R O M Â N I A

TRIBUNALUL C____ S______

REȘIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________,

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX COD OPERATOR 2896

DECIZIA CIVILĂ NR. 783 /A

Ședința publică de la 23.09.2015

PREȘEDINTE: VEGHEȘ A__ T______

Judecător: C______ M____

Grefier: M___ M____ F_________

Pe rol judecarea apelului privind pe apelanta Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 2321/12.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Caransebeș în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata ____________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimata ____________ avocat P___ S____, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind apelanta.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, acordă cuvântul asupra plângerii contravenționale.

Reprezentanta intimatei solicită admiterea plângerii contravenționale formulate învederând că, din probele administrate și aflate la dosarul cauzei societatea petentă nu se face vinovată de săvârșirea contravenției. Inspectorii ITM au procedat incorect. S-a solicitat martorei să prezinte banii pe care îi avea asupra sa. M__ arată că legea nu interzice ca societățile să dețină un registru în care să se consemneze banii angajaților. Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr. XXXXXXXXXXXXX, la data de 12.06.2014, petenta ____________ a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, __________ nr. xxxxxxx/29.05.2014, încheiat de A___ –DGAF – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___, solicitând anularea acestui proces verbal, respectiv anularea amenzii contravenționale de 8000 lei, anularea măsurii confiscării sumei de 670 lei cu dispunerea restituirii acesteia și a anulării suspendării activității Punctului de lucru din Caransebeș, ___________________. 1, pe o perioadă de 3 luni.

Prin sentința civilă nr. 2321/12.11.2014, Judecătoria Caransebeș a admis plângerea contravențională formulată de petenta ____________, a anulat procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/29.05.2014, încheiat de A___ –DGAF – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___ și a obligat intimata la plata sumei de 1770 lei cheltuieli de judecată către petentă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/29.05.2014, încheiat de A___ –DGAF – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___, petentei i s-a aplicat amendă contravențională în sumă de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 republicată.

S-a reținut în sarcina petentei că la data de 29.05.2014, în urma efectuării unui control la punctul de lucru al societății din Caransebeș, ___________________. 1, s-a constatat că nu s-au respectat prevederile art. 1 al. 2 din OUG nr. 28/1999 republicată, întrucât petenta nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate către diverse persoane.

Analizând probele de la dosar, instanța de fond a constatat că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției, întrucât suma de 670 lei menționată de organul de control reprezintă de fapt banii personali ai martorei Meita S_____ C_______ și pe care aceasta îi avea asupra ei la data controlului 29.05.2014, sumă declarată de aceasta la ______________________ s-a prezentat la serviciu la punctul de lucru al societății, unde lucrează ca ospătar, suma a fost menționată și în registrul de evidență al societății, ținut în acest sens, conform înscrisului de la fila 17 dosar coroborat cu declarația martorei Meita S_____.

Având în vedere starea de fapt care rezultă din probele de la dosar, instanța de fond a constatat că plângerea petentei este întemeiată și dovedită, neputându-se reține vinovăția petentei în săvârșirea faptei.

Pentru considerentele expuse, instanța de fond a admis plângerea petentei și a anulat procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/29.05.2014, încheiat de A___ –DGAF – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___, a obligat intimata la plata sumei de 1770 lei cheltuieli de judecată către petentă, sumă reprezentând taxa de timbru și onorariu avocațial.

Împotriva sentinței civile nr. XXXXXXXXXXXXX, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, a formulat apel Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate , în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale .

În motivare a arătata că instanța de fond nu a ținut seama de cele arătate și nu a comunicat actele de procedură la sediul stabilit de lege și indicat de instituția apelantă, prin întâmpinare.

Învederează că organul de control a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit.b din OUG 28/1999, în forma în vigoare la data săvârșirii și constatării contravenției.

Consideră că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond potrivit căreia petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției, întrucât suma de 670 lei menționată de organul de control reprezintă de fapt banii personali ai martorei Meita S_____ C_______ și pe care aceasta îi avea asupra sa la data controlului 29.05.2014.

În ceea ce privește audierea martorei Meita S_____ C_______, învederează că potrivit art. 315 al.1 Cod procedură civilă „nu pot fi audiați ca martori cei aflați în legături de interese cu vreuna dintre părți”, or aceasta este angajata intimatei-petente, având așadar legături de interese cu societatea contravenientă, astfel încât conform dispoziției legale indicate, nu putea fi audiată .

Mai arată că, la momentul controlului atât una dintre angajate, cât și administratorul societății au declarat că suma de bani identificată în plus rezultă din vânzarea de bunuri fără a emite bon fiscal.

La data și la ora controlului, suma de 937 lei a fost identificată în incinta punctului de lucru asupra numitei D______ G________ care a și întocmit monetarul și a eliberat raportul zilnic de la aparatul de marcat electronic fiscal din care a reiesit că a fost fiscalizată suma de 267 lei, iar echipa de control nu a identificat un alt angajat al societății contraveniente în incinta punctului de lucru în care s-a efectuat verificarea . În aceste condiții, consideră că suma de 670 lei nu avea cum să reprezinte banii personali ai martorei Meita S_____.

În ceea ce privește pretinsul registru de evidență al societății, înscrisul aflat la fila 17, învederează că acesta nu a fost comunicat instituției apelante pentru a-și putea exprima punctul de vedere , fiind încălcat astfel dreptul la apărare și principiul contradictorialității care guvernează procesul civil. În opinia sa, acest înscris, este întocmit pro causa, astfel că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale cu privire la probe și a ignorat cu desăvârșire apărările formulate de instituția apelantă și înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.

Mai învederează că hotărârea apelată este nelegală în ceea ce privește obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, suma de 1770 lei fiind un onorariu prea mare motiv pentru care solicită reducerea acestuia.

În drept a invocat prevederile art. 466 și urm din Cod procedură civilă., Oug 28/1999 și OG 2/2001.

Intimata, ____________, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile apelate ca temeinică și legală.

În apărare a arătat că inspectorii nu a au luat declarație ambelor angajate aflate la serviciu în acel moment, ci au luat declarație numai unei angajate referitor la proveniența sumei predate. Neverificarea acestor acte de către inspectori a condus la apariția erorii de fapt asupra sumei de 670 lei constatate în plus. Consideră că suma de 670 de lei a fost greșit confiscată , întrucât existau acte legal încheiate la momentul controlului, care nu au fost verificate de către inspectori .

Susținerea apelantei ca prin Legea 264/2008, a fost eliminată obligația utilizatorilor de aparate de marcat electronice fiscale de a înregistra banii personali deținuti de angajati într-un registru special și deci că acest înscris a fost întocmit pro causa de către societate este o susținere nefondată , întrucât legea chiar dacă nu mai obligă acești utilizatori să înregistreze banii personali ai angajaților , nu înseamnă că nu permite acest lucru, registrul fiind întocmit de societate în mod legal și corect.

În drept a invocat art. 471 al.5 Cod proc civ.

Prin Decizia civilă nr. 525/A/10.06.2015, Tribunalul C____-S______, a admis apelul formulat de către apelanta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a fost anulată sentința civilă nr.2321/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș și s-a stabilit termen pentru evocarea fondului.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că judecata fondului s-a făcut în lipsa părții - A___, care nu a fost legal citată.

Examinând actele și lucrările dosarului în evocarea fondului, Tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/29.05.2014, încheiat de A___ –DGAF – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___, petentei i s-a aplicat amendă contravențională în sumă de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 republicată, sancțiunea confiscării sumei de 670 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de 3 luni, conform art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 rep.

S-a reținut în sarcina petentei că la data de 29.05.2014, în urma efectuării unui control la punctul de lucru al societății din Caransebeș, ___________________. 1, s-a constatat că nu s-au respectat prevederile art. 1 al. 2 din OUG nr. 28/1999 republicată, întrucât petenta nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate direct către populație, nerespectându-se dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999. Astfel, în urma comparării datelor cuprinse în raportul intermediar X (anexa 1), emis de aparatul de marcat electronic, fiscal, fiscalizat, cu suma de bani identificată în casieria unității, consemnată în monetarul anexat ( anexa 2), la prezentul proces verbal, s-a constatat un plus de casă în sumă de 670 lei, sumă care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de aparatele electronice de marcat fiscale, în registrul special ori prin facturi, după caz, făcându-se venit la bugetul de stat. Din notele explicative (Anexele 3,4) date azi, 29.05.2014, de doamna D______ G________, angajată în calitate de barman și de somnul E____ D_____, administrator, a rezultat că suma de bani provine din vânzarea de bunuri către populație fără a emite bonuri fiscale.

Verificând modul de întocmire a procesului verbal, tribunalul observă că acesta a fost emis cu respectarea tuturor cerințelor impuse de art. 17 din OG nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, tribunalul apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate de către agenții constatatori, în condițiile în care procesul verbal, fiind un act administrativ emis de funcționari investiți cu exercițiul autorității de stat și consemnând fapte percepute personal de aceștia, se bucură de prezumția de temeinicie.

Conform raportului zilnic emis de aparatul de marcat(fila 11 dosar apel), suma operată în aparatul de marcat în data de 29.05.2014, ora 15,15, a fost în cuantum de 267 lei, în vreme ce din monetarul efectuat de barmana D______ G________ în data de 29.05.2014 la ora 15,40 a rezultat suma de 937 lei, deci un plus față de suma regăsită în aparatul de marcat de 670 lei.

Contestatoarea a susținut existența unei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei – eroarea de fapt - constând în aceea că angajata M____ S_____ C_______ a predat inspectorilor, o dată cu banii rezultând din vânzări, și banii personali, bani ce erau înscriși în Registrul de evidență a sumelor personale ale angajaților, împrejurare despre care nici administratorul societății și nici angajata D______ G________ nu au avut cunoștință.

Conform susținerilor contestatoarei, această eroare de fapt a dus la încheierea procesului verbal pentru un plus de casă, deși în realitate, în casă, la momentul controlului, nu exista nici un plus de bani.

Tribunalul reține că din însăși Nota explicativă dată de către angajata D______ G________(fila 9 apel) rezultă că suma de 670 lei găsită ca diferență reprezintă bani încasați pentru care, din cauza aglomerației, nu a reușit să emită bonuri fiscale.

Aceeași angajată a declarat că a ridicat de la clienți sume de bani pentru care nu a reușit să emită bonuri fiscale.

În condițiile în care la încasarea sumelor de la clienți angajata trebuia să le predea acestora bonurile fiscale, tribunalul reține că în cauză a fost săvârșită contravenția prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999.

Potrivit dispozițiilor art. 30 C.penal, cu care se completează OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor ( art. 47 din OG nr. 2/2001), Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei.

În speță, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate poate fi săvârșită atât cu intenție cât și din culpă, iar împrejurarea că administratorul societății n-ar fi știut la momentul controlului despre presupusa sumă deținută asupra sa de către angajata M____ S_____ C_______ și pe care aceasta ar fi declarat-o în registrul special, nu poate fi imputată decât acestuia.

Tribunalul concluzionează că, în speță, nu se regăsește eroarea de fapt - cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, conform art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001, și că nu s-a făcut proba contrară stării de fapt descrise de către agenții constatatori, motiv pentru care în mod corect s-a reținut în sarcina societății comerciale contravenția prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 și au fost aplicate sancțiunile prevăzute de actul normativ în vigoare.

În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de 3 luni, tribunalul observă că, la data judecării cauzei de către instanța de apel, această sancțiune nu se mai aplică faptei săvârșite de către contravenientă.

La data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat în prezenta cauză, săvârșirea contravenției prevăzute la art. 10 lit. b, constând în (…)neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale(…), atrăgea, conform art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.

În prezent, pentru prima astfel de contravenție, nu se aplică sancțiunea complementară, aceasta aplicându-se, conform art. 11 alin. 1 lit. e), pct.VII din OUG nr. 28/1999, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni, în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i) - (vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni.

După cum se poate observa, noua reglementare legislativă, intervenită în cursul judecării procesului, este mai favorabilă în ceea ce privește măsura complementară a suspendării activității operatorului, aceasta fiind redusă la 30 de zile și se aplică doar în situația în care aceleiași unități i se aplică o a doua sancțiune principală într-un interval de 24 de luni.

Conform art. 12 din OG 2/2001, rep., dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.

(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.

OG 2/2001, reprezintă norma cadru în materia contravențională. Această dispoziție legală completează toate actele normative în materie contravențională.

Aplicând prezentei spețe norma contravențională mai favorabilă, care retroactivează potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, tribunalul urmează a înlătura sancțiunea complementară a suspendării activității pentru o perioadă de 3 luni.

În acest sens, instanța va avea în vedere Decizia Curții Constituționale nr.228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.283 din 27 aprilie 2007, precum și Decizia nr. 101/28.02.2013, publicată în Monitorul Oficial nr.290 din 22.05.2013, în care Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare.

Astfel, Curtea a reținut că retroactivitatea legii presupune existența unei noi reglementări care se aplică inclusiv situațiilor și raporturilor juridice născute sub imperiul legii vechi. Din perspectiva legii contravenționale mai favorabile, aceasta privește nu numai aplicarea retroactivă a reglementării noi care scoate din sfera ilicitului contravențional o faptă, dar și aplicarea retroactivă a noilor sancțiuni contravenționale mai favorabile. Dacă o lege nouă nu mai incriminează o faptă considerată până atunci ca fiind contravenție sau, deși continuă să o interzică, prevede, pentru aceeași faptă, o sancțiune mai ușoară sau instituie noi moduri de executare a sancțiunilor, care sunt mai favorabile contravenientului, legii noi trebuie să i se permită să retroactiveze, tocmai pentru a se respecta principul constituțional înscris în art.15 alin.(2) din Legea fundamentală.

Respectarea principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile incumbă, pe de-o parte, celui care este chemat să aplice legea (organul care constată și aplică sancțiunea contravențională/instanța de judecată), iar, pe de altă parte, legiuitorului, care nu poate împiedica producerea efectului retroactiv al legilor contravenționale mai favorabile.

Astfel, pentru stabilirea legii contravenționale mai favorabile, organul care constată și aplică sancțiunea contravențională sau instanța de judecată nu sunt chemate să realizeze o comparație abstractă a celor două legi în cauză, ci acestea trebuie să ia în considerare și să analizeze faptele și situația particulară a fiecărui caz în parte și abia apoi să stabilească legea mai favorabilă.

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, Tribunalul, în evocarea fondului după anularea sentinței civile nr. 2321/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, va admite în parte, în baza dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, plângerea contravențională, va înlătura sancțiunea complementară a suspendării activității la punctul de lucru din loc. Caransebeș, _____________________., 1, pentru o perioadă de 3 luni, dispusă prin procesul verbal de constatare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/29.05.2014 și va menține, în rest, dispozițiile procesului verbal de constatare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/29.05.2014.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către petenta intimata contravenientă, tribunalul, față de soluția dată plângerii contravenționale și față de lipsa de culpă a A___, le va respinge, în baza art. 453 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În evocarea fondului, după anularea sentinței civile nr.2321/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta ____________ C__ xxxxxxxx, cu sediul în Reșița, ____________________, ____________, __________________-S______ și punct de lucru în Caransebeș, ______________________. 1, jud. C____-S______, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Regională Antifraudă nr. 5 D___, cu sediul în București, ___________________ sector 5.

Înlătură sancțiunea complementară a suspendării activității la punctul de lucru din loc. Caransebeș, _____________________., 1, pentru o perioadă de 3 luni, dispusă prin procesul verbal de constatare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/29.05.2014.

Menține, în rest, dispozițiile procesului verbal de constatare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/29.05.2014.

Respinge cererea petentei ____________, de acordare de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 23.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

Vegheș A__ T______ C______ M____

GREFIER,

M___ M____ F_________

Tehnored.V.A.T./ 24.09.2015

Tehnodact.MFM/ 01.10.2015

4 ex.

Judecător fond: G______ D______