raportul fortei lor obligatorii, formele de individualizare prezinta o anumita ierarhie, individualizarea legala fiind obligatorie si impunându-se în fata individualizarii judiciare.

În cauza de fata, legiuitorul, cu ocazia individualizarii legale, a stabilit ca sanctiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile este obligatorie în cazurile prevazute de art. 101 alin. 3 lit.a din O.G. nr.195/2001. Prin urmare, instanta, cu ocazia individualizarii judiciare, nu are posibilitatea înlăturarii acestei sanctiuni (considerata ca obligatorie de catre legiuitor), în caz contrar având loc o încalcare a principiului separatiei puterilor în stat, principiu prevazut de art. 1, alin. 4 din Constitutia României.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ., tribunalul va respinge recursul formulat în cauză și va menține în integralitate sentința nr. 408/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, apreciind-o temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de către recurenta B____ I____ H________, prin reprezentant av. N______ M____-D__ in contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Cluj împotriva sentinței civile nr.408/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX pe care o menține în totalitate.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă .

Pronuntata în sedinta publica, azi 07 mai 2014.

Președinte, F_____ C______ J_____	Judecător, E___ B_____	Judecător, A_______ G_______ C______ Fiind în concediu, semnează președintele secției
	Grefier, O___-R_____ L___

Red.F.C.J./Tehnored. F.C.J/2 ex.

Jud. fond: A_______ M__