R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

---

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2461/2012

Ședința Publică din data de: 27.03.2012

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: A__ E____ B_____

GREFIER: D_________ R_____

Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulata de petentul G____ E___ V_____ în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. – C______ București, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru petent av. Zeiler C_______ în subst. Av. M______ V_____, lipsind intimata.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se atașarea unui set de acte de către intimată, după care

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului precizând că există dovezi că petenta a achitat o parte din amenzi, cât și tariful de despăgubire, cu aplicarea art 8 al 3 coroborat cu art. 23 din OUG 15/2002, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 16.05.2011, petentul G____ E___ V_____, domiciliat în D___, ____________________________________________________, a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea proceselor-verbale de contravenție seriile R11 nr. xxxxxxx/14.04.2011 și _________ nr. xxxxxxx/14.04.2011 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a achiziționat autoturismul în ianuarie 2010 și a fost convins că erau achitate pentru acesta, încă de la începutul anului, toate impozitele și taxele, astfel că nu a verificat valabilitatea rovinietei. Petentul a arătat că a fost nesocotit art. 5 al. 7 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 13 din același act normativ, prin aceea că a fost sancționat pentru încălcarea unei obligații legale, aceea de a deține rovinietă, faptă care ca durat în timp de la expirarea rovinietei deținute și până la achiziționarea noii roviniete valabile. Arată că a fost sancționat contravențional prin mai multe procese verbale, și apreciază că toate faptele contravenționale reținute în sarcina sa reprezintă o singură contravenție în formă continuă, invocând doctrina de drept penal în definirea acesteia. Mai arată că un cumul al tarifelor de despăgubire aplicate urmare săvârșirii mai multor contravenții, așa cum procedează intimata, încalcă principiul nediscriminării, ajungând prin plata tarifului de despăgubire la plata de mai multe ori a aceluiași tarif pentru autoturismul pentru care s-a întocmit procesul verbal. Consideră că odată cu sancționarea sa trebuiau aplicate și dispozițiile art. 8 al. 6 din O.G. nr. 15/2002 referitoare la reținerea certificatului de înmatriculare. În subsidiar solicită aplicarea avertismentului considerând că fapta este de o gravitate redusă.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, O.G. nr. 15/2002.

În probațiune, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

A anexat plângerii, copia proceselor-verbale de contravenție atacate, dovada comunicării acestora.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că procesele verbale îndeplinesc toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001. Consideră că abaterea reținută în sarcina petentului nu este o contravenție continuă întrucât, de fiecare dată când folosește rețeaua de drumuri naționale fără a deține rovinietă se realizează conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 8 al. 1 din O.G. nr. 15/2002. Arată că procesele verbale au fost emise prin Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietelor iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date MAI. A comunicat la dosarul cauzei planșa foto cu înregistrarea autoturismului petentului, dovada comunicării procesului verbal, certificatul calificat al agentului constatator, adresa nr. 6633/21.06.2010 a Biroului Român de Metrologie Legală.

Plângerea este scutită da plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din O.G. 2/2001.

În cauză a fost încuviințată și s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse: certificatul de înmatriculare al autovehiculului, copie rovinietă, chitanțe de plată a unor amenzi contravenționale și a unor tarife de despăgubire.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesele-verbale de contravenție seriile R11 nr. xxxxxxx/14.04.2011 și _________ nr. xxxxxxx/14.04.2011, petentul a fost sancționat contravențional cu câte o amendă în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în zilele de 14.11.2010 și 19.11.2010 autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, Jud. Hunedoara, fără a deține rovinietă valabilă. Totodată s-a pus în sarcina petentului obligația de a achita un tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro, respectiv 115,38 lei.

În urma verificării din perspectiva dispozițiilor art. 34 și art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării proceselor verbale contestate, urmând a proceda în continuare la analiza legalității și temeiniciei acestora.

Din punct de vedere al legalității lor, instanța reține că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

În apărarea sa petentul a susținut caracterul continuu al contravenției pentru toate actele materiale față de care i s-a întocmit proces verbal de constatare a contravenției; aceste susțineri sunt apreciate de instanță ca neîntemeiate.

Potrivit art. 13 al. 2 teza II din O.G. nr. 2/2001 „Contravenția este continua în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.” Apelând la doctrina penală, invocată și de petent, pentru a explica această definiție, continuitatea contravenției presupune prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forțe contrare.

În speța de față, instanța apreciază că nu suntem în prezența unei contravenții continue cum susține petenta, întrucât activitatea de conducere a vehiculului pe drumurile publice fără a deține rovinietă nu s-a prelungit în timp în mod natural, de exemplu prin efectuarea unei singure călătorii, pe un traseu în care sunt amplasate mai multe puncte de control al deținerii rovinietei și sancționarea sa în fiecare din aceste puncte de control.

În speță, de câte ori a pus în circulație autovehiculul pe drumurile publice, în zile diferite, petentul a săvârșit câte o contravenție prevăzută de O.G. 15/2002, dacă nu a deținut rovinieta. Aceasta întrucât, fiecare călătorie efectuată pe drumurile publice a avut la bază o nouă rezoluție contravențională, adică avea reprezentarea faptului că va circula din nou fără a deține rovinietă.

Față de aceste considerente, sancționarea petentului pentru fiecare faptă, prin întocmirea a câte unui proces verbal este legală.

Cu privire la temeinicia proceselor verbale, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 8 al. 1 din O.G. nr. 15/2002 „Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda”

În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului, intimata a depus la dosarul cauzei procesele verbale de constatare a contravenției și planșele foto cu înregistrarea autoturismului petentului, probe care, în lumina O.G. nr. 2/2001, pot face dovada situației de fapt și a încadrării în drept numai până la proba contrară, procesul verbal bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Instanța are, însă, obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În acest sens, contravenientului trebuie să i se asigure accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin posibilitatea recunoscută acestuia de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.

Din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșele foto, rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe drumurile publice în zilele de 14 și 19 noiembrie 2010, fiind surprins de camera video amplasată pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, Jud. Hunedoara. Din verificările efectuate de agenții constatatori, s-a constatat că autovehiculul nu s-a regăsit în baza de date în care sunt înregistrate toate rovinietele valide în zilele respective, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată taxa de utilizare a drumului.

În speță, petentul nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesele verbale în sensul deținerii rovinietei valabile; din contră a recunoscut că la data surprinderii sale în trafic nu deținea rovinietă valabilă pentru autovehicul, astfel că prezumția de temeinicie a actelor sancționatoare nu a fost răsturnată.

Pentru săvârșirea acestor contravenții agentul constatator a aplicat petentului câte o amendă contravențională în cuantum de 250 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a O.G. nr. 15/2002 pentru această contravenție. Alături de obligarea petentului de a plăti amenda contravențională, s-a pus în sarcina acestuia obligația de a plăti câte un tarif de despăgubire, în condițiile și cuantumul prevăzut de art. 8 al. 3 din O.G. nr. 15/2002, respectiv 28 euro.

Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune; instanța apreciază, însă, că această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Se invocă, astfel, dispozițiile art. 8 al. 6 O.G. nr. 15/2002 potrivit cărora „Odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor români care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reține certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3).”

În fața acestor prevederi, aplicarea riguroasă a dispozițiilor privind sancționarea petentei cu amendă contravențională și obligarea acesteia la plata tarifului de despăgubire se impune numai în condițiile în care se face concomitent și aplicarea art. 8 al. 6 din ordonanță, prevederi menite să atragă atenția persoanei contravenientului asupra conduitei sale ilicite, cu consecința obligării acestuia de a se conforma dispozițiilor legale. Altfel, se pot ajunge la situații, precum cea din prezenta speță, în care contravenientul să fie sancționat de mai multe ori și obligat de fiecare dată la plata amenzii și a tarifului de despăgubire, stabilit generic de legiuitor, fără a se avea în vedere, în concret și prejudiciul real produs. În asemenea situații am putea vorbi chiar de o prejudiciere a petentului, mai ales că acesta este înștiințat despre conduita sa ilicită abia după câteva luni.

Or, instanța apreciază că nu aceasta a fost intenția legiuitorului la momentul incriminării acestei contravenții, ci aceea de protejare a rețelei de drumuri naționale, prin constituirea unui fond pentru efectuarea reparațiilor degradărilor aduse acestora. Cum protejarea unui drept nu trebuie făcută în dauna drepturilor altuia, instanța consideră că odată sancționat petentul pentru prima contravenție dintr-un lanț de asemenea fapte, aceasta are menirea de a acoperi prejudiciul încercat de deținătorul drumului. Aceasta cel puțin până se aduce la cunoștința contravenientului nerespectarea legii, când i se dă posibilitatea să se conformeze dispozițiilor legale – să achite rovinieta, să plătească amenda contravențională și un tarif de despăgubire (filele 24-27).

Totodată, instanța ia în considerare și faptul că petentul a achiziționat pentru autoturismul în cauză o rovinietă valabilă pentru o perioadă de 12 luni, începând cu data de 02.01.2011. Luând în considerare aceste împrejurări care scot în evidență intenția petentului de a intra în legalitate și de a repara eventualul prejudiciu adus deținătorului drumului, instanța apreciază că menținerea obligației de a achita amenda contravențională și tariful de despăgubire nu se mai justifică.

Dar, pentru ca fapta să nu rămână nesancționată, instanța va proceda la o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzilor contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

În condițiile în care amenda contravențională este înlocuită cu sancțiunea avertismentului, instanța apreciază că se impune exonerarea petentului de la plata tarifelor de despăgubire, mai ales că într-o interpretare strictă a legii, acest tarif însoțește sancțiunea amenzii contravenționale și nu cea a avertismentului.

Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin urmare, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională, în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, și va exonera petenta de la plata tarifului de despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petentul G____ E___ V_____, domiciliat în D___, __________________. D3, ____________, Jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6.

Înlocuiește sancțiunile amenzii contravenționale dispuse prin procesele-verbale de contravenție _________ nr. xxxxxxx/14.04.2011 și _________ nr. xxxxxxx/14.04.2011 cu sancțiunea “avertisment” și exonerează petentul de la plata tarifelor de despăgubire.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 27.03.2012.

Președinte,Grefier,

A__ E____ B_____ D_________ R_____

A.E.B./D.R.

4 ex./03.05.2012