R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX cod operator 4204

DECIZIA CIVILĂ Nr. 203/R

Ședința publică din 23 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE V______ I_____

Judecător S_____ O_____

Judecător E____ M____ S___

Grefier C_______ M____ C____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2818 din 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petentul O___ V_____, domiciliat în Sighetu Marmației, ___________________, jud. Maramureș, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului I____________ de Poliție al Județului Maramureș, consilierul juridic M______ P___ și reprezentanta petentului O___ V_____, avocat Palenciar C_______ în substituirea av. H____ N_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentanții ambelor părți nu au de formulat cereri în probațiune, solicitând cuvântul asupra recursului de față.

Instanța, văzând actele și lucrările dosarului, constatând că alte chestiuni prealabile nu mai sunt de formulat, trece la dezbaterea cauzei și dă cuvântul asupra recursului de față, reprezentanților părților.

Reprezentantul recurentului-intimat solicită admiterea recursului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii și a menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal pentru motivele arătate în scris, motive pe care le susține și oral, azi în fața instanței.

Reprezentanta intimatului-petent solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, motive pe care le susține și oral azi în fața instanței. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2818/26.11.2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației s-a admis plângerea contravențională introdusă de petentul O___ V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Maramureș și s-a anulat Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 11.09.2012.

Pentru a hotărî astfel, s-au reținut cele ce urmează:

Analizând procesul verbal de contravenție din punct de vedere al legalității, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale generale prevăzute de OG nr. 2/2001, nefiind sesizată nici una din omisiunile prevăzute în art. 17 din ordonanță, ce ar atrage sancțiunea nulității absolute, iar privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 7 din OG nr. 2/2001, sancțiunea este nulitatea relativă a actului în măsura în care petentului i s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lui, dar în speță nu s-a făcut dovada prejudiciului câtă vreme petentul a uzat de calea plângerii în fața instanței judecătorești.

Pe fondul plângerii instanța a reținut că agendele depuse în probațiune cuprind mențiuni cu privire la numele unor persoane și cantități de porumb, însă ele nu fac dovada că petentul cumpără porumb în scopul revânzării, dimpotrivă, martorii audiați în rejudecare au relatat că petentul crește în gospodărie, împreună cu socrul său, mai multe animale (porci, păsări, porumbei), iar porumbul recoltat de pe terenurile agricole pe care le deține nu este suficient pentru hrănirea animalelor, astfel că obișnuiește frecvent să cumpere porumb din județul Satu M___, de obicei, de la aceeași persoană, martorii precizând și că petentul nu se ocupă cu vânzarea de porumb.

Privind cumpărarea cu intenția de a revinde sau închiria, prima instanță a reținut că reprezintă esența activității comerciale sub forma circulației, a distribuției mărfurilor, respectiv a comerțului în sens restrâns, iar în speță nu s-a făcut dovada că petentul derulează astfel de activități, astfel că instanța a apreciat plângerea acestuia întemeiată, dispunând admiterea acesteia.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs I____________ de Poliție al Județului Maramureș, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii plângerii formulate de către intimatul petent.

Prin motivele de recurs indicate de recurent în cuprinsul înscrisului intitulat concluzii scrise, s-a făcut referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, învederându-se, în esență, cele ce urmează:

Prin actul de constatare s-a reținut în sarcina petentului că a transportat cantitatea de 2.194 kg porumb boabe, cu auto XXXXXXXXX, fără a deține documentele legale prevăzute de lege, care să justifice proveniența licită a cantității de porumb identificate, prin același act de constatare dispunându-se măsura complementară a confiscării autovehiculului și a cantității de porumb menționate, în raport de dispozițiile art. 14 din OUG nr. 12/2006, fapta reținută în sarcina petentului fiind prevăzută de alineatul 1 lit. e) a aceluiași articol.

S-a spus că prima instanță a reținut în mod greșit că petentul nu efectuează activități comerciale de cumpărare-vânzare de cereale și, astfel, nu a transportat cantitatea de cereale fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, din agendele identificate la petent și depuse în primul ciclu procesual, rezultând că acesta are îndeletnicirea de a cumpăra cereale în scop de vânzare.

A mai arătat recurentul că prima instanță nu a analizat faptul că intimatul petent avea obligația de a deține la bordul auto cu care a transportat porumbul documentele de proveniență prevăzute de legiuitor în dispoziția legală invocată de agentul constatator în procesul-verbal atacat, redându-se în continuare dispozițiile art. 3 din OUG nr. 12/2006.

Cererea de recurs este scutită de timbrare, în temeiul art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, aplicabil în cauză, în raport de momentul la care a început procesul.

Intimatul O___ V_____ a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

A susținut intimatul că mențiunile agentului constatator înscrise în actul sancționator, în absența altor mijloace de probă, nu pot, singure, să servească drept temei pentru sancționarea sa, subliniind intimatul și că a fost privat de autoturismul și de cerealele confiscate, timp de 2 ani și 9 luni.

Privind scopul achiziționării cerealelor și, implicit, al transportului, s-a arătat că a fost cel demonstrat în cauză, iar nu cel pretins de recurent, și anume așa cum a rezultat din depozițiile martorilor ascultați în cauză, cerealele au fost achiziționate pentru consumul animalelor din gospodărie.

Examinând cererea de recurs și sentința atacată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed:

Recursul a fost exercitat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii de procedură aplicabile procesului, nu este supusă apelului, iar potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă de la 1865, în astfel de cazuri, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 din același Cod, dintre care a fost invocat de recurent cel prevăzut la pct. 9, potrivit căruia modificarea hotărârii se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Conform art. 14 alin. 1 din OUG nr. 12/2006:

Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:

e) transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie.

Petentul O___ V_____ a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 12/2006, împotriva Procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/11.09.2012 fiind formulată plângere, ce a fost respinsă într-un prim ciclu procesual, împotriva sentinței fiind declarat recurs de către petent, admis prin Decizia civilă nr. 394/R/23.05.2014 a Tribunalului Maramureș – Secția a II-a Civilă de C_________ administrativ și fiscal.

Prin decizia evocată s-a reținut că este necesar a se determina felul exploatației agricole deținute de petent, dacă deține animale, numărul și felul acestora, dacă este producător de porumb, eventuala cantitatea produsă și scoasă la comercializare, pentru a se stabili dacă porumbul achiziționat a fost destinat exploatației agricole proprii sau dacă a fost destinat comercializării, totodată constatându-se, contrar celor reținute de prima instanță, că din cuprinsul agendelor ridicate de la petent nu se regăsesc mențiuni propriu-zise cu privire la cantitățile vândute de recurentul petent sau la persoanele care au achiziționat cereale de la acesta, ci mențiunile concrete se referă la persoane de la care petentul a achiziționat marfa, considerente pentru care sentința a fost casată cu trimitere spre rejudecare, apreciindu-se că împrejurările constatate echivalează cu necercetarea fondului.

În rejudecare, după administrarea probei cu martori, plângerea petentului a fost admisă, instanța de rejudecare reținând că agendele depuse în probațiune cuprind mențiuni referitoare la numele unor persoane și la anumite cantități de porumb, însă ele nu fac dovada că petentul cumpără porumb în scopul revânzării, dimpotrivă, din declarațiile martorilor ascultați în cauză, a rezultat că petentul crește în gospodărie, împreună cu socrul său, mai multe animale (porci, păsări, porumbei), iar porumbul recoltat de pe terenurile agricole pe care le deține, nu este suficient pentru hrănirea animalelor, astfel că obișnuiește frecvent să cumpere porumb din Județul Satu-M___, de obicei, de la aceeași persoană, martorii declarând în sensul că petentul nu se ocupă cu vânzarea de porumb.

Tribunalul constată că legea de drept material a fost corect interpretată și aplicată de prima instanță la situația de fapt a fost ce a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză conform deciziei de casare evocate, nefiind de primit susținerea recurentului potrivit cu care agendele ridicate de la petent cu prilejul sancționării sale ar fi relevante, întrucât ar confirma că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat.

Tribunalul, așa cum a reținut și instanța de fond în rejudecare și cum s-a reținut și în primul recurs declarat în cauză, constată că aceste agende nu reprezintă o probă concludentă, de natură a conduce la dovedirea faptului pretins, și anume acela că transportul de cereale efectuat de petent la data de 11.09.2012, cu autovehiculul XXXXXXXXX, a fost făcut în scop comercial, în aceste agende fiind înscrise mențiuni ce relevă cu certitudine numai faptul că petentul este cel care a cumpărat cereale (porumb), fără a atesta, dincolo de orice dubiu, că scopul operațiunilor de cumpărare constatate este cel de revânzare.

Instanța care verifică legalitatea și temeinicia unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu este chemată să speculeze asupra semnificației unor mențiuni precum cele la care se referă recurentul și nici nu ar putea să le atribuie semnificația dată de recurent, dacă acesta nu este în măsură să producă dovezi contrare celor aduse de petent.

Martorii ascultați în cauză au afirmat că petentul nu are ca îndeletnicire comerțul cu cereale, acesta deținând o exploatație agricolă familială, astfel cum rezultă din Atestatul nr. 3263 din 12.11.2003, depus la dosarul de fond în primul ciclu procesual, în cadrul căreia cultivă porumb, dar în cantitate insuficientă pentru hrănirea animalelor ce le deține.

Așadar, în mod corect a reținut prima instanță, că numai cumpărarea cu intenția de a revinde reprezintă esența activității comerciale, iar în cauză nu s-a făcut dovada că petentul derulează astfel de activități, astfel că nici transportul de cereale efectuat de petent la data sancționării sale nu s-ar putea reține, dincolo de orice dubiu, ca fiind făcut „în scop comercial”, așa cum pretinde norma contravențională înscrisă la art. 14 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 12/2006, ceea ce înseamnă că, în mod legal și temeinic, a fost admisă plângerea petentului și s-a dispus anularea procesului-verbal contestat de acesta, prima instanță făcând o corectă interpretare și aplicare a legii la situația dedusă judecății.

Raportat la considerentele expuse, găsind neîntemeiate criticile formulate de recurent, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul și va menține sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de I____________ de Poliție al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, Județul Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 2818 din 26 Noiembrie 2014 pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de azi, 23.10.2015.

Președinte, V______ I_____	Judecător, S_____ O_____	Judecător, E____ M____ S___
	Grefier, C_______ M____ C____

Red. / Tred. S.E.M.. / 26 Octombrie 2015 - 2 ex

Judecător la fond: L_______ G_______ U____