R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

---

operator de date cu caracter personal nr. 4259 prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 1186

Ședința publică de la 28 martie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : M_______ T______

GREFIER: S_____ Ș_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul C______ L_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Hunedoara, având ca obiect - anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu se prezintă.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că în cauză petentul a fost citat pentru 4 termene de judecată cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu iar acesta nu s-a prezentat.

În temeiul dispozițiilor art. 392 C.proc.civ. nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 395 C.proc.civ., reține cauza în pronunțare.

I N S T A N Ț A,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____, la data de 22.07.2013, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul C______ L_____ a solicitat anularea parțială a procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/5.07.2013, emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 148 alin.12 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin.1 pct. 10 din OUG nr. 195/2002, fiind sancționat în consecință cu 6 puncte amendă în cuantum de 480 lei precum și cu reținerea certificatului de înmatriculare.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu înțelege să conteste fapta având ca obiect depășirea limitei de viteză. Cu privire la cea de-a doua faptă, petentul a precizat că în mod greșit s-a consemnat în procesul verbal că „a aplicat folii sau tratamente chimice pe dispozitivele de iluminare”. Astfel, petentul a arătat că organele de poliție nu au constatat în mod direct fapta, limitându-se la indicarea textului legal incident în cauză, fără însă a descrie în ce a constat contravenția reținută în sarcina sa. În continuare, petentul a confirmat că a aplicat pe dispozitivul de iluminare folii protectoare, fără însă a aplica și alte tratamente chimice și, în tot cazul, foliile aplicate nu diminuează eficacitatea dispozitivului de iluminare, astfel cum prevede textul de lege indicat în procesul verbal. De asemenea, petentul a precizat că folia a fost aplicată în urmă cu câțiva ani și are drept scop protejarea farurilor de razele soarelui ori griblura asfaltică și are ca efect sporirea vizibilității.

Sub aspectul legalității actului constatator, petentul a arătat că agentul constatator nu i-a permis să aducă obiecțiuni la cele consemnate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile HG nr. 1391/2006 și OG nr. 2/2001.

În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/5.07.2013 (fila 11), cartea de identitate (fila 10), dovada de circulație (fila 12), factură fiscală al RAR (fila 13).

În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prezenta plângere a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei (fila 17).

La data de 5.09.2013, intimatul a depus întâmpinare (fila 25) în cuprinsul căreia, prealabil argumentelor privind fondul cauzei, IPJ Hunedoara a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A___ I____, solicitând declinarea judecării cauzei în favoarea Judecătoriei D___.

Relativ la fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție astfel cum a fost întocmit. În dezvoltare, intimatul a precizat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

În continuare, intimatul a subliniat că, în ceea ce privește constatările personale ale agentului de poliție, reținute în procesul verbal, acestea au forță probantă prin ele însele, iar până la proba contrară acesta se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, pe care petentul, prin susținerile făcute în cererea de chemare în judecată, nu a răsturnat-o. S-a mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. Despre aceste împrejurări intimatul a afirmat că sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Intimatul a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal. În același sens a solicitat să fie avut în vedere raționamentul adoptat de CEDO în cauza N____ împotriva României, raportat la poziția de acceptare a petentului în momentul încheierii procesului-verbal, prin semnarea acestuia fără obiecțiuni, precum și la faptul că invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite presupune necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent, atâta timp cât nu se invocă constrângerea petentului în a semna procesul-verbal.

În dovedirea apărărilor astfel formulate, intimatul a depus procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/5.07.2013 (fila 26), planșa foto (fila 27, 28), buletinul de verificare metrologică (fila 29).

În temeiul art. 223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin sentința civilă nr. 3412/31.10.2013, Judecătoria A___ I____ a soluționat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și aplicând prevederile art. 32 alin.1 din OG nr.2/2001 situației de fapt, reținând totodată că fapta a fost săvârșită în raza localității I___, a admis excepția și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei D___.

La data de 21.11.2013, pe rolul Judecătoriei D___ a fost înregistrat dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La termenul din data de 17.01.2014, sub aspect probatoriu, în baza art. 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și, din oficiu, proba cu interogatoriul petentului, apreciind că acestea sunt admisibile potrivit legii și apte să conducă la justa soluționare a cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/5.07.2013 (fila 11) întocmit de IPJ Hunedoara s-a constatat că în data de 5.07.2013, în jurul orei 13:36, petentul C______ L_____ a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7, în localitatea I___, fiind surprins de aparatul radar montat pe autospeciala MAI xxxxx și oprit de organele de poliție care au constatat că vehiculul avea aplicată folie sau tratament chimic pe dispozitivul de iluminare al autoturismului.

S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art.148 pct. 12 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct.10 din OUG nr. 195/2002, fiind sancționat cu 6 puncte amendă în cuantum de 480 lei precum și cu reținerea certificatului de înmatriculare.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu verificarea legalității și teminiciei procesului verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la criticile formulate de petent, instanța subliniază că nulitatea procesului verbal este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului verbal de efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute de validitatea sa, iar în conformitate cu prevederile art. 17 din OG nr.2/2001 doar lipsa mențiunilor privind numele și calitatea agentului constatator, numele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei și semnătura agentului constatator atrag nulitatea absolută a procesului verbal, vătămarea adusă contravenientului fiind în aceste cazuri prezumată.

Relativ la faptul că petentul nu a putut aduce obiecțiuni procesului verbal, instanța apreciază că acesta nu reprezintă un motiv de nulitate absolută, putând atrage nulitatea relativă a procesului verbal, căreia însă trebuie să îi fie asociată o vătămare produsă petentului. În cauză, petentul nu a invocat și nici nu a fost dovedită vătămarea ce i-a fost pricinuită în acest mod, iar obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna în cuprinsul procesului verbal au putut fi valorificate în prezenta plângere.

În continuare, critica formulată de petent având ca obiect insuficienta descriere a faptei, urmează a fi apreciată deopotrivă ca neîntemeiată, întrucât împrejurările reținute în cuprinsul procesului verbal sunt suficiente pentru a permite încadrarea juridică a contravenției și stabilirea împrejurărilor în care a fost săvârșită, permițând atât petentului să cunoască circumstanțele faptei contravenționale, cât și instanței să efectueze controlul de legalitate și temeinicie a procesului verbal.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ contra României).

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care fapta săvârșită nu realizează conținutul constitutiv al contravenției reținută în sarcina sa nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

În drept, instanța constată că în temeiul art. 148 pct.12 din HG nr. 1391/2006 „Se interzice conducătorului de autovehicul să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe dispozitivele de iluminare ori semnalizare luminoasă, care diminuează eficacitatea acestora iar conform art. 101 alin.1 pct.10 din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni montarea la autovehicul, remorcă sau tramvai a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini ori dispozitive de avertizare ori modificări neomologate.”

În fapt, instanța reține că potrivit mențiunilor din procesul verbal (fila 11) petentul C______ L_____ a aplicat folii pe dispozitivul de iluminare al vehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX. Acest aspect a fost deopotrivă confirmat de petent care, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a precizat că a aplicat folii protectoare pe dispozitivul de iluminare. În acest context, instanța subliniază că nu va reține înscrisul depus de petent în susținerea acestor afirmații, respectiv factura fiscală (fila 13) din cuprinsul căreia rezultă că petentul a achiziționat de la Registrul Auto Român folii de securizare întrucât această factură a fost emisă în data de 8.07.2013 iar petentul a precizat în cererea de chemare în judecată că foliile de protecție au fost aplicate în urmă cu câțiva ani. Totodată, instanța apreciază că aparența de conformitate cu legea pe care petentul încearcă să o creeze prin aceea că a achiziționat foliile de protecție chiar de la RAR nu este de natură să afecteze existența faptei contravenționale reținută în sarcina sa. Mai mult, este evident că între foliile menționate în cuprinsul facturii fiscale și cele pe care petentul le avea aplicate pe dispozitivul de iluminare nu există identitate, întrucât data achiziționării lor (8.07.2013) este ulterioară momentului în care petentul a fost oprit de organele de poliție (5.07.2013). În concluzie, instanța apreciază că petentul nu a adus dovezi privitoare la tipul foliilor pe care le avea aplicate pe faruri la momentul controlului agenților constatatori. Mai mult, instanța constată că petentul a fost citat pentru trei termene de judecată cu mențiunea de a se prezenta „personal la interogatoriu, sub sancțiunea prev de art. 358 C.proc.civ.” în scopul de a oferi lămuriri sub aceste aspecte. Absența petentului nejustificată în vreun fel la nici unul din termenele de judecată acordate în cauză, îndreptățește instanța la socotirea acestei împrejurări ca un început de dovadă scrisă în contra petentului, care urmează a fi coroborată cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv prezumții.

În acest context, instanța va acorda un plus de credibilitate celor consemnate în procesul verbal, urmând a înlătura afirmațiile petentului din cererea introductivă potrivit cu care organele de poliție nu au constatat în mod direct săvârșirea faptei contravenționale. Dimpotrivă, instanța observă că petentul a fost oprit în trafic la momentul constatării de către organele de poliție a săvârșirii contravenției, petentul luând la cunoștință de întocmirea procesului verbal. În concluzie, instanța va reține că fapta contravențională a fost constatată ex propriis sensibus (prin propriile simțuri) de către agentul constatator, context în care va avea în vedere interpretarea Curții EDO dată în cauza H______ c. României, paragraf 12, în sensul că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței și Adoud împotriva Franței].

În concluzie, instanța va aprecia ca adevărate cele consemnate în procesul verbal, sub aspectul existenței pe dispozitivul de iluminare a unei folii care diminua eficacitatea farurilor, cu atât mai mult cu cât petentul nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul l-ar fi oprit și ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale. Față de aceste considerente, instanța apreciază că petentul nu a dovedit cu probe susținerile sale astfel încât nu se poate ridica nici un dubiu cu privire la obiectivitatea agentului constatator.

Evaluând ansamblul probatoriu, instanța și-a format convingerea în sensul că procesul verbal este legal și temeinic, cele consemnate în cuprinsul său fiind conforme cu realitatea, petentul nefăcând dovada netemeiniciei actului constatator, a inexactității situației de fapt reținută în sarcina sa ori a existenței vreunei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.

În concluzie, instanța reține că prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal nu a fost răsturnată de petent prin probele solicitate de acesta, fiind însă susținută de înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că pentru prima faptă contravențională petentul a fost sancționat cu 6 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, sancțiunea fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. În ceea ce privește, sancțiunea complementară a reținerii certificatului de înmatriculare, instanță urmează să o aprecieze deopotrivă oportună întrucât pentru asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, vehiculele trebuie puse în circulație numai dacă respectă exigențele normative, or în cauza de față a fost dovedit contrariul.

Instanța va menține ansamblul sancționator, pe care nu îl va înlocui cu avertisment, fiind de neacceptat ca o persoană care deține permis de conducere să încalce cu bună-știință reguli menite să garanteze buna desfășurare a traficului.

Instanța atrage atenția asupra importanței dispozitivului de iluminare, a cărui neconformitate cu exigențele tehnice prevăzute de lege pune in pericol atât conucătorul auto cât si pe ceilalți participanți la trafic, randamentul luminos diminuat ori iluminarea neomogena putând constitui cauza unor accidente cu consecințe grave. Instanța apreciază că acest tip de comportament contravențional nu trebuie încurajat prin înlocuirea sancțiunilor pecuniare cu avertisment ori prin înlăturarea sancțiunilor complementare, învederându-i totodată petentului că sancțiunea au fost orientate spre minimul prevăzut de lege.

Alăturat acestor circumstanțe in rem, instanța subliniază și circumstanțele in personam ale petentului. Astfel, atitudinea petentului care a contestat realitatea celor consemnate și a minimizat pericolul social al faptei sale, demonstrează că aceasta nu a înțeles scopul sancționării sale, sperând însă că va obține anularea procesului verbal cu consecința erijării de la sancțiunile aplicate. Instanța apreciază că acest tip de comportament contravențional nu trebuie încurajat prin înlocuirea sancțiunilor pecuniare cu avertisment ori prin înlăturarea sancțiunilor complementare.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a procesului verbal legal întocmit și de planșele foto care au înregistrat momentul depășirii vitezei legale. Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumții pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare. În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin actul sancționator contestat.

Având în vedere că plângerea formulată de petent urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, iar sancțiunile dispuse prin procesul verbal menținute, cu referire la dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța urmează să ia act de faptul că intimata IPJ Hunedoara a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, întemeiate pe prevederile art. 36 alin. 2 din OUG nr.2/2001. Cu toate acestea, apreciind că prevederile legale care impuneau obligarea la cheltuieli judiciare către stat au fost abrogate, instanța nu va acorda cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C______ L_____, cu domiciliul în A___ I____, _________________________. 55A, __________, jud. A___ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în localitatea D___, _______________________. 130, jud. Hunedoara, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/5.07.2013.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28.03.2014.

PREȘEDINTEGREFIER,

M_______ T______ S_____ Ș_____

Red./Thred;MT/SȘ

28.04.2014; 4ex.