Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 772/2012

Ședința publică de la 23 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE D___ S_________

Judecător M____ O_________

Judecător L_____ H_____

Grefier A__ O_____ D_____

Pe rol judecarea recursului civil promovat de către recurenta A______ & CO D_____ S.R.L împotriva sentinței civile nr. 2933/04.04.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 16.10.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.

TRIBUNALUL

deliberând

Asupra recursului de față reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2933/04.04.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta ______________________ SRL și a menținut procesul-verbal _______ nr.xxxxxxx, încheiat la 18.08.2010 de către intimată , ca legal și temeinic.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal _______ nr.xxxxxxx din 18.08.2010, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4500 lei art. 8 alin 1 OG 15/2002, pe motiv că a pus în circulație autoturismul marca AA2S3 cu numărul de înmatriculare XXXXXX/XXXXXX fără rovinietă valabilă pentru acest mijloc de transport pe DN 2 ( E85) din direcția Bacău în direcția A____.

Petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4500 lei. Față de aceasta s-a dispus reținerea certificatului de înmatriculare _______________ și s-a emis dovada de circulație ________ nr.xxxxxxx/18.08.2010 conform art.8 alin.6 din OG 15/2001. S-a reținut de la conducătorul auto C____ C_________ matca și cuponul de control seria xxxxxxxxxx și bonul nefiscal nr.43/28.08.2009 emis de _________________ SRL Stația T______ Palady București.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la susținerea petentei potrivit căreia procesul verbal a fost încheiat fără a fi menționat un martor, instanța reține că potrivit art.19 din OG nr.2/2001 menționarea unui martor asistent este necesară doar atunci când contravenientul refuză să semneze/ nu poate să semneze/ nu este de față la întocmirea procesului verbal, situație în care acest aspect trebuie confirmat de un martor. Însă potrivit art. 19 alin.3 din același act normativ, în situația în care nu există un martor care să semneze procesul verbal, agentul constatator trebuie să menționeze motivul care a determinat încheierea procesului verbal în acest mod. Or, în procesul verbal agentul constatator a menționat faptul ca reprezentantul legal al contravenientei lipsește, conducătorul auto refuză să semneze, iar de față sunt doar agenții constatatori care nu pot avea calitatea de martori asistenți.

Pe de altă parte, nerespectarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal în condițiile în care se dovedește existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată în alt mod. Însă petenta nu a probat existența unei astfel de vătămări, astfel ca instanța respinge susținerea petentei potrivit căreia încălcarea art.19 din OG nr.2/2001 determină nulitatea procesului verbal ca neîntemeiată.

Declarația martorului M___ V_______ A_______ în sensul că agentul constatator l-a pus pe conducătorul auto să semneze în alb procesul verbal de contravenție este o declarație pro causa care va fi înlăturată de către instanță întrucât nu se coroborează cu alte probe existente la dosar.

Sub aspectul temeiniciei , instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă aceasta nu a răsturnat prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal contestat .

Astfel, pe de o parte, din înscrisul depus la dosarul cauzei la fila 13 nu rezultă pentru ce autovehicul a fost plătită rovinieta și nici perioada de valabilitate a acesteia.

Potrivit art.1 alin.1 din OG 15/2002, rovinieta valabilă este:

a) *** Abrogată

b) rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului. În cazul deteriorării rovinietei matcă-cupon, dovada achitării tarifului de utilizare se face astfel:

(i) pentru utilizatorii persoane fizice - documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare, în original sau în copie legalizată;

(ii) pentru utilizatorii persoane juridice - documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare, în original sau o copie a acestuia ștampilată și semnată în original de către conducătorul unității, cu înscrisul "Conform cu originalul"

c) rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.

Pe de altă parte, conform art. 1 alin 2 OG 15/2002 începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.

În concordanță cu art. 8 alin 1 din OG 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în anexa 3 a ordonanței, conform alin 2 al aceluiași articol.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent există și constituie contravenția prevăzută de articolul mai sus menționat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, cu privire la sancțiunea aplicată, se constată că amenda aplicată petentei este în cuantumul prevăzut de lege, respectiv 4500 lei, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările, de modul de comitere a faptei.

Instanța nu consideră necesar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Față de aceste considerente, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta A______ & CO D_____ S.R.L criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție contestat, cu restituirea certificatului de înmatriculare al mașinii cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond nu a reținut refuzul agentului constatator de a întocmi procesul verbal de contravenție la fața locului și completarea acestuia după 16 zile, în absența oricărui martor și nu a invocat nulitatea absolută a procesului verbal pe acest temei.

De asemenea, instanța nu a avut în vedere practica judiciară, potrivit căreia trebuia să se pronunțate pe excepții, care conduceau implicit la nulitatea actului de constatare.

Pe de altă parte, reținerea rovinietei a cuponului matcă, a bonului nefiscal de către agentul constatator este ilegală fără întocmirea unui proces verbal de predare-primire , încheiat separat. Instanța de fond nu a reținut nici faptul că susținerile organului constatator, că șoferul nu are dreptul să facă obiecțiuni, ci doar reprezentantul legal al societății, sunt lipsite de sens și de fundament juridic.

Instanța de fond trebuia să observe că deține toate documentele legale pentru a circula pe drumurile publice și că rovinieta a fost achiziționată legal de la MOL ROMÂNIA PP SRL-stația de carburanți T______ Pallady-București, în data de 28.08.2009, conform bonului anexat.

Cumpărarea legală a rovignetei contrazice susținerile organului constatator că, în baza de date, apare o altă societate ca și cumpărător.

Reținerea certificatului de înmatriculare o prejudiciază, întrucât a dus la imposibilitatea utilizării autovehiculului marca M__ și a onorării obligațiilor asumate prin contracte cu terți persoane.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, cum a fost formulat.

Intimata CNADR SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivat de faptul că rovinieta seria xxxxxxxxxx prezintă suspiciuni de fals, fiind achiziționată la data de 03.08.2009, de către ___________________ pentru autovehicului XXXXXXXXX.

Organul constatator a făcut mențiuni despre reținerea actelor în procesul verbal, iar lipsa martorului și consemnarea obiecțiunilor s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind dovedită existența unei vătămării a recurentei, ca urmare a acestor lipsuri, care nu pot duce decât la nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție.

Întrucât sentința civilă recurată este temeinică și legală, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Părțile nu au solicitat probe noi în recurs.

Analizând motivele de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 Cod pre civilă, dar și legalitatea și temeinicia sentinței recurate, raportat la dispozițiile art. 304 indice 1 Cod pr civil, instanța constată neîntemeiat recursul formulat , pentru următoarele motive:

Instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor art.16 al.7 și art 19 din OG 2/2001.

Lipsa martorului, care să confirme faptul că, la întocmirea procesului verbal contestat, reprezentații legali ai contravenientului lipseau sau neinformarea contravenientului că are dreptul să facă obiecțiuni, sunt mențiuni a căror lipsă atrage nulitatea relativă a procesului verbal, nulitate ce nu poate fi invocată din oficiu de către instanță, așa cum susține recurenta.

Totodată, excepția nulității relative a procesului verbal, pe aceste două motive invocate de recurentă, poate fi admisă doar în situația în care partea care le invocă a dovedit că a suferit o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.

Ori, în prezenta cauză, recurenta nu a făcut dovada unei asemenea vătămări, cu atât mai mult cu cât procesul –verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al recurentei(care nu poate fi confundat cu conducătorul auto al autovehiculului), iar conducătorul auto a refuzat semnarea procesului verbal, în calitate de martor.

În ceea ce privește încheierea procesului verbal după 16 zile, instanța reține că acesta nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate, întrucât procesul verbal se poate întocmi, conform art. 13 al.1 din OG 2/2001, în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Referitor la reținerea rovinitei, matcă-cupon, a bonului nefiscal și a certificatului de înmatriculare al autoturismului, instanța reține că intimata a făcut dovada că acestea au fost reținute întrucât organul constatator a avut suspiciuni de fals cu privire la rovinietă, deoarece din baza de date a rezultat că rovinieta cu seria xxxxxxxxxx a fost achiziționată de la ___________________, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

În acest sens, intimata a depus adresa nr. xxxxxxx/17.01.2011 a Poliției Sector 3 București, din, care rezultă că se fac cercetări penale cu privire la recurentă și administratorul acesteia în dosarul penal nr. xxxxxxx, în conformitate cu dispozițiile art. 224 Cod penal.

Instanța nu poate reține nici susținerile recurentului că nu s-a consemnat în procesul verbal de contravenție contestat, reținerea acestor documente, deoarece aceste mențiuni există la rubrica „ Alte mențiuni”.

Pentru aceste considerente, reținând că sentința recurată este legală și temeinică, în temeiul art.312 Cod pr civilă, instanța va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul promovat de către recurenta A______ & CO D_____ S.R.L, cu sediul în București, sector 3, _______________________. 18, ____________, ____________, împotriva sentinței civile nr. 2933/04.04.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 23.10. 2012.

Președinte, D___ S_________	Judecător, M____ O_________	Judecător, L_____ H_____
	Grefier, A__ O_____ D_____

Red dec.Ș.D

AD-2ex

0.8.11./20.02.2013