Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 704 A

Ședința publică de la 28 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ M____

Judecător V______ M____

Grefier D______ C________

Pe rol judecarea apelului în C_________ administrativ și fiscal promovat de apelantul petent M____ D_____ în contradictoriu cu intimatul organ constatator INSPECTORATULUI DE POLITIE JUDETEAN I_______, împotriva sentinței civile nr. 1100/14.04.2014 a Judecătoriei Fetești , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ NR.xxxxxxx/21.11.2013 .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit apelantul și intimatul organ constatator.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen, motivat și timbrat.

Intimatul a depus întâmpinare.

Apelantul a depus răspuns la întâmpinare , iar apărătorul acestuia – av. C______ G_______ a depus cerere pentru lăsarea dosarului la a doua strigare.

Tribunalul , având în vedere că prin motivele de apel se solicită audierea martorului S____ D_____ Polistin, în raport de contravenția reținută în sarcina apelantului, probatoriul administrat la prima instanță, unde au fost audiați doi martori, apreciază cererea ca nefondată și o respinge , ca atare.

Totodată, constatată că persoana propusă pentru audiere este martorul care a semnat procesul verbal și care a testat refuzul petentului de a semna procesul verbal de contravenție.

Față de faptul că apelul a fost motivat în fapt și în drept, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, probele administrate în fața primei instanțe, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față :

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 27.11.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul M____ D_____, domiciliat în Fetești, _________________, jud. Ialomița, a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, cu sediul în Slobozia, ________________________. 13-15, județul Ialomița anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.11.2013.

Soluționând cererea, prin sentința civila nr. 1100/14.04.2014 Judecătoria Fetești a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.11.2013, petentul M____ D_____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 480 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 alin 1 din ROUG nr. 195/2002 raportat la art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 și 120 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 lit i din ROUG 195/2002 raportat la art. 100 alin. 3 lit.e din OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX încălcând marcajul longitudinal continuu ce separă sensurile de mers, în timp ce a depășit autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege.

Instanța de fond a avut în vedere că potrivit art.100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 nerespectarea regulilor privind depășirea constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Totodată, potrivit art. 120 alin. 3 litera i și e din HG nr. 1391 din 4 octombrie 2006 Se interzice depășirea vehiculelor:

- când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere

pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje.

Potrivit art. 147 alin 1 din ROUG nr. 195/2002 conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare iar potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2 constituie de asemenea contravenție.

În urma verificării din perspectiva dispozițiilor art. 34 și art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că , sub aspectul legalității sale, procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a avut în vedere că din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. În acest sens a invocat jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku c. Franței, cauza Janosevic c. Suediei, cauza H______ și alții c. României, cauza N_______ G_______ împotriva României)

Totodată a reținut că din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 a rezultat că procesul verbal de contravenției nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator. Astfel, din această perspectivă a considerat că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Astfel, instanța a reținut că petentului i s-au asigurat toate posibilitățile privind pregătirea apărării și propunerea de probatorii, petentul beneficiind în baza art. 6 CEDO, atât de acces efectiv la o instanță cât și de garanțiile unui proces echitabil.

Analizând raportul agentului constatator, instanța a constatat că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr a celor consemnate în procesul verbal contestat.

Astfel, declarațiile martorilor Văleancă I____ și T________ S______ nu au răsturnat prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal.

Față de împrejurarea că procesul verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că în cauză petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia, instanța a concluzionat că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit .

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după verificarea legalitații și temeiniciei procesului verbal, s-a pronunțat asupra sancțiunii.

Instanța de fond a avut în vedere că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționată contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării.

Examinând sancțiunile aplicate petentului prin procesul verbal contestat raportat la dispozițiile legale mai sus menționate instanța a constatat că sancțiunile aplicate petentului sunt legale, au fost stabilite cu respectarea limitelor impuse de dispozițiile legale imperative privitoare la aplicarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de OUG nr. 195/2002, agentul constatator procedând la o corectă individualizare a acestora, iar petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.11.2013, motiv pentru care a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții, în termen legal și motivat a declarat apel petentul, criticând –o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în mod greșit prima instanță a respins depozițiile martorilor audiați la solicitarea sa având în vedere că aceștia au afirmat cu certitudine faptul că nu a încălcat marcajul longitudinal .

De asemenea prima instanță nu a ținut seama de faptul că procesul verbal de contravenție nu este semnat de el și deși se impunea instanța nu a dispus audierea martorului S____ D_____ Polistin .

Cu toate acestea prima instanță în mod greșit a apreciat că nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinice de care se bucură procesul verbal de contravenție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 02.06.2015.

Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Examinând procesul-verbal sub aspectul legalității, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă ar fi sancționată cu nulitate absolută, conform art. 17 din OG nr. 2/2001, iar criticile aduse procesului-verbal de contravenție au fost înlăturate motivat de instanța de fond.

De asemenea, în urma propriului examen, constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit , acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator, cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul apreciază că motivarea primei instanțe a fost completă și pertinentă, neputând fi reținută susținerea apelantului referitoare la faptul că prezumția de legalitate a unui proces verbal de contravenție nu poate fi susținută doar pe constatările agentului cu propriile simțuri, fiind astfel încălcată prezumția de nevinovăție.

În acest sens Tribunalul reține că abaterile la regimul circulației pe drumurile publice, cum este cazul în speță, sunt, de cele mai multe ori, abateri spontane și au o frecvență ridicată.

Împrejurarea că agentul constatator nu poate preconstitui în toate cazurile probe care să servească ulterior la dovedirea temeiniciei procesului verbal de contravenție se datorează tocmai faptului că aceste contravenții sunt săvârșite în mod spontan și într-un număr foarte ridicat, adesea în locuri în care nu există posibilitatea de a fi fixate prin mijloace tehnice (filmări, fotografieri etc).

A porni de la bun început de la premisa că propriile constatări ale agentului statului sunt lipsite de efecte juridice în lipsa unui suport probator ar conduce în mod evident la cazuri de impunitate în situația săvârșirii unor fapte cu un grad de pericol social concret ridicat cum ar fi de exemplu nerespectarea regulilor privind depășirea, nerespectarea culorii roșii a semaforului electric, neacordarea priorității etc.

De altfel dat fiind faptul că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a constatat că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiului prezumției de nevinovăție ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.

De menționat , referitor la acest aspect, că în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, CEDO a respins ca inadmisibile cererile formulate de o ________ reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală. De referință este decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H______ și alții c. României. În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

Așadar, procesul –verbal de contravenție în materia legislației rutiere face pe deplin dovada săvârșirii faptei în contextul în care agentul de poliție a constatat personal abaterea săvârșită (ex propriis sensibus), acesta bucurându-se de prezumția de legalitate până la proba contrară.

Aplicând cele de mai sus în prezenta cauză, tribunalul constată că petentului i s-a asigurat posibilitatea de a propune probe în dovedirea motivelor plângerii . În acest sens au fost audiați martorii propuși de către contestator iar în acord cu opinia primei instanțe, tribunalul apreciază că depozițiile acestora nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal. Astfel , declarația martorului VĂLEANCA I____ este contradictorie, inițial acesta a menționat că nu poate preciza dacă era marcaj longitudinal continuu sau încontinuu , pentru ca apoi să revină asupra acestei afirmații susținând acesta era continuu iar petentul nu ar fi trecut peste el. În schimb cel de-al doilea martor , T________ S______ a declarat că în locul în care petentul a depășit un autobuz oprit în stație, marcajul nu era continuu. Or toate aceste inadvertențe constatate în cele relatate de către martori conduc la concluzia că fie aceștia nu au fost sinceri, fie nu au perceput în mod direct cele constatate de către organul de poliție.

În ceea ce privește neaudierea martorului asistent, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță nu a dispus audierea acestuia de vreme ce martorul a semnat procesul verbal de contravenție numai pentru a confirma refuzul petentului de a semna actul constatator ( art. 19 alin 1 OG 2/2001 conform căruia „În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor”)

Referitor la sancțiunea aplicată, Tribunalul își însușește argumentele expuse în hotărârea instanței de fond referitoare la determinarea în concret a gradul de pericol social raportat la contextul circumstanțial în care a fost săvârșită abaterea contravențională.

Totodată tribunalul apreciază că aplicarea amenzii orientată spre minimul prevăzut de lege și a sancțiunii complementare sunt de natură să asigure responsabilizarea pe viitor a apelantului în respectarea normelor ce reglementează regimul circulației pe drumurile publice și care au drept scop însușirea de către participanții la traficul rutier a unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății .

Prin urmare, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, Tribunalul constată că sentința apelată este legală și temeinică, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, potrivit tuturor argumentelor de mai sus.

Neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă anularea ori modificarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art.480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 476 al.1 Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat acest apel, menținând în vigoare hotărârea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 633 pct. 1, art. 634 alin. 1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art.476 al.1 Noul Cod de procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul M____ D_____, domiciliat în Fetești, _________________, jud. Ialomița,, împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1100/14.04.2015 a Judecătoriei Fetești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28 septembrie 2015.

Președinte, A___ M____		Judecător, V______ M____
	Grefier, D______ C________

Red. M.V./Tehnored.D.C. / 4 ex/ 12.10 2015

Judec. Fond. I.G.C/ Judec. Fetești