Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX apel plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 26 septembrie 2014

Instanța compusă din:

Președinte - P_______ M_____ M______

Judecător - H________ G___- A____

Grefier - F______ G______

DECIZIA NR. 391

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (în numele DJAOV B_______ ) în contradictoriu cu intimata ANV prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și intimatul – petent P_____ D___ E_____, împotriva sentinței civile nr. 1620 din 21.02.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare pe fond.

T R I B U N A L U L ,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ la data de 01.03.2013 sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul P______ D___-E_____ a chemat în judecată pe intimații A__________ Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr.xxxxxxx din data de 26.02.2013.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 26.02.2013 a cumpărat din piața centrală din municipiul B_______, 50 de pachete de țigări Winston cu 8 lei pachetul, în total 400 lei, faptă pentru care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei.

Mai arată petentul că în conformitate cu prevederile O.G. nr.2/2001, trebuia aplicată măsura cea mai favorabilă și anume să fie sancționat conform art.1 lit. E din Legea nr.12/1990. În drept plângerea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr.2/2001.

În dovedirea acțiunii, petentul a depus înscrisuri (f.4-8).

Intimata A__________ Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate.

În motivare, intimata a arătat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr.xxxxxxx din data de 26.02.2013 petentul a fost sancționat cu amenda minimă în cuantum de 20.000 lei și cu măsura complementară de reținere în vederea confiscării a bunurilor folosite la săvârșirea contravenției, pentru încălcarea art. 221³ alin.2 lit. a) raportat la art. 221³ alin. 3 și la art. 221⁴ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, întrucât a fost depistat în data de 26.02.2013, pe raza unicipiului, județul B_______, având asupra sa cantitatea de 50 pachete de țigări Winston cu timbre fiscale de Republica M______, care nu au fost introduse în sistemul român de accizare.

A mai arătat că în mod corect în sarcina petentului a fost antrenată răspunderea contravențională pentru fapta reținută în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, întrucât aceasta există, a fost săvârșită cu vinovăție și constituie contravenție la regimul vamal al produselor accizabile, iar petentul nu a dovedit existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în procesul verbal și nici nu a prezentat documente de proveniență a produselor respective pentru a face dovada deținerii legale a acestora.

Intimata a precizat că o reindividualizare a sancțiunii prin transformarea sancțiunii amenzii în avertisment, ar conduce practic la anularea eforturilor depuse de echipajele mobile ale poliției și ale autorității vamale în desfășurarea activității de depistare, stopare sau reducere a frecvenței faptelor de contrabandă cu produse accizabile și de evaziune fiscală încurajând în acest fel contravenienții la săvârșirea în continuare a acestui tip de fapte, cu consecințe negative asupra bugetului de stat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115- 118 din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 571/2003, O.G. nr. 92/2003.

În apărare, intimatul a depus înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 1620 din data de 21 februarie 2014, Judecătoria B_______ a admis, în parte, plângerea și a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 20.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr.xxxxxxx din data de 26.02.2013, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale. A obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 10 lei, către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr. xxxxxxx din data de 26.02.2013 întocmit de către intimata A__________ Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași-Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, petentul P______ D___-E_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei și cu sancțiunea complementară constând în confiscarea bunurilor, constatându-se că în data de 26.02.2013, în municipiul B_______, a fost identificat de către un echipaj al Inspectoratului Județean de Jandarmi B_______ având asupra sa o cantitate 50 pachete de țigări Winston cu timbre fiscale Republica M______, pentru care nu a putut face dovada provenienței mărfurilor și a introducerii mărfurilor în sistemul de accizare, faptă prevăzută de dispozițiile art. 221³ alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 221³ alin. 3 din același act normativ.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Petentul a învederat faptul că trebuia sancționat pentru fapta sa conform art.1 li. E din Legea nr.12/1990. Judecătoria a respins această afirmație ca neîntemeiată, constatând că Legea nr.571/2003 în baza căreia a fost sancționat contravenientul, are caracter special față de Lega nr.12/1990, aplicându-se prioritar. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Judecătoria a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului vamal aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul P______ D___-E_____ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr. xxxxxxx din data de 26.02.2013 este susținută de adeverință de reținere a bunurilor, proces-verbal de predare-primire, declarație, proces-verbal și dovada de reținere a bunurilor. Din analiza declarației aflată la fila 7 din dosar instanța constată că petentul a recunoscut, în esență, situația de fapt constatată în actul sancționator, arătând că țigările au fost achiziționate pentru consumul propriu.

Instanța a reținut că, potrivit art. 206²¹ alin. 10 din Legea nr. 571/2003, este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută. În explicarea acestui text de lege, H.G. nr. 44/2004 (II), la punctul (31) stabilește că „în afara antrepozitului fiscal pot fi deținute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistrată ca obligație de plată, iar prin circuitul economic se poate stabili de către autoritățile competente cu atribuții de control că produsele provin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator”.

În plus, potrivit art. 206⁹ alin. 1 lit. b) din Legea nr. 571/2003, persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este, în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile, astfel cum se menționează la art. 206⁷ alin. (1) lit. b): persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora.

Totodată potrivit art. 206⁶¹ alin.1 lit. b) tutunul prelucrat constituie produs accizabil iar potrivit alin. 3 „produsele accizabile prevăzute .la alin.1 pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secțiuni”.

Din coroborarea dispozițiilor legale amintite rezultă că deținătorul de produse accizabile are obligația de a face dovada că acestea provin de la una din categoriile de furnizori menționate, respectiv antrepozitar autorizat, operator înregistrat, operator neînregistrat sau de la un importator, neavând relevanță numărul de intermediari interpuși, în circuitul economic, între antrepozitar și deținător, legea nefăcând nicio distincție în acest sens, precum și faptul că acciza aferentă produselor menționate a fost achitată.

În ceea ce privește pachetele de țigări confiscate de la petent, potrivit adeverinței de reținere a bunurilor nr.xxxxxxx din data de 26.02.2013, pachetele cu țigarete nu aveau aplicate timbre fiscale românești, ci timbre fiscale din Republica M______.

Având în vedere natura produselor (tutun prelucrat), cantitatea de țigări, 50 de pachete, lipsa oricărui document de proveniență (facturi), instanța a înlăturat apărările petentului conform căreia țigaretele au fost cumpărate pentru consumul propriu și nu în vederea comercializării, reținând că aceste susțineri nu au relevanță atâta timp cât textele legale sancționează simpla deținere de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, instanța de fond a amintit că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Instanța de fond a reținut că agentul constatator a aplicat petentului pentru fapta reținută sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei, dar apreciază că pentru această faptă, măsura avertismentului, ca sancțiune principală, este potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.

Astfel, față de numărul relativ mic al pachetelor de țigarete găsite asupra petentului o sancțiune cu amenda în cuantum de 20.000 lei apare ca fiind disproporționată, instanța formându-și convingerea că petentul a înțeles urmarea negativă a unei astfel de fapte și că nu o va mai repeta în viitor. Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării produselor, instanța de fond a constatat că a fost aplicată în mod legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (ce s-a subrogat în drepturile și obligațiile procesuale ale intimatei DRAOV Iași), criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, în considerarea dispozițiilor Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 571/2003, privind Codul fiscal și O. G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

Recurenta a apreciat că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond nu a motivat suficient de ce a apreciat că se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, arătând că motivele pe care s-a apreciat sentința nu se bazează pe probe, la dosarul cauzei neexistând alte documente în afara celor întocmite cu ocazia controlului. S-a mai arătat că sancțiunea contravențională se aplică în limitele actului normativ și că elementul material al contravenției este deținerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, fiind fără relevanță juridică dacă contravenientul nu este producătorul sau proprietarul acestora, dacă provenea sau nu de la un antrepozit autorizat sau dacă acestea au fost fabricate în mod ilegal și achiziționate pe bază de facturi, câtă vreme nu se prezintă documentul justificativ al plății accizelor.

Tot referitor la individualizarea sancțiunii s-a arătat că dacă s-ar admite înlocuirea sancțiunii doar pentru faptul că petentul nu și-a organizat în concret activitatea într-o manieră care să asigure respectarea legislației în vigoare, ar însemna o gravă sfidare la adresa celor care se străduiesc să-și desfășoare activitatea respectând legile, petentul fiind sancționat pentru că a greșit și nu pentru a nu mai greși.

Intimatul - petent nu a formulat întâmpinare.

Apelul formulat este nefondat pentru următoarele motive:

Referitor la individualizarea sancțiunii aplicată contravenientului, tribunalul reține că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Totodată, conform art. 7 alin. 3 din aceeași ordonanță, sancțiunea „Avertisment” se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Așadar, deși criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 pct. 3 din OG nr. 2/2001 se referă în principal la stabilirea sancțiunii între limitele prevăzute de actul normativ de sancționare, acestea pot fi avute în vedere și atunci când instanța se orientează spre sancțiunea „Avertisment”, neprevăzută în actul normativ, dar permisă în mod expres prin art. 7 alin. 3 din OG 2/2001.

Cu privire la faptul că prima instanță nu a avut la dosar alte probe în afară de actele ce au rezultat din operațiunea de control, instanța de recurs constată că asupra aspectului că petentul nu a mai săvârșit contravenții similare chiar recurenta-intimată era în măsură să facă dovada contrară prin prezentarea materialului de verificare a contravenientului, iar în cauza de față, apelanta a comunicat că petentul nu a mai fost sancționat contravențional în ultimii trei ani.

Având în vedere că intimatul-petent este la prima abatere de acest gen, cantitatea relativ redusă de țigarete găsită asupra petentului și comportamentul procesual al acestuia, tribunalul apreciază că scopul de prevenție generală și specială a sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni cu „ Avertisment”, sancțiunea dispusă în cuantum de 20.000 lei amendă, fiind disproporționată față de gradul de pericol social concret al faptei, așa cum și prima instanță corect a reținut.

Pentru aceste motive, tribunalul, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-intimată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (în numele DJAOV B_______ ), cu sediul în localitatea Iași, _______________________. 26, județul Iași, în contradictoriu cu intimata A__________ Națională a Vămilor prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în localitatea Iași, _______________________. 10 C, județul Iași și intimatul – petent P_____ D___ E_____, cu domiciliul în municipiul B_______, _______________________. 28, ___________, judeul B_______, împotriva sentinței civile nr. 1620 din 21.02.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 26 septembrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

P_______ M_____ M______ H________ G___ A____ F______ G______

Red. – H.G.A. 2.12.2014

Tehnored. FG/HG 2.12.2014

Judecător B_______ - jud. B___ N_______ E____

V