R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 1373/2015

Ședința publică de la 28 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ V____

Judecător E____ A____

Grefier C______ M______ C________

S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către petentul G______ C______ împotriva sentinței civile nr. 2726/21.03.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise prin fax, care poartă primirea la data de 28.04.2015.

Tribunalul constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit filei 11 dosar.

Tribunalul, din oficiu, pune în discuție excepția tardivității declarării apelului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 18.07.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul G______ C______ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P______, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/05.07.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și anularea punctelor penalizare.

În motivarea cererii petentul arată că procesul verbal este lovit de nulitate deoarece data la care este consemnat că s-a produs fapta, respectiv 05.06.2013, este diferită de data încheierii procesului verbal. Data este eronată, nefiind data la care s-ar fi produs teoretic fapta. Petentul arată în cererea de chemare în judecată că în momentul apropierii de trecerea de pietoni, persoana nu se afla în dreptul ei, aceasta venind în fugă de pe trotuar și fără să se asigure a procedat la traversarea în fugă a străzii. Având în vedere împrejurările în care pietonul a traversat _____________________________ gravității faptei.

Prin sentința civilă nr. 2726/21.03.2014, Judecătoria Pitești a respins plângerea, cu motivarea că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/05.07.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit. h din HG nr.1391/2006 și sancționate de art.100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, aplicându-se și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În fapt s-a reținut că la data de 05.06.2013, petentul a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe bld. Republicii din municipiul Pitești, jud. Argeș, fără a acorda prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal marcat și semnalizat corespunzător.

Art. 135 lit. h din HG nr.1391/2006 dispune următoarele : „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.” Conform art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”. Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța a observat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește menționarea eronată a datei săvârșirii contravenției, instanța a reținut că agentul constatator a menționat în mod greșit data săvârșirii faptei contravenționale, consemnând în loc de 05.07.2013, 05.06.2013. Din raportul agentului constatator (fila 23) a rezultat că fapta a fost săvârșită în data de 05.07.2013, iar nu în data de 05.06.2013. Totodată, s-a constatat și din planșele foto (filele 24-26) că înregistrarea contravenției a avut loc în 05.07.2013.

Instanța a constatat că, în cauză, este vorba despre o eroare materială care nu atrage nulitatea actului sancționator, agentul constatator consemnând în mod corect datele de identificare ale petentului și marca autovehiculului pe care acesta îl conducea, și descriind în mod suficient fapta.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.

Din raportul agentului constatator (fila 23) și din planșele foto depuse la dosar (filele 24-26) a rezultat că, la momentul la care petentul se deplasa pe bld. Republicii din municipiul Pitești, jud. Argeș, pe trecerea de pietoni se afla angajată în traversarea regulamentară a străzii o persoană. Din planșele foto a reieșit fără echivoc faptul că petentul a continuat să se deplaseze fără să acorde prioritate persoanei aflate pe trecerea de pietoni.

S-a observat că petentul era oprit la trecerea de pietoni pentru a permite traversarea unei persoane. La câțiva metri în urma acesteia se mai afla angajat în traversare un pieton căruia celelalte autoturisme i-au acordat prioritate. Deși pietonul se afla la 2-3 metri de autoturismul petentului acesta nu i-a acordat prioritate și plecat de pe loc forțând persoana aflată în traversare să se oprească pentru a nu fi lovită de autovehiculul condus de petent.

Din planșele foto a rezultat în mod clar că petentul a plecat de la trecerea de pietoni fără a-i acorda prioritate de trecere persoanei aflate în traversare, forțând-o să se oprească pentru a nu-i fi pusă viața în pericol. Nu au fost reținute susținerile petentului privind traversarea străzii în alergare de către pieton deoarece din planșele foto reiese că pietonul era foarte aproape de autoturismul petentului, acesta observând că se află angajat în traversare. Se observă că pietonul nu a traversat în fugă _____________________ că se mai afla o altă persoană angajată în traversare, astfel că a decis că este în siguranță să traverseze _______________________________ dreapta și stânga autovehiculului condus de petent au acordat prioritate ambelor persoane ce traversau ___________________________, însă petentul a acordat prioritate doar primei persoane aflate pe trecere.

Trecerile de pietoni sunt marcate și semnalizate corespunzător astfel încât conducătorii auto să fie avertizați din timp despre existența acestora. În apropierea unei treceri de pietoni este necesară adoptarea unei conduite preventive, prin încetinirea autovehiculului în vederea acordării de prioritate persoanelor care doresc să traverseze _____________________________ implică deplasarea cu maximă atenție și cu o viteză redusă în apropierea trecerilor de pietoni. În măsura în care petentul ar fi adoptat o conduită preventivă în trafic, în apropierea marcajului pietonal, acesta ar fi avut posibilitatea să oprească și să acorde prioritate chiar dacă pietonul s-a hotărât să traverseze într-un timp destul de scurt.

În lumina celor expuse mai sus, instanța a constatat că din coroborarea probelor aflate la dosarul cauzei starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 320 lei, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, urmată de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța a constatat că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de nu acorda prioritate pietonilor aflați în traversarea străzii pe marcaj pietonal semnalizat corespunzător, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.

Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, instanța a constatat că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic și pentru pietoni (Michel Pewinski c. Franței).

Pentru aceste considerente, constatând că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator, instanța, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul.

La termenul de judecată de astăzi instanța a pus în discuție excepția tardivității declarării căii de atac.

Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției invocate, în raport de prevederile art. 248 Ncpc, tribunalul reține următoarele:

Hotărârea atacată a fost comunicată petentului, cu respectarea dispozițiilor art. 164 ncpc, la data de 06.05.2014 (f. 41 verso, dosar fond).

Potrivit art. 468 alin. 1 Ncpc, termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În cauză, așa cum s-a arătat, comunicarea a avut loc la data de 06.05.2014, dată de la care a început să curgă termenul de 30 de zile de apel, care s-a împlinit la data de 06.06.2014. Întrucât, calea de atac a fost formulată la data de 14.07.2014 (f. 2, dosar apel), față de cele sus expuse, ea apare declarată cu depășirea termenului legal de 30 de zile.

În consecință, reținând că nu s-a făcut dovada unei împrejurări mai presus de voința apelantului care să îl fi împiedicat să exercite apelul în termen, calea de atac va fi respinsă ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de către G______ C______, domiciliat în Pitești, _______________________. 5, jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 2726/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind IPJ ARGEȘ, cu sediul în Pitești, _____________________, jud. Argeș, ca tardiv declarat.

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015.

EA. 29 Aprilie 2015/4 ex