R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A___ Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3934

Ședința publică din 28.05.2013

Președinte : C______ L____ D______

Grefier : R_____ L____ B____

S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul P__ D____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, având ca obiect anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxxxxx.02.2013.

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei au lipsit părțile.

Instanța în temeiul art. 104 al. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești lasă cauza la a doua strigare.

La al doilea apel nominal nu se prezintă nimeni.

Plângerea este scutită de plata taxei de timbru.

Grefierul expune referatul cauzei, după care se constată că la data de 24.05.2013 intimatul a depus prin registratura instanței transcrierea procesului verbal.

Văzând actele și lucrările dosarului instanța reține cauza în pronunțare.

J U D E C A T A

Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată sub nr. XXXXXXX/18.02.2013, petentul P__ D____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a solicitat instanței anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxxxxx.02.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii petentul a arătat că este angajat al ____________ -A___ pe postul de șofer profesionist. Având calitatea de șofer al societății amintite, execută transport de marfă în diverse localități din țară și străinătate.

În dimineața zilei de 14 februarie 2013 se deplasa cu mașina de serviciu (camion cu nr. XXXXXXXXX) pe șoseaua de centură din A___ pentru a ajunge pe _____________________ A___ în interes de serviciu.

Înainte de a ajunge la intersecția drumurilor centura A___ și ___________________________ cu drumul spre Ș_______ - C______, în fața sa se deplasau două autocamioane cu viteză mai redusă. La o distanță de circa 300 de metri a depășit cele două autocamioane și s-a încadrat din nou pe banda sa, între mașini. Până la intersecția de drumuri, pe o distanță de aproximativ 50 de metri, mașinile din fața sa se deplasau încet.

În intersecție se afla agentul constatator de la Biroul Rutier, care a văzut manevra sa de depășire.

După ce a intrat în rândul mașinilor, agentul a venit spre el, i-a spus să iasă din rândul de mașini și să parcheze mașina pe sensul celălalt de mers, unde se află banda de refugiu.

S-a conformat solicitărilor agentului constatator. Acesta i-a spus că a încălcat regulile când a făcut manevra de depășire deoarece a depășit o coloană de mașini. Petentul i-a explicat că a depășit doar două mașini și s-a întors pe banda sa de mers cu mult înainte de a începe linia continuă. În același timp agentul i-a cerut actele mașinii și permisul de conducere. Față de acestea, a constatat că nu are permisul de conducere, deoarece îi rămăsese în bordul mașinii personale, motiv pentru care nu a putut să îl prezinte agentului. I-a explicat agentului constatator că a uitat în bordul mașinii sale permisul și actul de identitate, dar că poate să se reîntoarcă într-un timp rezonabil pentru a-i prezenta actele.

Agentul i-a întocmit procesul verbal de constatare, a aplicat sancțiunea amenzii de 300 lei și a măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile. Agentul a întocmit, de asemenea, procesul verbal prin care arată că nu a prezentat permisul de conducere și că este obligat să îl predea în termen de 5 zile.

Petentul consideră că nu a încălcat nici o regulă de circulație, că nu a comis nici o faptă contravențională, că fapta descrisă de agent ca fiind o depășire neregulamentară nu există și ca urmare nici nu poate fi vorba de sancționarea sa cu privire la această faptă.

Pe de altă parte, susține că agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că le-ar fi săvârșit și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Or, potrivit art. 16 alin. (1) teza a IV-a din O.G. 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (...) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite". Din procesul verbal de sancționare nu reies împrejurările în care a săvârșit fapta pentru a se putea aprecia gravitatea faptei și eventualele pagube,apreciază petentul.

Mai susține că descrierea faptei nu este conformă cu realitatea, " efectuează o depășire neregulamentara a coloanei de autovehicule in așteptare, trecând peste marcajul longitudinal continuu și continuând pe sensul opus de mers ", deoarece marcajul continuu este în drept cu acea bandă de refugiu , or agentul constatator i-a spus să iasă din rând și să parcheze pe sensul opus. Mașinile se deplasau încet. Dacă ar fi făcut manevra de depășire peste linia continuă ar fi ajuns în intersecția drumurilor, unde se afla agentul, ceea ce cu este adevărat. Concluzia este că a depășit înainte de linia continuă și tot înainte de linia continuă s-a încadrat în coloana de mașini. Face mențiunea că banda de refugiu de pe celălalt sens de mers este paralelă cu linia continuă, or agentul constatator l-a scos din coloană și i-a spus să parcheze pe acea bandă de refugiu.

Astfel, consideră că se impune aplicarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001.

Pentru aceste motive petentul a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost ea formulată.

În drept a invocat dispozițiile OG 2/2001.

În probațiune a depus copia contractului individual de muncă, copia procesului verbal atacat, copia cărții de identitate și copia permisului de conducere.

Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea plângerii.

Apreciază că motivele învederate de petent sunt neîntemeiate și nelegale. Acest act juridic administrativ unilateral, emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă se execută din oficiu este întocmit în forma « ad validatem », cu respectarea condițiilor de fond și de formă în scopul producerii efectelor juridice, pentru care a fost întocmit.

Principiul legalității, aplicabil dreptului administrativ, în general, și materiei contravenționale, în special, presupune ca rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordant cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv, nici restrictiv (lex dixit quam voluit). În acest context, în materie contravențională, nu este admisă interpretarea extensivă (lex dixit minus quam voluit) și nici interpretarea restrictivă (lex dixit quam voluit).

Încălcarea normelor de drept administrativ, prin comiterea unei fapte antisociale, săvârșite cu vinovăție, care prezintă un pericol social mai redus decât infracțiunea, dă naștere unui raport de conflict, ceea ce atrage sancționarea contravențională, în speță reclamantul făcându-se vinovat de contravenția reținuta în sarcina sa prin procesul verbal, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

De altfel, fapta reținută de agentul constatator nu poate fi consecința unei culpe ușoare a petentului, ci doar consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale și față de regulile stabilite de legiuitor.

Consideră că petentul putea evita cu foarte mare ușurința situația creată, dacă ar fi dat dovadă de mai multă responsabilitate sau de mai puțină nepăsare fața de lege, culpa sa fiind integrală în producerea incidentului.

Pentru aceste motive intimatul a solicitat respingerea plângerii.

În probațiune a depus la dosar referatul de verificare a plângerii.

Prin răspunsul la întâmpinare petentul a arătat că însuși organul constatator confirmă că, fapta nu a fost filmată, astfel încât cele înscrise în procesul verbal sunt puse sub semnul îndoielii. Îndoiala rezultă și din faptul că în procesul verbal de constatare se face referire la fapta de depășire peste marcajul longitudinal, care este diferită de fapta pe care i-a prezentată ca fiind săvârșită atunci când l-a oprit, deoarece, mențiunea sa de la rubrica "obiecțiuni" a fost că "nu am depășit coloana"m și se referă la fapta de depășire a coloanei și nu a depășirii peste marcajul longitudinal.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :

Prin procesul verbal de constatare și sancționare ________, nr. xxxxxxx/14.02.2013 , încheit de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, petentul P__ D____ C______ a fost sancționat contravențional pentru încălcarea dispozițiilr art.120 alin.1 litera k și I și art. 147 alin.1 din HG nr.1391/2006.

În sarcina petentului s-a reținut că, la data de 11.02.2013, ora 09.23, pe DN7, Varianta N-V a municipiului A___, a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, din direcția Nădlac –D___, a efectuat manevra de depășire neregulamentară a unei coloane de vehicule formată în așteptare, trecând peste marcajul longitudinal simplu continuu, circulând pe sensul opus de mers, neavând asupra sa careta de identitate și permisul de conducere.

Petentul a semnat procesul verbal cu următoarea mențiune: nu am depășit coloana.

Potrivit art. 120 (1) litera I și k din HG 1391/2006, se interzice depășirea vehiculelor: (…)

i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere;

k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.

Potrivit art. 100 al. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

e) nerespectarea regulilor privind depășirea.

Potrivit dispozițiilor art . 147 alin. 1 din HG 1391/2006,

Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat:

să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare;

Sub aspectul legalității, instanța constată că, procesul-verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G.nr.2/2001, fapta fiind descrisă corespunzător.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, prin obiecțiunile formulate, petentul a negat depășirea coloanei respectiv temeinicia procesului verbal de contravenție privind faptele prev de art.120 alin.1 litera I și k, iar intimate nu a depus probe pertinente, astfel că, în cauză, starea de fapt reținută de agentul constatator trebuie analizată și prin prisma considerentelor reținute de CEDO în cauza „C_________ N____ împotriva României” din data de 18 noiembrie 2008 ( cererea nr. xxxxx/03), iar în cauza I___ P__ împotriva României, se relevă necesitatea stabilirii unui echilibru între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național.

Acest proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, deoarece, potrivit art. 109 (1) din OUG nr.195/2002 , constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor s-a realizat direct de către polițistul rutier.

În acest sens s-a statuat și prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României.

Dar, prezumția de validitate a procesului verbal nu trebuie interpretată în sensul în care pretinsul contravenient să fie obligat a-și proba nevinovăția și, pentru identitate de rațiune, nici prezumția de nevinovăție nu trebuie absolutizată, această concluzie fiind impusă prin Decizia nr. 183/08.05.2003 a Curții Constituționale, iar art. 6 alin. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cere statelor semnatare ale acesteia numai ca în utilizarea prezumțiilor să fie luată în calcul gravitatea mizei și să fie păstrate drepturile la apărare (cauza Telfner împotriva Austriei și cauza Salabiaku împotriva Franței).

Astfel, având în vedere poziția petentului la momentul dresării procesului verbal, de neacceptare a stării de fapt reținute, instanța, ținând seama că intimate nu a depus probe pertinente, totodată, luând în calcul și gravitatea mizei, va da eficiență prezumției de nevinovăție a petentului.

Față de toate acestea, urmează ca instanța, întemeiat pe art. 34 raportat la art. 1 din O.G. nr. 2/2001 să admită plângerea formulată în cauză, conform dispozitivului.

Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către partea câștigătoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite plângerea exercitată de petentul P__ D____ C______, domiciliat în A___, __________________, ______________________________ xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, privind procesul verbal de constatare și sancționare ________, nr. xxxxxxx/14.02.2013, pe cale de consecință, anulează procesul verbal contestat.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la judecătoria A___.

Pronunțată în ședința publică din data de 28.05.2013.

Președinte Grefier

C______ L____ D______ R_____ L____ B____

Red. CLD/RLB/28.06.2013

Ex.4/ex./2 _____________________________________>

Se comunică cu:

Petenta – P__ D____ – A___, __________________, ____________, ap17, jud. A___ intimat - IPJ A___ – A___, _________________. 17-19