Completul compus din:

PREȘEDINTE P____ M______

Judecător C_______ F____ M______

Grefier S_____ C____

Pe rol fiind judecarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulată de apelanta – pârâtă A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N_____ prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SATU M___, cu sediul în Satu M___, P-ța Romană, nr. 3-5, jud. Satu M___ împotriva sentinței civile nr. 4672/09.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXX/2014 în contradictoriu cu intimata - reclamantă ________________, având sediul procedural ales la Cabinet de Avocat C___ V_______, cu sediul în Satu M___, _________________________. 5, ________________ M___, intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, sector 5, Apollodor, nr. 17 în substituirea C_____________ G______ AL GĂRZII FINANCIARE, cu sediul în București, P-ța A___ I____, nr. 6, ________________________ G____ F_________ SATU M___, cu sediul în Satu M___, P-ța Romană, nr. 3-5, jud. Satu M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se constată lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.

Prin serviciul de registratură al instanței la data de 09.06.2015 intimata – reclamantă depuse concluzii scrise la care a atașat practică judiciară.

Președintele completului de judecată, verificând personal constată că procedura de citare este legal îndeplinită și ia act de înscrisurile depuse.

Totodată, se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc la data de 05.06.2015, dată la care susținerile părților au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrată din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi.

Când în urma deliberării.

INSTANȚA

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentinta civila nr. 4762/2014, pronuntata de Judecatoria Satu M___ in dosar cu nr. de mai sus, instanta a admis plângerea contravențională, formulată de petenta ________________, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a anulat procesul-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx din data de 25.02.2013 ca nelegal întocmit si a dispus restituirea către petentă a sumei în cuantum de 2.846,060 lei confiscate în temeiul procesului-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx din data de 25.02.2013.

Prima instanta a retinut ca prin procesul –verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx din data de 28.05.2010, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum total de 13.000 lei în temeiul art. 11 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 28/1999, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 10 lit. b din O.U:G. nr. 28/1999 și art. 10 lit. c din același act normativ. Totodată, pentru fapta prevăzută de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, a fost confiscată suma în cuantum de 3970,42 lei, iar în temeiul art. 14 alin. 2din O.U.G. nr. 28/1999, pentru nerespectarea aceluiași text de lege menționat, s-a dispus suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni, la gestiunea respectivă.

În datele de 22.01.2013, respectiv 30.01.2013 echipa de control din cadrul Gărzii Financiare Satu M___, s-a deplasat la sediul petentei solicitând documente legate de exploatarea casei de marcat pentru perioada pe care s-a dispus suspendarea prin procesul-verbal _______ nr. xxxxxxx din data de 28.05.2010. Urmare a investigațiilor efectuate a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ nr. xxxxxxx din data de 25.02.2013, în care s-a reținut că petenta s-a făcut vinovată de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 125 din H.G. 479/2003, în sensul că nu a respectat prevederile art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, continuând exploatarea casei de marcat și pe perioada în care inspectorii Gărzii de Mediu Satu M___ au dispus suspendarea activității gestiunii la care se găsea aparatul de marcat electronic fiscal cu _____________ SM xxxxxxxxxx, respectiv 29.05.2010 – 29.08.2010. Pentru aceasta, petentei i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului în temeiul art. 11 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 modif. coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 2/2001, iar pe lângă această sancțiune, în temeiul art. 125 din H.G. nr. 479/2003 coroborat cu art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 modif. raportat la art. 14 din O.U.G. nr. 28/1999 modif., pe lângă sancțiunea principală a avertismentului fiind aplicată sancțiunea complementară a confiscării, în acest sens fiind confiscată suma în cuantum de 2.846.060 lei reprezentând încasări din activitatea de comerț cu amănuntul realizate prin aparatul de marcat electronic fiscal cu _____________ SM xxxxxxxxxx în perioada 29.05.xxxxx/29.08.2010, când activitatea gestiunii(punctului de lucru) unde funcționa acest aparat a fost suspendată.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanta a retinut că petentul a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenție contestat, sub aspectul împrejurării că a operat prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, atât timp cât de la data săvârșirii faptei respectiv 28.05.2010, sau chiar 28.08.2010, și până la aplicarea sancțiunii, respectiv 25.02.2013, trecând mai mult de 6 luni.

Față de aceste susțineri, se observă că potrivit art. 13 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue, termenul de 6 luni curge de la data încetării faptei, cu mențiunea că este continuă contravenția în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.

Astfel cum a fost reținut și în alte decizii de speță, printre care și Decizia civ. nr. 80/R/2006 pronunțată de Tribunalul București, s. a VIII-a confl.mun., asig.soc., cont.adm. și fisc., nu trebuie confundat dreptul organelor fiscale de a pretinde contribuțiile datorate ca urmare a aplicării unor sancțiuni contravenționale pecuniare cu dreptul de a constata o contravenție și de a aplica o sancțiune contravențională. În ceea ce privește interpretarea art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, instanța a apreciat că trebuie făcute anumite precizări. Astfel, nu pot fi luate în considerare susținerile intimatei potrivit cărora dispoziția menționată trebuie interpretată în sensul că, față de distincția făcută de textul de lege, se înțelege că aplicarea sancțiunii avertismentului nu se prescrie și ca urmare, aceasta poate fi aplicată în continuare, chiar după operarea prescripției, pe lângă ea putând fi aplicată și o eventuală sancțiune complementară, ca în cazul de față. O asemenea interpretare ar fi discriminatorie și inechitabilă atât timp cât ar permite anularea, pe calea plângerii contravenționale, a unui proces-verbal încheiat după operarea prescripției, prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale și sancțiunea complementară a confiscării, și menținerea unui proces-verbal încheiat tot după operarea prescripției, dar prin care s-a aplicat sancțiunea avertismentului și sancțiunea complementară a confiscării. În această situație s-ar ajunge la concluzia absurdă de a sancționa, după operarea prescripției, o persoană(fizică sau juridică) a cărei faptă contravențională are un grad redus de pericol social, ce nu impune aplicarea sancțiunii amenzii, și de a nu sancționa o persoană(fizică sau juridică) a cărei faptă contravențională impune, față de gradul ridicat de pericol social, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, ca urmare a operării prescripției.

Instanța a apreciat că această interpretare nu poate fi primită, legiuitorul făcând referire expres în art. 13. din O.G. nr. 2/2001 doar la aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în considerarea faptului că aceasta este o sancțiune pecuniară ce ar putea să-l afecteze din punct de vedere financiar pe contravenient. Se mai poate interpreta această omisiune în sensul că avertismentul, implicând doar atenționarea verbală sau scrisă cu recomandarea de a respecta dispozițiile legale, fără alte sancțiuni pecuniare, poate fi aplicat chiar și după operarea prescripției, astfel, art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevede că avertismentul (…) se poate aplica oricărui contravenient, persoană fizică sau juridică, are a fi interpretat în coroborare cu toate dispozițiile legale ale ordonanței și în consens cu dispozițiile legale speciale, fără a putea produce efecte contrarii intenției legiuitorului.

Referitor la aceasta, se mai impune a fi făcută o precizare. Sancțiunile complementare sunt, de obicei, sancțiuni care suspendă dreptul de exercitare a unei activități a persoanei(fizice sau juridice) sau care presupun confiscări de bunuri de la aceasta, care se aplică pe considerentul că fapta contravențională are un grad de pericol social atât de ridicat încât se impune aplicarea unor sancțiuni suplimentare. Aceste sancțiuni complementare, uneori și pecuniare, pot să fie chiar mai severe decât sancțiunea amenzii contravenționale. Totodată, actele normative speciale prin care se dispune aplicarea unor sancțiuni complementare, prevăd că aceste sancțiuni se vor aplica pe lângă pedeapsa sancțiunii principale a amenzii contravenționale, neexistând cazuri în care actele normative să prevadă ca o pedeapsă complementară să fie aplicată pe lângă sancțiunea principală a avertismentului.

Având în vedere acestea și coroborându-le cu art. 13 din O.G. nr. 2/2001, se observă că logica legiuitorului este evidentă, în sensul că atât timp cât sancțiunile complementare pot fi aplicate, în virtutea dispozițiilor exprese din acte normative speciale, doar pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale, operarea prescripției aplicării sancțiunii contravenționale atrage, în mod automat, în virtutea principiului accesorium sequitur principale și operarea prescripției aplicării sancțiunii complementare aferente, astfel, nu a fost necesară o inserare expresă a prescripției aplicării sancțiunii avertismentului.

Cu privire la verificarea operării sau nu a prescripției, se observă că obligația legală pe care trebuia să o respecte petenta pe perioada 28.05.xxxxxxxxxxxxxxx10, era o obligație care dura în timp, iar în temeiul art. 13 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, contravenția pe care petenta ar fi săvârșit-o ca urmare a nerespectării obligației impuse era o contravenție continuă, astfel că data de la care începe să se calculeze termenul de prescripție de 6 luni este 29.08.2010.

Față de acestea, instanța a constatat că a operat prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, cu mențiunea că instanța apreciază că decizia inspectorilor de a aplica petentei sancțiunea principală a avertismentului și sancțiunea complementară a confiscării, în contextul în care O.G. nr. 28/1999 prevedea pentru fapta contravențională reținută în sarcina acesteia sancțiunea amenzii contravenționale alături de sancțiunea complementară a confiscării, este de natură a eluda scopul urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001 și este justificată doar din prisma faptului că aceștia au urmărit să acopere întârzierea în constatarea și sancționarea contravenției prin aplicarea unei sancțiuni principale a cărei prescripție nu este expres prevăzută și prin aplicarea unei sancțiuni complementare, care în virtutea faptului că aplicarea sancțiuni avertismentului nu se prescrie, va fi menținută.

Față de acestea, instanța a admis plângerea contravențională formulată de ________________.

Impotriva sentintei mentionate a declarat apel intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Cluj N_____, solicitnd admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei si pe cale de consecință respingerea plângerii contravenționale ca nefondata.

A motivat ca in cauza nu sunt aplicabile disp.art.13 alin.l din OG nr.2/2001 - citam " Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de Ia data săvârșirii faptei " - prin Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor a fost aplicata sancțiunea principala " AVERTISMENT " - iar nu sancțiunea principala a amenzii contravenționale, de asemenea sancțiunile complementare prevăzute de Art.5 alin.3 din O.G.nr.2/2001 nu sunt prevăzute in disp.art.13 alin.l din O.G.nr.2/2001.

In ceea ce privește sancțiunea contravenționala principala prev. de disp.art 5

alin.2 lit.a din OG nr.2/2001 - AVERTISMENT - precum si sancțiunea complementara prevăzuta de art.5 alin.3 lit.a din O.G.nr.2/2001, Confiscarea - aplicata prin Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor a cărui anulare se solicita - legiuitorul nu a inteles sa prevadă un termen special de prescripție, fata de disp.art.13 din O.G.nr.2/2001 citat mai sus-iar fata de principiul ca dispozițiile privind prescripția sunt de stricta aplicare, prescripția nu poate fi aplicata prin analogie si nici nu poate fi extinsa- fiind aplicabila doar in situațiile strict si limitativ prevăzute de lege.

Invoca principiul de drept: "accesoriul urmează soarta principalului", cu următorul raționament: in cauza de fata a fost verificata respectarea sancțiunii contravenționale dispuse prin Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxxx din 25.06.2010, respectiv, respectarea " suspendării activității unității pe o perioada de 3 luni ", proces verbal prin care a fost aplicata sancțiunea amenzii contravenționale de 8.000 lei, in temeiul disp.art.39 alin.3 din OG nr. 2/2001 cu modificările ulterioare -"executarea amenzii contravenționale se face in condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silita a creanțelor fiscale " - prin urmare termenul de urmărire a incasarii sancțiunii amenzii contravenționale este de 5 ani ( art. 131 alin. 2 din O.G.nr. 92/2003 cu modificulterioare ) - termenul general de prescripție in materie financiar fiscala , mai mult decât atât in temeiul disp.art. 39 ind.l dinOG nr.2/2001 modific, in situația imposibilității executării silite a amenzii agentul constatator va solicita instanței de judecata înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale in sancțiunea- prestarea unei activități in folosul comunității -sancțiune contravenționala principala ce se poate aplica in termenul general de prescripție de 5 ani. Pe cale de consecința in considerarea principiului de drept "accesoriul urmează soarta principalului " măsura complementara a suspendării activității unității pe o perioada de 3 luni - considera ca poate fi verificata aducerea acesteia la indeplinire o perioada de 5 ani - legiuitorul intelegand sa prevadă înlocuirea acestei masuri complementare ( in situația neexecutarii acesteia) cu sancțiunea confiscării incasarilor rezultate din vânzările de bunuri pentru aceeași perioada de 3 luni .

A mai aratat ca sigilarea unității de către echipa de control începând cu data încheierii Procesului verbal de contravenție - se realizează doar pentru acele unități care nu s-au dotat cu aparat de marcat electronic fiscal -conform disp.art 124 alin.2 si alin.3 din HG nr.479/2003-iar nu pentru acele unități care s-au dotat in AMEF insa nu au marcat toate sumele de bani provenite din vânzarea de bunuri către populație - asa cum este cazul de fata -prin susținerile din plângerea formulata se face confuzie intre nedotarea cu AMEF si neutilizarea conform dispozițiilor legale a AMEF de către unități care s-au dotat cu aceste aparate.

Prin disp. art. 126 din HG nr.479/2003 cu modific. ulterioare se arata in mod neechivoc modalitatea ridicării sancțiunii de suspendare a activității a agentul ui economic, a cărui unitate a fost sigilata - "după achiziționarea aparatului de marcat electronic fiscal".

Sigilarea unității nu se poate realiza începând cu data incheiarii Procesului verbal de contravenție ( numai in situația speciala a nedotarii cu AMEF), fata de disp. art. 31 alin. 1 si art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 cu modific. ulterioare, respectiv, sancțiunile aplicate si masurile luate prin acesta nu pot fi puse in executare silita decât după expirarea termenului de 15 zile de data comunicării Procesului verbal in situația in care nu a fost formulata plangere imnotriva acestuia, iar in situația formulării plângerii, punerea in executare silita este suspendata de drept pana in momentul soluționării acesteia.

Se susține prin plângerea formulata faptul ca, AMEF-UL _________________ SM xxxxxxxxxx, nu a fost utilizat pentru vânzarea cu amănuntul la punctul de lucru ____________________. 125/C ci la punctul de lucru situat _____________________. 125/G -solicita instanței sa constate faptul ca, fiscalizarea AMEF SM xxxxxxxxxx - pe toata perioada supusa suspendării activității 29.05.xxxxxxxxxxxxx10-nu s-a modificat fiind înscris același punct de lucru ____________________. 125/C, iar nu vreun alt punct de lucru -cum in mod netemeiriic se susține de către petenta, aspect ce rezulta in mod neechivoc din bonurile emise de AMEF si comunicate de D.G.F.P. Satu M___ (Anexa nr. 5 Ia P.V.C.S.C.)

Petenta susține prin plângerea formulata la pag.6 alin.ultim., faptul ca a emis o "Decizie nr. 1 de suspendare a activității AMEF -ul fiind transferat in clădirea Cash& Carry "- daca o astfel de susținere ar fi corespuns realității, se pune intrebarea care este explicația plauzibila, pentru care petenta a refuzat in mod constant a pune la dispoziția organului de control la solicitările repetate ale acestuia: de a prezenta actele ce privesc exploatarea aparatului de marcat electronic fiscal situat la punctul de lucru gestiunea verificata identificat cu _____________ SM nr. xxxxxxxxxx .

Solicita instanței sa constate faptul ca realitatea faptica este alta - si anume aceea ce rezulta din actele comunicate de către f o s t a D.G.F.P Satu M___ ( Anexa nr. 5 Ia P.V.C.S.C.), respectiv, faptul ca aparatului de marcat electronic fiscal identificat cu _____________ SM nr.xxxxxxxxxx - nu a fost fiscalizat pentru o alta adresa ( asa cum susține petenta in plângerea Satu M___, _____________________. 125/G, Jud.SatuMare) ci pe toata perioada suspusa verificării ( 29.05.xxxxxxxxxxxxxx10) - acestui AMEF i-a fost menținută fiscalizarea la punctul de lucru Satu M___, _____________________.l25/C, Jud. Satu M___

Conform dispozițiilor art.62 alin.5 din HG nr.479/2003 rep. -in situația transferării unui aparat de marcat electronic fiscal de la un punct de lucru la alt punct de lucru, agentul economic are obligația de a notifica instituției competente., schimbarea adresei de la locul de instalare a aparatului si procedează la citirea , predarea si inlocuirea vechii memorii fiscale, la fiscalizarea si sigilarea memoriei inlocuite si a aparatului, precum si la depunerea declarației de instalare.

Petenta nu a dovedit cu niciun act prevăzut de lege conform dispozițiilor art. 62 alin. 5 din HG nr.479/2003 rep., faptul ca a transferat AMEF _____________ SM nr. xxxxxxxxxx de la punctul de lucru Satu M___, ___________________.l25/C, Ia punctul de lucru Satu M___, _____________________. 125/G , Decizi nr. 1 emisa de petenta si depusa in probatiune, nu poate produce nici un efect juridic, atâta timp cat petenta nu a parcurs pașii prevăzuți de lege.

Se susține prin plângerea formulata faptul ca, organul constatator " nu poate aplica sancțiunea Avertisment .... doar instanța de judecata ar avea posibilitatea de a

aplica aceasta sancțiune contravenționala "- solicita instanței sa constate faptul ca, prin art. 7 din OG nr.2/2001 - legiuitorul nu arata in mod distinct cine aplica sancțiunea principala a Avertismentului, organul constatator si/sau instanța de judecata , ci doar arata condițiile in care se poate aplica aceasta sancțiune - prin urmare – solicita respingerea plângerii fata de aceste susțineri - nedovedite in nici un fel.

In ceea ce privește vinovăția contravenientei, arata ca vinovăția rezulta din insasi săvârșirea faptei contravenționale ( ex re) , respectiv continuarea activității nerespectandu-se măsura complementara a suspendării activității pe o perioada de 3 luni aplicata de către organul de control prin P.V.C.S.C - necontestat de către petenta.

Din insasi susținerea din plângere pag.l 0 alin.2 - petenta recunoaște in mod direct contravenția reținuta in sarcina sa respectiv, faptul ca si-a continuat activitatea, a plătit taxe si impozite- prin urmare nu a respectat măsura suspendării activității pe o perioada de 3 luni.

In ceea ce privește nulitatea Procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor fata de disp. art. 16 alin. 1 si art.17 din OG nr.2/2001 -arata următoarele:

Contravenția reținuta in sarcina petentei este o contravenție continua asa cum este definita de disp.art. 13 alin.2 din O.G. nr.2/2001 , astfel ca, aceasta nu s-a săvârșit la o data si ora, ci incălcarea obligației legale s-a prelungit in timp pe o perioada de 3 luni, respectiv - 29.05.xxxxxxxxxxxxxx10 - perioada in care unitatea avea activitatea suspendata si cu toate acestea aceasta a continuat livrarea de bunuri prin aparatul de marcat electronic fiscal la punctul de lucru situat in Satu M___, _____________________. 125/C, Jud. Satu M___ - toate elementele prevăzute de lege, respectiv perioada de timp in care s-a săvârșit contravenție, locul săvârșirii acesteia sunt inscrise in mod explicit in Procesul verbal , astfel ca solicitam respingerea plângerii fata de aceasta apărare ca fiind nesustinuta de dispoziții legale.

Data intocmirii Procesului verbal de contravenție, poate sa fie diferita de data la care s-a constatat existenta faptei contravenționale sau datele la care s-au efectuat verificările necesare in cauza, insa in prezenta cauza in mod repetat agentul contatator s-a deplasat la sediul societății pentru efectuarea verificărilor ce se impuneau in vederea constatării respectării măsurii complementare a suspendării activității, respectiv in data de: 22.01.2013, 30.01.2013, insa petenta a refuzat cu rea credința a pune la dispoziția organului de control actele legate de exploatarea aparatului de marcat electronic fiscal, agentul constatator fiind nevoit a solicita actele necesare organului fiscal competent, respectiv fostei D.G.F.P. Satu M___ si doar in momentul in care au fost comunicate aceste acte si in prezenta petentei a fost finalizat controlul si s-a incheiat Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor.

In drept, a invocat art. 205 C. Proc. Civ., art. 44, 45, 172 si urm. din OUG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, art. 10 si art. 11 alin 3 din HG 520/2013 cat si potrivit Ordinului Președintelui A___ nr. 1 500/01.08.2013.

Intimata S.C. B____ A__ S.R.L. a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.

A motivat ca apelanta a făcut trimitere la incidența prevederilor art. 39 alin. 3 din OG 2/2001, sub aspectul faptului că executarea amenzii contravenționale se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale, motiv pentru care termenul de urmărire a încasării sancțiunii amenzii contravenționale este de 5 ani, conform art. 131 alin. 2 din OG 92/2003.

Acesta trimitere la termenul de încasare a creanțelor fiscale a fost sugerată de apelantă ca și element de determinare corectă a durate termenului general de prescripție în acest raport juridic, care nu este de 6 luni, ci de 5 ani, cu atât mai mult cu cât, conform art. 39 alin. 1 din OG 2/2001, se stabilește că, în situația imposibilității executării silite a amenzii, agentul constatator va solicita instanței de judecată înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în prestarea unei activități în folosul comunității, în termen de 5 ani de la data stabilirii sancțiunii principale a amenzii contravenționale.

Considerând că ar fi operant principiul accesorium sequitur principaiem, în sensul că măsura complementară a suspendării activității pe 3 luni, este subsecventă sancțiunii principale a amenzii de 8.000 lei stabilită prin Procesul verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx din 25.06.2010, apelanta propune instanței de apel să considere termenul de prescripție pentru verificarea respectării măsurii suspendării dispuse pentru 3 luni pe o perioadă de 5 ani de la data stabilirii ei, pe motiv că legiuitorul a prevăzut înlocuirea acestei măsuri complementare, în sensul neexeeutării ei, cu sancțiunea confiscării încasărilor rezultate din vânzările de bunuri pentru această perioadă de 3 luni.

F___ de sustinerile apelantei, arata urmatoarele: amenda stabilită prin procesul verbal de contravenție _______ xxxxxxx/2010 a fost achitată de ________________ de îndată, rămânând în sarcină, față de momentul comunicării procesului verbal, doar cu obligația respectării măsurii complementare a suspendării activității la gestiunea verificată, gestiunea 1, vânzări cu amănuntul; fiind achitată sancțiunea amenzii contravenționale la data comunicării procesului verbal de contravenție, chiar dacă ar fi operant principiul accesorium sequitur principalem, termenul general de prescripție operant pentru obligațiile fiscale de 5 ani nu mai este actual pentru măsura complementară a suspendării activității pe 3 luni, operând termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de legea specială; legiuitorul nu a reglementat înlocuirea măsurii complementare a suspendării activității, în caz de neexecutarea ei, cu SANCȚIUNEA confiscării încasărilor rezultate din vânzările de bunuri pe perioada suspendată, deoarece, pentru o astfel de situație, legea prevede TOT aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii și măsura complementară a confiscării sumelor rezultate din continuarea activității pentru perioada în care s-a dispus suspendarea. CONFISCAREA ÎNCASĂRILOR NU ESTE O SANCȚIUNE principală în sens juridic, ci una accesorie, ce poate fi dată doar în contextul în care se aplică o sancțiune principală; termenul de 5 ani reglementat de art. 131 C.pr.fiscală vizează o materie distinctă de cea contravențională și ține de executarea obligațiilor fiscale rezultate din activități economice, fără nicio înrâurire față de termenele speciale stabilite prin OG 2/2001.

Soluția instanței de fond, cu privire la incidența prescripției, este una temeinică și legală.

S.C. B____ A__ S.R.L. a fost sancționată cu avertisment și măsura complementară a confiscării sumei de 2.846.060 lei, sumă care ar fi fost consecința nerespectării măsurii dispuse prin Procesul verbal din data de 28,05.2010, cu privire la suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni la gestiunea verificată.

Este adevărat faptul că dispozițiile art.13 alin. 1 din O.G. nr.2/2001 stipulează un termen de prescripție de 6 luni de la data săvârșirii faptei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii, numai că problema prescripției trebuie privită față de următoarele:

a. fapta contravențională este reglementată de art. 125 din H.G.R. nr.479/2003, conținutul ei realizându-se prin "continuarea livrării de bunuri și prestării de servicii după suspendarea activității unității", iar sancțiunea prevăzută este "amenda contravențională și confiscarea sumelor încasate din aceste activități, conform art. ll alin. 1 lit. b și alin. 3 din O.U.G. nr.28/1999". Art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr.28/1999 prevede sancțiunea amenzii contravenționale, iar la alin. 3 a aceluiași articol se prevede că sancțiunea amenzii contravenționale este însoțită de măsura complementară a confiscării sumelor încasate din livrarea de bunuri după suspendarea activității.

b.suspendarea activității a fost dispusă pe data de 28 mai 2010, prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr.xxxxxxx, care, nefiind contestate de către S.C. B____ A__ S.R.L., a produs efectul obligațional cu data comunicării lui, sens în care, pe data de 28.05.2010 a emis Dispoziția nr. 1 privind suspendarea activității la Gestiunea nr. 1, prin transferarea

AMEF ________ nr.xxxxxxxxxx la Gestiunea nr. 8 Cash & Carry.

Cu alte cuvinte, începând cu data de 29 mai 2010, societatea avea obligația suspendării activității unității la gestiunea verificată, cea în care a fost folosit pentru vânzările cu amănuntul AMEF ________ nr.xxxxxxxxxx, iar durata suspendării era pe o perioadă de 3 luni.

Dacă e să se aprecieze că a avut loc săvârșirea unei abateri contravenționale, în sensul nerespectării măsurii suspendării activității, înseamnă că fapta contravențională s-a consumat în perioada 29 mai 1010 -29 august 2010.

c. pe toată perioada suspendării, cea cuprinsă între intervalul 29 mai 2010 - 29 august 2010, nu s-a realizat o verificare de către organul fiscal a modului de respectare a măsurii suspendării, fiind controlați pe data de 25 februarie 2013.

Potrivit art.13 din O.G. nr.2/2001 "Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei".

Este evident faptul că, față de faptul că obligația instituită era pe un interval de timp de 3 luni, se poate vorbi de fapta nerespectării măsurii suspendării CA DESPRE o contravenție continuă, fără însă ca, despre continuitatea contravențională, SĂ SE POATĂ vorbi în afara intervalului 29 mai 2010 -29 august 2010.

In acest context, termenul de prescripție, în condițiile în care fapta nu a fost constatată în intervalul 29 mai 2010 - 29 august 2010, A C___ de la data de 30 august 2010 și s-a împlinit pe data de 1 martie 2011.

Față de data împlinirii termenului de prescripție, fapta a fost constatată, așa cum am arătat, pe data de 25 februarie 2013, la 2 ani și 6 luni de la data încetării săvârșirii presupusei fapte contravenționale.

Analizând sentința apelata prin prisma motivelor invocate de către apelanta și prin prisma dispozițiilor art. 476, 479 C.proc.civ., instanța apreciază apelul declarat în cauză ca fiind neîntemeiat.

Astfel, în ceea ce privește prescripția extinctivă, instanța de control reține că măsura de suspendare a activității petentei nu a avut niciun reper în timp în cadrul procesului verbal de constatare a contravenției _______ nr. xxxxxxx din 28.05.2010, astfel că respectiva sancțiune complementară a fost una de natură echivocă.

Cum petenta nu a beneficiat de nicio individualizare a perioadei de la care trebuia să înceapă suspendarea activității sale și corespondent o dată la care această suspendare să se încheie, nu se poate retine ca aceasta ar fi avut reprezentarea datei de la care ar fi săvârșit abaterile reținute in sarcina sa și corelativ a datei de la care începea să curgă termenul de prescripție. Instanța de apel reține că petentei nu i-a fost indicată o perioada ca interval al suspendării activității sale prin procesul verbal de constatare a contravenției _______ nr. xxxxxxx din 28.05.2010.

Instanta de control mai retine ca prin dispozițiile art. 13 din OG nr. 2/2001, se reglementează cu titlu de principiu prescripția răspunderii contravenționale în cazul în care față de făptuitor nu s-a aplicat vreo sancțiune contravențională în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Omisiunea prevederii de către legiuitor, asemănător vechii reglementări în materie contravenționala, a prescrierii aplicării„sancțiunilor contravenționale”, rezultă în opinia instanței din faptul că sancțiunea „Avertisment” se aplică pentru fapte cu grad de pericol social redus, de îndată de ce se constată fapta contravențională, neexistând riscul trecerii unei perioade îndelungate de timp de la data comiterii faptei și aplicarea sancțiunii, aplicarea sancțiunii muncii în folosul comunității cunoaște o procedură specială reglementată de însăși OG nr. 2/2001, respectiv de legea specială aplicabilă acesteia, aplicarea sancțiunilor contravenționale principale prevăzute în alte legi speciale fiind reglementată în acele acte normative după cum, în opinia instanței de control, este evident că aplicarea sancțiunilor contravenționale complementare a fost gândită de legiuitor ca fiind condiționată de aplicarea sancțiunii contravenționale principale.

Mai mult, constatând faptul că apelanta intimata nu si-a respectat obligațiile stabilite de dispozițiile art. 124, alin. 1, 2, si 6 din H.G. nr. 479/2003 ce prevăd procedura de suspendare a activității dispuse prin procesul verbal _______ nr. xxxxxxx/28.05.2010 si nu a stabilit data de la care începe sa curgă termenul de 3 luni pentru a da posibilitatea petentei sa acționeze in vederea ridicării sancțiunii de suspendare a activității conform dispozițiilor art. 126, al. 1 din H.G. nr. 479/2003, instanța retine ca intimata nu se poate prevala de propria culpa in neîndeplinirea dispozițiilor legale mai sus citate (nemo turpitudinem alegans) din moment ce nu a luat niciuna din masurile legale ce se impuneau a fi luate in vederea suspendării activității petentei.

În consecință, în temeiul art. 34 alin.2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 476, 479 C.proc.civ., instanța urmează să respingă apelul intimatei ca nefondat și să mențină ca temeinică și legală sentința atacata, conform dispozitivului prezentei. In baza art.453 cod proc civ, apelanta fiind cazuta in pretentii, va fi obligata sa plateasca intimatei S.C. B____ A__ SRL cheltuieli de judecata in suma de 2480 lei, reprezentand onorariu avocatial, conform facturii depuse in probatiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neintemeiat apelul declarat de apelanta – intimata A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N_____, având CUI xxxxxxx, prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SATU M___, cu sediul în Satu M___, P-ța Romană, nr. 3-5, jud. Satu M___, împotriva sentinței civile nr. 4672/09.12.2014, pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXX/2014 în contradictoriu cu intimata ________________, având cod fiscal RO xxxxxxx, având sediul procedural ales la Cabinet de Avocat C___ V_______, cu sediul în Satu M___, _________________________. 5, ________________ M___.

Obliga apelanta sa plateasca intimatei cheltuieli de judecata in suma de 2480 lei.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015.

Red. C.F.M./03.07.2015

Tehnored_LI /03.07.2015

7 ex. – ______________. cu: A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N_____ prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SATU M___, ________________, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, C_____________ G______ AL GĂRZII FINANCIARE și G____ F_________ SATU M___

Judecător fond:M______ P_____