Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 656/2013

Ședința publică de la 24 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ P________

Judecător C______ D_____ F_____

Judecător C______ T___ B________

Grefier L_____ A___ Pereși

Pe rol judecarea recursului formulat de către recurenta-intimată A___, G____ F_________ M________, C___________ G______ AL GĂRZII FINANCIARE împotriva sentinței nr.2988/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-petentă _____________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-intimată prin consilier juridic C_______ D___ și intimata-petentă, prin avocat G____ V_______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Avocat G____ V_______ depune la dosar întâmpinare, comunică un exemplar către reprezentantul recurenților-intimați. Susține că la primul termen, procedura cu intimata-petentă a fost realizată prin afișare

Consilier juridic C_______ D___ arată că a observat această întâmpinare și nu solicită termen în acest sens.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic C_______ D___ solicită admiterea recursului Gărzii Financiare, modificarea hotărârii și respingerea plângerii contravenționale. Consideră că în mod greșit a fost înlăturată măsura suspendării activității petentei și de asemenea în mod nelegal s-a înlocuit amenda de 8.000 lei cu avertisment, fapta petentei fiind una gravă.

Avocat G____ V_______ solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că a fost descoperită o diferență de 107 lei, care este foarte mică așadar, iar în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Arată că a fost un control desfășurat cu persoane, care a durat practic 5 ore, pentru suma de 107 lei fiind astfel imposibil de a fi fost emise bonuri fiscale. S-a reținut corect valoarea mică a prejudiciului. Fără cheltuieli de judecată, care vor fi solicitate pe cale separată.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S______ la data de 14.02.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta _____________________, în contradictoriu cu intimata G____ F_________ M________, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 02.02.2013, solicitând în principal anularea procesului verbal ca fiind neîntemeiat, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii și a măsurii complementare dispuse cu sancțiunea avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că în data de 02.02.2013 o echipă mixtă de control formată din reprezentanți ai Gărzii Financiare, Poliția Economică și ITM s-a prezentat la punctul său de lucru situat pe ________________. 4A, în jurul orei 11,30.

La momentul în care echipa de control (formată din 13 persoane) a ajuns la fața locului, s-a procedat la verificarea casei de marcat și a altor acte contabile, precum și a contractelor de muncă, însă activitatea societății a continuat, deși barmanul asista la controlul casei de marcat, iar ospătarul dădea relații cu privire la existența sau inexistența contractelor de muncă.

Atenția personalului față de clienți fiind redusă, o parte din aceștia au achita consumația prin simpla lăsare a banilor pe masă, iar când ospătarul a colectat acești bani, reprezentanții intimatei s-au sesizat și au constatat că nu au fost emise bonuri fiscale, motiv pentru care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 lei și suspendarea activității pentru o perioadă de 3 luni.

A apreciat petenta că agentul constatator nu a ținut cont de specificul activității sale – cafe bar, unde se prezintă la final clientului nota de plată, acesta achită și apoi se emite bon fiscal, nu au fost consemnate obiecțiunile administratorul societății, fapt ce atrage nulitatea absolută a procesului verbal, iar sancțiunea aplicată este disproporționată, în speță fiind vorba de un presupus prejudiciu, în valoare de 107,50 lei.

Precizându-și plângerea contravențională (f.16-22), petenta a arătat că într-o primă variantă solicită să se constate nulitatea absolută a procesului verbal, într-o a două variantă solicită anularea procesului verbal, iar într-a treia variantă solicită înlocuirea sancțiunii principale constând în amendă în cuantum de 8.000 lei și a măsurii complementare constând în suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni cu sancțiunea avertisment.

Reluând situația de fapt expusă în cererea introductivă, petenta a menționat că agenții constatatori au reținut că, urmare a controlului având ca obiectiv, prin altele, verificarea modului de utilizare a casei de marcat din dotarea punctului de lucru, s-a constatat că nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate populației.

În concret, sumele totale încasate de la clienți în data de 02.02.3013 au fost de 154,10 lei, conform monetarului întocmit, iar valoarea totală a bonurilor fiscale (3 la număr) a fost de 46,50 lei, rezultând o diferență în plus în sumă de 107,50 lei, care potrivit notei explicative date de operatorul AMEF reprezintă încasări de la clienți.

A susținut că procesul verbal este nul absolut, în raport de dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, întrucât deși administratorul societății a învederat faptul că, după începerea controlului, pentru sumele încasate nu s-au mai putut emite bonuri fiscale întrucât barmanul asista la controlul casei de marcat, agenții constatatori nu au consemnat aceste obiecțiuni la rubrica Alte mențiuni a procesului verbal de contravenție.

În plus, procesul verbal este netemeinic, motivat de faptul că în urma unui control ce a durat aproximativ 5 ore, s-a constatat că societatea nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate populației, deși pe toată perioada controlului, activitatea nu a fost oprită, dar barmanul asista la controlul casei de marcat, unul din angajații petentei fiind pus în imposibilitatea de a emite bonuri fiscale pentru banii lăsați de clienți la mese, întrucât trebuia să asiste la control.

Petenta a susținut că procesul verbal de contravenție este nelegal, în raport de dispozițiile art. 1 din OG 2/2001, apreciind că în raport de situația de fapt expusă, faptei îi lipsește un element al laturii subiective, respectiv intenția, iar echipa de control a aplicat greșit dispozițiile art. 10 lit.b din OUG nr.28/1999, în condițiile în care pentru suma de 107,50 lei emiterea bonurilor fiscale a fost împiedicată chiar de către organele de control, care și-au exercitat atribuțiile de serviciu fără ca activitatea curentă a societății să fie întreruptă.

În fine, referindu-se la individualizarea sancțiunii aplicate, petenta a invocat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, apreciind că amenda în cuantum de 8.000 lei este disproporționată în raport de gradul de pericol social al faptei, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă, dar și de circumstanțele personale ale contravenientei – ce nu a mai fost anterior sancționată pentru fapte similare.

Cu referire la sancțiunea complementară dispusă, petenta susține că acesta trebuie la rândul său să fie în concordanță cu natura și gravitatea faptei, sens în care invocă art. 5 alin. 6 rap. la art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că atât clientela, cât și vadul comercial sunt afectate în mod direct de această măsură complementară, în concret societatea contravenientă fiind o întreprindere mică, având un număr redus de salariați și cu un obiect de activitate care nu îi asigură un profit foarte mare.

În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG nr.2/2001.

În dovedire, a depus la dosar, următoarele înscrisuri, în copie: proces verbal _______ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 02.02.2013 (f.14-15), proces verbal de control (f.23-29)bilanț prescurtat (65-66), cont de profit și pierdere (f.67-69), extras dosar ITM (f.70).

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii.

În motivarea în fapt, s-arătat că în urma controlului operativ și inopinat efectuat la unitatea de desfacere cu amănuntul din Drobeta T____ S______, _______________ (cafe-bar „Barcelona”), aparținând societății petente, s-a constatat că nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate în data de 02.02.2013, faptă ce constituie contravenție potrivit prevederilor art. 10 lit.b din OUG nr.281/999 rep. ,

În concret, nu au fost emise bonuri fiscale pentru bunurile livrate în data de 02.02.2013, aspect ce rezultă din monetarul întocmit cu ocazia efectuării controlului, fiind găsită suma de 154 lei, iar din raportul zilnic emis de aparatul de marcat electronic fiscal din dotarea punctului de lucru s-a constatat că au fost emise bonuri fiscale pentru bunuri comercializate în data de 02.02.2013, până la ora 11,30, în sumă de 46,50 lei, diferența de 107,5 lei nefiind așadar justificată.

A arătat intimata că în nota explicativă dată, angajatul petentei a arătat că suma în plus de 107,5 lei reprezintă sumă încasată de la clienți, pentru care nu a avut timp să emită bon fiscal, întrucât s-a grăbit să onoreze o altă comandă, nefiind în măsură să justifice ora decalată față de ora reală, respectiv 13,20 față de 11,30 pe raportul emis de aparatul de marcat față de ora efectivă a controlului.

Sancțiunea principală și sancțiunea complementară se aplică numai împreună, conform art. 5 alin. 7 din OG 2/2001, rap. la art. 14 alin. 2 din OUG 28/1999, intimata nu este de acord cu solicitarea petentei, de înlocuire a sancțiunii principale și complementare cu sancțiunea avertisment.

Răspunzând motivului de nulitate invocat în plângere, intimata a arătat că reprezentantul societății a refuzat să facă obiecțiuni, să semneze și să primească procesul verbal de contravenție, refuzându-se inclusiv trimiterea prin poștă a procesului verbal, fapt pentru care s-a procedat la afișarea sa.

În plus, intimata a susținut că orfanul de control a procedat la efectuarea monetarului și verificarea aparatului de marcat concomitent încă de la _____________________________ de lucru.

În dovedire, intimata a depus la dosarul cauzei în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 02.02.2013 (f.37), monetar și raport zilnic din data de 02.02.2013(f.38), notă explicativă (f.39), registru unic de control (f.40)registru special (f.41-43), adresa nr. xxxxxx/04.02.2013 (F.44), confirmare de primire (f.45), proces verbal de afișare (f.46), planșe foto (f.46) și adresa nr. xxxxxx/xxxxxxxxxxx (f. 47).

Prin încheierea de ședință din data de 21.03.2013, având în vedere dispozițiile art. 47 c.p.civ. rap. la art. 1 alin. 1 și art. 5 alin. 1 dinb HG 1324/2009, instanța a conceptat și citat în cauză, în calitate de intimat, pe C___________ G______ AL GĂRZII FINACIARE.

În temeiul art. 167 c.p.civ., instanța a administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar și proba cu martorii S_______ D_____ C_______ (f.60) și C________ A________ L______ (f.72).

Judecătoria Dr.Tr.S______, prin sentința nr. 2988/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a admis în parte plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției _______ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 02.02.2013, pe care l-a menținut sub aspectul constatării săvârșirii contravenției prevăzute de art. 10 alin.1 lit. b din OUG 28/1999 rep.; a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 8.000 lei cu sancțiunea avertisment și înlătură măsura complementară a suspendării activității petentei pe o perioadă de trei luni; a luat act că petenta nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că în ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de intimat, acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001. Contrar susținerilor petentei, în sensul că procesul verbal nu cuprinde obiecțiunile formulate de reprezentantul său legal, instanța a constatat că în cuprinsul acestuia s-a consemnat faptul că administratorul societății a refuzat să semneze de luare la cunoștință și de primire a procesului verbal de contravenție.

În plus, din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că reprezentantul societății, ce de altfel s-a prezentat la punctul de lucru ulterior începerii controlului, ar fi formulat eventuale obiecțiuni, pe care agentul constatator să refuze a le consemna distinct în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

În virtutea dispozițiilor art. 249 c.p.civ. sarcina acestei probe incumbă petentului, care numai prin administrarea unor probe certe si concludente poate răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal.

În cauză însă, această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în condițiile în care petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, potrivit art. 249 c.p.civ..

În speță, coroborând procesul verbal de control (f.23-29), cu nota explicativă dată de angajata petentei – C________ L______ A________ (f.39), monetarul efectuat la ora 11,30, în prezența barmanului P______ A________ C______ și raportul zilnic emis de aparatul de marcat din dotarea punctului de lucru (f.38), dar și cu depozițiile martorilor audiați nemijlocit în instanță (S_______ D_____ C_______ - f.60 și C________ A________ L______ -f.72), instanța a constatat că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal este cea reală, în sensul că într-adevăr, în data de 02.02.2013, la punctul de lucru al petentei din Drobeta T____ S______, ________________. 4A (Cafe bar „Barcelona”) nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate în acea zi, respectiv pentru suma de 107,5 lei.

Instanța a înlăturat ca neîntemeiată apărarea petentei, în sensul că suma de 107,50 lei reprezintă contravaloarea consumației clienților, ulterior începerii controlului, constatând că în nota explicativă dată de martora C________ L______ A________ (f.39), aceasta a precizat că pentru diferența în plus între monetar (154 lei) și raportul zilnic emis de aparatul de marcat (46,50 lei) nu a emis bonuri fiscale întrucât s-a grăbit să onoreze altă comandă.

De altfel, audiată nemijlocit în instanță, martora C________ L______ A________ a confirmat faptul că a completat personal nota explicativă aflată la fila 39, prezentând însă o altă situație de fapt ca justificare a neemiterii bonului fiscal pentru suma de 107,5 lei.

În plus, instanța a constatat că în timp ce martora C________ L______ A________ a susținut că suma de aproximativ 100 lei a reprezentat contravaloarea consumației unui singur client, martora S_______ D_____ C_______ - f.60, ca de altfel și petenta, în cuprinsul prezentei plângeri, au afirmat că diferența în plus provine din contravaloarea notelor de plată emise pentru mai multe persoane.

În raport de considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că în mod legal și temeinic s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit.b din OUG nr.28/1999 rep, întrucât , în data de 02.02.2013, la punctul de lucru din Drobeta T____ S______, ________________. 4A (Cafe bar „Barcelona”) nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate populației în acea zi, respectiv pentru suma de 107,5 lei, urmând a menține procesul verbal de contravenție sub acest aspect.

În ceea ce privește însă individualizarea sancțiunii aplicate, s-a reținut că, deși petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal de contravenție, totuși sancțiunea contravențională trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

Prin urmare, observând dispozițiile art.7 alin. 3, art. 21 alin.3 raportat la art. 34 și art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă, amenda aplicată, în cuantum de 8.000 lei, fiind disproporționată în raport de fapta săvârșită și circumstanțele cauzei, avertismentul fiind suficient pentru a atrage atenția petentei asupra reglementărilor legale în vigoare și asupra obligațiilor pe care trebuie să le respecte, cunoscând în acest mod și sancțiunea ce i se poate aplica în caz de neconformare.

În ceea ce privește măsura complementară dispusă, instanța a constatat că, într-adevăr, legiuitorul a prevăzut aplicarea sancțiunii complementare constând în suspendarea activității pentru o perioadă de 3 luni pentru comiterea contravenției prev. de art. 10 lit.b din OUG nr.28/1999.

Cu toate acestea, în lumina prevederilor art. 34 din OG 2/2001, potrivit cu care „ Instanța competentă să soluționeze plângerea, …, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării” instanța a apreciat că aplicarea sancțiunii complementare nu poate fi dispusă arbitrar, de drept, ci trebuie să respecte un minim criteriu de proporționalitate față de gravitatea faptei săvârșite.

Ori, așa cum s-a arătat mai sus, în raport de circumstanțele concrete ale speței, instanța a constatat că sancțiunea principală aplicată – amenda în cuantum de 8.000 lei este excesivă, astfel că menținerea sancțiunii complementare a suspendării activității apare cu atât mai disproporționată față de pericolul social relativ redus al faptei contravenționale.

Instanța a reținut, în plus, că prin decizia nr. 318/2003 a Curții Constituționale s-a arătat că „în legislația românească, ca și a altor state europene (de exemplu, Germania, Cehia și Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și supuse unui regim administrativ (...)

Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în Hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru a se face aplicarea acestor prevederi Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul național; 2. natura faptei; 3. natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat, de exemplu și în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998). În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul că sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții, distincția operată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din Convenție, toate având caracter penal. Tocmai de aceea, prevederile acestui articol garantează oricărui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern”.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-intimată, care a susținut că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a anulat sancțiunea complementară a suspendării activității pe 3 luni și a dispus și înlocuirea amenzii de 8000 lei cu avertisment. Astfel, deși instanța de fond a precizat care este temeiul legal al suspendării activității, în motivare se arată în mod contradictoriu că această măsură este excesivă. A susținut că legiuitorul nu a prevăzut aplicarea acestei sancțiuni în funcție de cât nu s-a marcat, iar Curtea Constituțională a reținut că măsurile sancționatorii dispuse prin OUG nr.281/1999 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislației fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, sancțiunea fiind una de pericol și nu de rezultat.

A mai motivat că legiuitorul a prevăzut că sancțiunea principală și cea complementară se aplică numai împreună și nu pot fi separate.

A susținut totodată că nu poate fi de acord cu înlocuirea amenzii cu avertisment, întrucât s-a aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.

Intimata-petentă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței recurate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării a arătat că referitor la primul motiv de recurs invocat de recurenta-intimată potrivit căruia instanța de fond ar fi reținut o stare de fapt eronată, făcând o apreciere greșită asupra probelor administrate în cauză, cu consecința pronunțării unei soluții netemeinice (art. 3041 din Codul de procedură civilă), apreciază că acest motiv este neîntemeiat.

Precizează că prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______, nr. xxxxxxx/02.02.2013 emis de G____ F_________ - Secția Județeană M________ în temeiul art. 11, alin.l, lit. b din OUG 28/1999, _____________________ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 lei și suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.10 lit. b din OUG 28/1999. De asemenea, s-a dispus și măsura confiscării sumei de 107,50 lei încasată de la clienți și pentru care nu s-ar fi emis bonuri fiscale.

În fapt, agenții constatatori B_____ I__ și O________ G______ au reținut că urmare a controlului operativ și inopinat efectuat în echipă mixtă cu reprezentanții IPJ M________ și 1TM M________ având ca obiectiv verificarea modului de utilizare a aparatului de marcat din dotarea punctului de lucru din Municipiul Drobeta - T____ S______, ________________. 4A, jud. M________, cafe-barul Barcelona, s-a constatat că nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate către populație contrar prevederilor OUG 28/1999 privind obligarea operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ( AMEF) și normelor aprobate prin HG 479/2003.

În același proces-verbal de stabilire și sancționare a contravențiilor, agentul constatator a mai reținut că sumele totale încasate de la clienți în data de 02.02.2013 au fost de 154,10 lei conform monetarului întocmit, iar valoarea totală a bonurilor fiscale (3 bonuri fiscale) emise cu AMEF din dotarea punctului de lucru, conform raportului de verificare emis de AMEF a fost de 46,50 lei, rezultând o diferență în plus în sumă de 107,50 lei pentru care nu s-au emis bonuri fiscale.

Conform notei explicative date de operatorul AMEF a rezultat că suma de 107,50 lei reprezintă încasare de la clienți pentru care nu s-au emis bonuri fiscale. In plus, AMEF a funcționat pe întreaga perioadă și nu s-au efectuat mențiuni în Cartea de intervenții și Registrul special al AMEF înregistrat la AFP Drobeta T____ S______ sub nr.71/14.02.2011 vizat de organul de control, iar sumele de bani personale nu se aflau în incinta cafe barului.

Consideră că la pronunțarea Sentinței civile nr. 2988/20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, instanța de fond a avut în vedere toate probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile și declarația martorilor S_______ C_______ și C________ L______, interpretându-le în mod corect, așa cum, de altfel, rezultă din considerentele sentinței recurate.

Mai mult decât atât, în motivarea hotărârii sale, instanța a arătat în mod punctual că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contravenționale a petentei, însă în raport de împrejurările comiterii faptei se impune aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului, aceasta fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv și sancționator al legii contravenționale.

Menționează că din depoziția martorilor a rezultat faptul că la data de 02.02.2013 în jurul orei II30 la punctul de lucru al _____________________ s-a prezentat o echipă mixtă de control formată din comisari ai Gărzii Financiare, reprezentanți ai IPJ M________ și reprezentanți ai ITM M________, care au procedat la verificarea casei de marcat, a contractelor individuale de muncă și a altor acte contabile.

Fiind anunțat de angajații săi, administratorul societar, Dnul B______ G______, a sosit la fața locului și i-a întrebat pe inspectorii sosiți în control care este scopul prezenței d-lor acolo. Aflând de la aceștia obiectivele controlului la care era supusă _____________________, administratorul social le-a pus la dispoziție agenților constatatori toate înscrisurile solicitate, inclusiv contractele individuale de muncă ale angajaților.

După o verificare ce a durat aproximativ cinci ore (a se vedea în acest sens și fila nr. 7, paragraful nr. 4 din Procesul verbal de control din data de 02.02.2013), agenții constatatori au început completarea unui proces verbal de contravenție, învederând administratorului social al _____________________ că societatea nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate către populație.

Pe perioada efectuării controlului activitatea barului nu a fost oprită, deși barmanul a trebuit să asiste la controlul casei de marcat și, prin urmare, acesta nu mai putea să emită bonuri fiscale pentru eventualele sume de bani încasate de ospătari de la clienți.

Mai mult decât atât, chiar din cuprinsul procesului verbal de control încheiat de comisarii Gărzii Financiare M________ a rezultat că unul din angajații _____________________ a fost pus, de către membrii echipei de control, în imposibilitatea de a emite bonuri fiscale pentru sumele de bani lăsate de clienți la mese, întrucât acesta trebuia să asiste la controlul casei de marcat efectuat de către echipa de control.

Această stare de fapt este confirmată de martorii C________ L______ A________ și S_______ C_______ care au declarat că la momentul controlului în bar erau clienți, și că față de situația creată și de prezența organelor de control, clienții au părăsit barul achitând nota, fără a mai aștepta bonul fiscal.

In acest context, nici martora C________ L______ A________ nu a putut emite bon fiscal.

Mai mult, ambele martore au declarat că, pentru a se evita greșelile, chelnerul aducea clientului nota de plată în vederea verificării, urmând ca după ce aceasta era verificată de către client să se întocmească bon fiscal și să se încaseze suma.

Pe de altă parte, menționează că _____________________ și-a îndeplinit obligația de a emite bonuri fiscale până la momentul începerii controlului, astfel cum rezultă și din raportul de verificare emis de AMEF, iar suma de bani în plus provine din sumele încasate de la clienți după începerea controlului așa cum au declarat ambele martore.

b3. La solicitarea contravenientei-petente, instanța de fond a solicitat intimatei să comunice la dosarul cauzei dacă ____________________ a fost sancționată contravențional pentru o faptă similară, și anume pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 276, alin. 1, lit. a din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.

Chiar intimata, prin adresa răspuns că petenta-contravenientă nu a mai fost sancționată contravențional pentru o faptă similară.

Așadar, prin soluția pronunțată, în raport de starea de fapt dovedită, instanța de fond a apreciat ca fiind temeinice consemnările din cuprinsul procesului-verbal contravențional contestat, însă, în raport de probele administrate în cauză, a apreciat că, ținând cont de împrejurările comiterii faptei, se impune aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului, aceasta fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv și sancționator al legii contravenționale, aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a cauzat nicio pagubă bugetului de stat.

De altfel, apreciază că în cauză, sancțiunea avertismentului este proporțională cu încălcarea art. 10, lit. b din OUG nr. 28/1999, justificându-se îndreptarea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege.

Cât privește sancțiunea complementară dispusă în cauză, apreciază că aceasta trebuie să fie de asemenea în concordanță cu natura și gravitatea faptei, în temeiul art. 5, alin. 6 raportat la art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Clientela și vadul comercial (elemente incorporale ale fondului de comerț) sunt afectate în mod direct de sancțiunea complementară a suspendării activității, fiind evident că, în măsura în care activitatea unei societăți comerciale încetează, numărul persoanelor care apelau în mod obișnuit la serviciile societății va scădea, ca și capacitatea comerciantului de a atrage aceste persoane.

Ținând cont de faptul că, petenta este o întreprindere mică, având un număr mic de angajați și având un obiect de activitate care nu îi asigură un profit foarte mare, aplicarea unei măsuri complementare de această natură ar conduce la pierderea clientelei sau chiar la închiderea definitivă a punctului de lucru, pentru o faptă care nu prezintă un pericol social ridicat, respectiv pentru nedeținerea unor documente justificate cu privire la o sumă de bani în cuantum de 107,50 lei.

Astfel, nu se pune problema unei erori în judecata instanței constând în faptul că aceasta nu ar fi analizat gradul de pericol social concret al faptei, atâta timp cât în însăși considerentele sale, instanța de judecată face trimitere la existența faptei, la circumstanțele producerii faptei contravenționale, dar și la gradul de pericol social concret al acesteia.

Față de cele menționate, apreciază că în mod corect instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de _____________________ și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravențional aplicate, cu sancțiunea avertismentului.

2. Referitor la cel de al doilea motiv de recurs invocat de recurenta-intimată, potrivit căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă), apreciază că acest motiv este neîntemeiat, pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Pe de o parte, precizează că în motivul de recurs formulat de recurenta-intimată aceasta nu identifică în concret textul sau textele din lege care au fost încălcate sau interpretate greșit de către instanța de fond, cu ocazia pronunțării sentinței recurate.

Mai mult decât atât, apreciază că în mod corect instanța de fond a avut în vedere și comportamentul _____________________, anterior săvârșirii faptei contravenționale, în sensul că aceasta nu a fost niciodată sancționată contravențional pentru negarantarea în plată a salariului minim brut la nivel național.

În drept, intimata - petentă și – a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă.

Analizând recursul formulat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.304¹ C.proc.civ. tribunalul constată și reține următoarele:

La data de 02.02.2013 reprezentanții Gărzii Financiare M________ au sancționat pe _____________________, deoarece acest agent comercial a desfășurat activitate, fără a emite bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate în acea zi. Ca sancțiune principală s-a aplicat amenda de 8000 lei, luându-se totodată sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.

Împotriva actului sancționator s-a formulat plângere, care a fost admisă de prima instanță, amenda de 8000 lei a fost înlocuită cu sancțiunea avertismentului, fiind totodată înlăturată sancțiunea complementară.

Calea de atac a recursului va fi admisă deoarece fapta descrisă în actul sancționator prezintă un grad de pericol social sporit, nefiind justificată luarea măsurii avertismentului. Mai mult decât atât, sancțiunea complementară nu reprezintă o măsură pe care judecătorul ar putea să o înlăture ca o sancțiune principală să fie înlocuită cu avertisment (sub acest aspect se constată chiar nelegalitatea soluției asupra căreia s-a oprit Judecătoria Dr.Tr.S______), astfel încât hotărârea primei instanțe va fi modificată în sensul respingerii plângerii contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite recursul formulat de către recurenta-intimată A___ - G____ F_________ M________, C___________ G______ AL GĂRZII FINANCIARE împotriva sentinței nr.2988/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-petentă _____________________.

Modifică sentința nr.2988/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Respinge plângerea contravențională formulată de petenta _____________________, împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției _______ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 02.02.2013

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 24.09.2013.

Președinte, A____ P________	Judecător, C______ D_____ F_____	Judecător, C______ T___ B________
	Grefier, L_____ A___ Pereși

Red. A.P./Tehn. L.A.P.

2 ex – 25.10.2013.

Cod operator 2626