Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:019.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 12/2016

Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE G_______ D____ N______

Judecător A____ M_______

Judecător E_______ M_______ C_______

Grefier E____ N______

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-petentă V_____ M_____ T_____, împotriva sentinței civile nr. 3331/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria P______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de P______ al Judetului Arges - Biroul Rutier, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a treia strigare, în complet legal constituit de recurs, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 10.12.2015, intimatul I____________ de P______ al Judetului Arges depune la dosarul cauzei, întâmpinare și înscrisuri în dublu exemplar însoțite de CD. Prin serviciul registratură, la data de 18.12.2015, intimatul I____________ de P______ al Judetului Arges depune la dosarul cauzei înscrisuri.

Tribunalul ia act că se solicită judecarea recursului în lipsă.

Tribunalul ia act că recurenta-petentă V_____ M_____ T_____ a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și că intimatul I____________ de P______ al Judetului Arges - Biroul Rutier a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei materiale constând în planșe foto și înregistrarea video de la locul săvârșirii pretinsei contravenții.

Având în vedere că în recurs este admisibilă doar proba cu înscrisuri, în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod Procedură Civilă încuviințează pentru recurenta-petentă V_____ M_____ T_____ și intimatul I____________ de P______ al Judetului Arges - Biroul Rutier doar această probă, apreciind că aceasta este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, putând duce la dezlegarea pricinii și ia act că proba cu înscrisuri a fost deja administrată.

Tribunalul respinge proba materială constând în planșe foto și înregistrarea video de la locul săvârșirii pretinsei contravenții, probă solicitată de intimatul I____________ de P______ al Judetului Arges - Biroul Rutier, ca inadmisibilă în recurs.

În temeiul art. 150 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de recurenta-petentă V_____ M_____ T_____, împotriva sentinței civile nr. 3331/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria P______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil defață ;

Constată că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 12.11.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta V_____ M_____ T_____ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/05.11.2012, exonerarea de plata amenzii și modificarea sancțiunii contravenționale în sensul încadrării faptei săvârșite pe un alt temei legal.

În motivarea cererii petenta a arătat că în data de 05.11.2012, se deplasa cu autoturismul marca Kia Picanto, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 73, pe un sector de drum aflat în afara localității, când a fost oprită de un agent constatator pe motiv că a depășit limita de viteză stabilită pentru sectorul de drum pe care se deplasa. De asemenea, petenta arată că după ce a trecut de localitatea Piscani a mărit viteza de deplasare deoarece se afla în afara localității. Totodată se arată că la întocmirea procesului verbal contestat i-a comunicat agentului constatator că nu există indicatoare rutiere în zonă care să indice _______________________________>

S-a învederat instanței că procesul verbal este lovit de nulitate deoarece la momentul întocmirii sale agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile formulate de petentă față de cele constatate. După observarea localității unde a fost încheiat procesul verbal, respectiv localitatea Micești, petenta a parcurs din nou drumul pentru a verifica inexistența marcajelor privind _______________________________>

În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001și OUG nr. 195/2002.

În dovedirea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.

Anexat plângerii au fost depuse în copie procesul - verbal contestat (fila 8), fotografie (fila 7) extras hartă (fila 5), articole (filele 21-22).

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.

La data de 16.01.2013, intimatul a formulat întâmpinare, prin care învederează instanței că la data de 05.11.2012, petenta a fost depistată în timp ce conducea pe DN 73, B_____ - Pitești, pe raza localității Micești, județ Argeș, autoturismul marca Kia Picanto, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 108 km/h, depășind cu 58 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum, fapt pentru care a fost sancționată cu amendă și i s-a reținut permisul de conducere auto în vederea suspendării conform art. 111 alin 1 lit. c din OG 195/2002/R.

S-a arătat că viteza a fost înregistrată de aparatul radar dotat cu aparatură de supraveghere video.

Intimatul a mai arătat că nu constituie motiv de nulitate absolută faptul că procesul – verbal de contravenție nu a fost încheiat pe formularul tip din anexa 1D, cu menționarea expresă a seriei aparatului radar.

Abaterea a fost constatată cu aparatul radar _________ 375 corespunzător buletinului de verificare metrologică depus la dosar care a fost folosit în regim de deplasare. De asemenea, cu privire la semnificația simbolurilor de pe planșa foto, s-a precizat că „T” (engl. target = țintă) reprezintă viteza de deplasare a autoturismului.

S-a susținut în întâmpinare că agenții de poliție sunt obligați să aibă la ei, pe toată durata executării serviciului, atestatul de verificare metrologică a echipamentului și atestatul de lucru cu aparatele radar alături de documentele de identitate personală, ale autoturismului și pe cele de constatare, precum și registrul de evidență a abaterilor, însă nu sunt obligați să le prezinte decât organelor de control abilitate; totodată, agenților constatatori le este interzis să prezinte înregistrările abaterilor către contravenienți.

Potrivit art. 109 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate ori mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului după stabilirea identității conducătorului de vehicul, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115-118 C. pr. civ., Legea 180/2002, HG 1391/2006, OUG 195/2002, OG 2/2001.

Potrivit art. 242 alin. 2 C. pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Anexat întâmpinării au fost depuse înscrisuri și planșe foto (filele 13 - 17).Instanța a încuviințat și administrat pentru petentă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, declarația martorei B_____ V________, audiată sub prestare de jurământ, fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 23). De asemenea, instanța a încuviințat și administrat pentru intimat proba cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă nr. 7464/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, iar prin Decizia civilă nr. 1390/22.05.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a casat sentința mai sus-menționată pentru considerentele arătate în cuprinsul deciziei și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Pitești.

În rejudecare, la termenul de judecată din data de 23.03.2015 instanța a procedat la administrarea probei cu înregistrarea video.

Prin sentința civilă nr. 3331/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta V_____ M_____ T_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER.

Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/05.11.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de 102 al.3 lit. e din OUG nr.195/2002.

În fapt s-a reținut că la data de 05.11.2012 petenta a condus autoturismul marca KIA PICANTO cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 108 km/h, pe DN73, pe raza localității Micești, județ Argeș, depășind cu 58 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum.

Conform art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențional, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța a observat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În prezenta cauză petenta nu contestă viteza cu care se deplasa, ci contestă că înregistrarea vitezei a fost făcută de aparatul radar în localitate.

Din cuprinsul planșelor foto depuse la dosar (fila 15-17), a rezultat că punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petentă circulând cu viteza de 108 km/h, se afla în localitate, având în vedere gardurile caselor care se văd pe marginea drumului. Astfel, fotografiile radar atestă fără niciun dubiu că viteza de deplasare a autoturismului este aceea reținută în procesul verbal atacat, petenta rulând cu viteza de 108 km/h.

Viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea petenta a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică cu nr.xxxxxxx/18.04.2012 a fost emis de către Institutul Național de Metrologie (fila 13 dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX), fapt ce infirmă susținerile petentei referitoare la faptul că viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea a fost înregistrată în mod eronat. De asemenea, operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 13).

De asemenea, aceleași concluzii se desprind și din vizionarea înregistrării video ce a avut loc la termenul de judecată din data de 23.03.2015 (f. 27 dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX).

Având în vedere probele administrate în cauză instanța nu poate reține apărările petentei bazate pe faptul că în zonă nu exista indicator privind _______________________________. Chiar și în absența indicatorului privind limitarea vitezei pe motiv că drumul traversează o localitate, petenta ar fi putut observa că se află într-o localitate având în vedere că pe marginea drumului se văd case și garduri împrejmuitoare.

Față de aspectele de mai sus, instanța a reținut că petenta a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 58 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

În lumina celor de mai sus, instanța constată că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentei, înlăturată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 630 lei, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, urmată de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța constată că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de a conduce cu 58 Km/h peste limita legală în localitate, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.

Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, instanța a constatat că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).

Având în vedere materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, s-a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentei fiind individualizate în mod corect de organul constatator.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs petenta V_____ 12.11.2015 sub nr.XXXXXXXXXXXXXXX.

In motivarea recursului se arata ca instanța deși, a invocat dreptul unei persoane de a fi prezumată de nevinovăție și a considerat că are dreptul la un proces echitabil nu a reținut că în fapt procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Din contră , instanța a reținut că petentul nu a contestat viteza de deplasare, ci că a considerat doar faptul că înregistrarea făcută de aparatul radar a fost efectuată în localitate. În realitate petentul deși a precizat că după ieșirea din localitatea Piscani a mărit viteza de deplasare, nu a afirmat în nici un moment că a dublat-o sau că știe că a atins limita de viteză de 108 km/h.

Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile codului rutier ,care la art.29 prevede că „Circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, precum și de prevederile art. 17 în care se definește localitatea ca fiind cătunul ,satul ,____________________________ ale căror intrări și ieșiri sunt semnalizate corespunzător ci prevederile legale.

Instanța nu a ținut cont de realitatea cate indica localitatea Micești că este la 5 km dreapta de DN 73 și a considerat că datele înscrise în procesul verbal sunt reale .

Instanța a reținut în mod eronat că viteza de deplasare a autoturismului condus de petentă a fost înregistrat de un aparat radar al cărui buletin de verificare metrologică depus la dosar ca document justificativ a conformat că măsurătorile au fost realizate cu precizie .

Instanța a considerat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, sub aspectul legalității sale a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fui invocate din oficiu .

Agentul de poliție care a întocmit procesul verbal nu a putut constata efectiv fapta,nefiind operator calificat , lucru ce a rezultat din faptul că atestatul de operator radar depus la dosar este pe un alt nume și nu pe ce al agentului constatator , încălcându-se astfel prevederile normelor metodologice legale NML 021-05 publicată în MO nr. 1102 bis/07.12.2005 .

Poliția nu a făcut dovada efectuării autotestării aparatului radar înaintea prelevării fotografiilor depuse a dosar .

Din cuprinsul procesului verbal nu rezultă că locul întocmirii acestuia este același cu locul constatării faptei .

Instanța nu a ținut cont de cererea de amânare a procesului din data de 23.03.2013 depusă de petent având ca motiv întemeiat faptul că la data procesului petenta se afla în delegație în interes de serviciu în Republica M______, în acest mod instanța nu i-a oferit ocazia de a atenționa că la data procesului lipesc documente de la dosar , documente care au fost solicitate chiar de instanță.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Mai intii in ceea ce privesteexceptia tardivitatii recursului se impune respingerea acestei excepții, întrucât, potrivit art. 103 C. pr. Civ, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel ori când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În speța dedusă judecății, faptul că instanța de fond, în mod expres, în dispozitivul sentinței civile a indicat calea de atac ca fiind aceea a apelului,in termen de 30 zile d ela comunicare deși în realitate calea de atac corectă este aceea a recursului, in termen de 15 zile de la comunicare, constituie o împrejurare mai presus de voința părții care a fost împiedicată să exercite cale de atac corectă in termenul procedural de 15 zile de la comunicarea sentintei recurate.

În același timp, admiterea exceptiei tardivitatii recursului este în contradicție cu dreptul părții la un proces echitabil, consacrat în art. 6 CEDO care are în vedere inclusiv dreptul părților de a exercita de căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Daca excepția ar fi admisă, prin faptul că instanța de la judecarea fondului a indicat o altă cale de atac decât cea corectă si un alt termen de exercitare decit cel de 15 zile s-ar ajunge la încălcarea dreptului părții la o cale de atac, dat fiind ca partea nu se află în culpă, ea îndeplinind întocmai prevederile unei sentințe judecătorești, fie ea și nedefinitivă.Potrivit art. 261 C. pr. civ hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă calea de atac și termenul în care se exercită.Întradevăr, potrivit principiului legalității căilor de atac, acestea sunt prevăzute de lege, iar părțile trebuie să se supună acestora, însă prin menționare în dispozitivul hotărârii a căii de atac a apelului în loc de cea a recursului,si a unui alt termen de exercitare partea se află într-o împrejurare mai presus de voința ei, partea neputând fi în culpă pentru că a respectat dispozițiile hotărârii judecătorești.

Tribunalul reține că instanța a procedat la respingerea plângerii contravenționale , iar prin pronunțarea acestei hotărâri judecătorești , se reține că judecătoria a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.

Procesul - verbal, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie, reținându-se și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv s-a statuat că: „prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă” (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței - paragraful 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002)).

Rezultă că, și procesul - verbal de contravenție, ca orice alt act administrativ, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel încât petentul care invocă faptul că, nu a săvârșit contravenția, trebuie să facă dovada celor susținute, atât timp cât nu este pus în imposibilitate de a face această dovadă, iar in cauza petenta a dovedit o situatie contrara celei mentionate in procesul verbal de contraventie.

Materia contravențiilor aparține domeniului dreptului penal, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii. Cu toate acestea, aplicarea regulii de mai sus privind sarcina probei, nu este de natură să încalce prezumția de nevinovăție cât timp este respectat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și protejarea intereselor legitime ale contravenientului.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

În procesul verbal de contravenție contestat se menționează că în data de 05.11.2012, ora 8:04 pe DN 73, localitatea Micești petenta a condus autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și a fost depistată cu aparatul radar marca Autovision Rom 375 montat pe auto cu numărul MAI xxxxx circulând în localitate cu o viteză de 108 km/h.

Deși intimatul a urmărit să dovedească că aparatul radar este verificat metrologic, buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxx/18.04.2012 privește aparatul radar Rom 375 montat pe Dacia L____ XXXXXXXX, însă în procesul verbal de contravenție se menționează autoutilitara MAI xxxxxx .Referior la înmatricularea auto MAI xxxxx potrivit situației autospecialelor de poliție rutieră marca Dacia L____ comunicata de itimat, înmatricularea aautovehivului cu nr XXXXXX, pentru MAI xxxxx s-a produs la data de 29.08.2012, ori la momentul încheierii procesului verbal de contravenție numărul de înmatriculare era modificat si trebuia mentionat ca atare în procesul verbal de contravenție.

Pe de altă parte în procesul verbal de contravenție nu este menționat complet DN 7 3, km 8+700 mp, ci doar DN 73, localitatea Pitești, mentiune care fi trebuit facuta in mod , pentru a nu exista nici un dubiu asupra locului săvârșirii contravenției în intravilanul localității, aceste mențiuni fiind indicate doar în apărare de organul constatator , însă dubiul profită contestatorului.

Totodată se susține de organul constatator că locul săvârșirii faptei rezultă și din registrul abateri radar, însă mențiunile din registrul radar , are ca dată de 05.11.2015, ora 8,04 minute ,însă fapta contravențională este menționată în procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 05.11.2012, ca fiind savirsita la data de 05.11.2012, iar totodată în registrul abateri radar depus în fața instanței de fond se menționează la locul constatării faptei DN 73 , nu și km 8+700 m.

Conform art. 29 din codul rutier se prevede că circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare , iar art. 17 î definește localitatea ca fiind cătunul, satul, _____________________________ ale căror intrări sau ieșiri sunt semnalizate în conformitate cu prevederile legale.

Tribunalul reține că și din punct de vedere al existenței indicatoarelor pe drumul național DN 73 la momentul săvârșiri faptei , dubiul profită contestatoarei, din declarația martorului audiat în fața instanța de fond si raportat si la proba cu acte administrate de contestatoare, cu privire la existența indicatoarelor de marcare la _________________________ localitatea Micești, rezulta ca _______________________ localitate nu era marcata corepunzator.

Conform art.17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, lipsa denumirii și sediului persoanei juridice, a faptei săvârșite și a datei comiterii ei sau a semnăturii agentului constatator, atrage nulitatea procesului verbal.

Prin urmare, neîndeplinirea condițiilor de formă – neîncheierea procesului verbal în tipizatul prevăzut în anexa 1D din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, nu este o nulitate absolută, nefiind expres prevăzută de art.17 din OG 2/2001 si astfel critica pe acest aspect este nefondata.

Pe de alta parte s-a dovedit ca operatorul radar este o persoana atestata sa faca astfel de masuratori, iar persoana care a intocmit procesul- verbal de contraventie are calitatea de organ constatator care poate proceda la sanctionarea contraventioanala pe baza celor constatate de operatorul radar. Prin urmare si din acest punct de vedere procesul verbal de contraventie nu este lovit de nulitate.

În conformitate cu prevederile art. 109 alin.2 și 3 din OG 195/2000„ constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, iar în cazul de față, procesul verbal de contravenție se poate încheia și în lipsa contravenientului după stabilirea identității conducătorului de vehicul fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori, respectându-se prin acest mod de sancționare și prevederile art . 19 alin.3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Ultima critică ce vizează respingerea cererii de amânare a cauzei formulată la ultimul termen de judecată este neîntemeiată, având în vedere că prima instanță nu este obligată să amâne cauza față de orice solicitare a părților, cererile de amânare trebuie să fie temeinicie, ori , plângerea contravențională s-a înregistrat pe rolul instanței în anul 2012 , petenta a formulat apărări atât prin plângerea contravențională cât și prin celelalte cereri efectuate în cauză, iar totodata instanța a dat posibilitatea petentei să depun note scrise amânând pronuntarea cauzei.

Față de cele reținut, concluzionând, că în cauză nu sunt probe care să ateste, fără putință de tăgadă, săvârșirea de către petent a contravenției pentru care a fost sancționat și ținând seama de principiul de drept potrivit căruia dubiul profită totdeauna contravenientului și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ tribunalul urmează să admită recursul, să modifică sentința, în sensul că va admite plângerea.

Va anula procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/05.11.2012 și va înlătura sancțiunile aplicate

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de petenta V_____ M_____ T_____ domiciliată în C_____, A____ Bordenache, nr. 16 împotriva sentinței civile nr. 3331/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești , intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER cu sediul în Pitești, jud. Argeș.

Modifică sentința, în sensul că admite plângerea.

Anulează procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/05.11.2012 și înlătură sancțiunile aplicate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2016.

Președinte, G_______ D____ N______	Judecător, A____ M_______	Judecător, E_______ M_______ C_______
	Grefier, E____ N______

Red.G.D.N.

Tehn D.T. /GDN/2 ex./22.01.2016