Acesta este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2015:008.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE Nr. 1007/A/2015

Ședința publică de la 17 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ P_____

Judecător B_____ A____ A____

Grefier R_____ C_____

Pe rol se află judecarea apelului declarat de petentul apelant F___ A____ împotriva sentinței civile nr. 1480/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații P_______ M___________ A___ I____, P_______ M___________ A___ I____ și intervenient B____ I___ F_____.

Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție 12/13.06.2014

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor si concluziile partilor, au fost consemnate in încheierea ședinței publice din 10.12.2015, cand instanta, a amanat pronuntarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____ la data de 07.07.2014 sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX petentul F___ A____ a solicitat în contradictoriu cu intimații P_______ M___________ A___ I____ și P_______ M___________ A___ I____ ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

I. În principal, pe cale de excepție, să se constate prescrisă sancționarea faptei contravenționale imputate în baza dispozițiilor art. 26 al 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 și pe cale de consecință, anularea procesului verbal de contravenție nr. 12/13.06.2014, înlăturarea sancțiunilor aplicate și exonerarea petentului de plata amenzii stabilite în cuantum de 1000 lei;

II. În subsidiar,

- să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție nr. 12/13.06.2014;

- să se anuleze procesul verbal de contravenție nr. 12/13.06.2014 reținând lipsa intenției și implicit nevinovăția petentului în producerea contravenției cu consecința înlăturării sancțiunilor aplicate și exonerarea acestuia de plata amenzii stabilite în cuantum de 1000 lei;

- înlocuirea amenzii cu cea a avertismentului, făcând aplicabilitatea normei generale în materie de contravenție cu consecința exonerării petentului de plata amenzii stabilite în cuantum de 1000 lei;

În motivarea plângerii s-a arătat, că petentul a devenit proprietarul imobilului situat administrativ în A___ I____, ______________________ împreună cu soția sa F___ D______ în anul 1990 cu titlu de întreținere; că acest imobil era delimitat de vecinii de la nr. 45 pe toată lungimea curții și grădinii printr-un gard vechi de peste 50 de ani, gard construit din scândură și stâlpi din lemn, iar datorită intemperiilor gardul s-a deteriorat puternic din cauze naturale pe distanțe mari; că în perioada 2000-2006 petentul a edificat peste curte o construcție nouă compusă din spațiu comercial la stradă, respectiv magazin și o locuință familială compusă din parter și mansardă. S-a mai arătat că, întrucât în această perioadă existau depozitate în curte materiale de construcții, unelte de lucru care erau astfel supuse sustragerii, astfel că s-a refăcut/reparat gardul în litigiu, mai precis în perioada 2005-2006 când acesta era deteriorat în mare parte , fiind refăcut pe același amplasament din aceleași materiale cu aceeași structură; că lucrările s-au efectuat în perioada 2005-2006, astfel că raportat la această dată constatarea la data de 06.06.2014 și sancționarea la data de 13.06.2014 a unei presupuse contravenții apare ca fiind prescrisă în lumina dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 ; că actul este emis de o entitate – P_______ M___________ A___ I____ – care nu are personalitate juridică , potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001; că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat nu se circumscrie condițiilor impuse de textul de lege invocat ca bază în aplicarea sancțiunii.

În drept petentul a invocat dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991, art. 77 din Legea nr. 215/2001, art. 27 al 3 din Legea nr. 50/1991, art. 31, art. 33 din OG nr. 2/2001, OG nr. 2/2001.

În probațiune petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: proces verbal de contravenție nr. 12/13.06.2014 (f 10).

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru (f 9).

Intimații, legal citați, au depus la dosar întâmpinare (f 18-19) prin care au solicitat respingerea plângerii formulată de către petent ca nefondată.

În susținerea întâmpinării s-a arătat, în esență, că excepția prescripției faptei nu poate fi avută în vedere deoarece în susținerea acesteia nu sunt aduse probe, astfel încât simpla afirmație că, fapta contravențională nu îi poate fi imputată nu are relevanță juridică; că excepția nulității absolute a procesului verbal nu poate fi primită, întrucât în baza dispozițiilor art. 62 al 1 din Legea nr. 215/2001 primarul poate acționa pentru respectarea actelor normative care ar fi de pildă și cauza dedusă judecății; că fapta petentului constituie contravenție conform art. 3 al 1 lit. a raportat la art. 26 al 1 și 2 din Legea nr. 50/1991.

În drept, art. 3 al 1 lit. a și art. 26 al 1 lit. a, al 2 din legea nr. 50/1991, art. 62 al 1 din Legea nr. 215/2001.

În probațiune intimații au depus la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție nr. 12/13.06.2014 (f 26-48).

La termenul din data de 04.11.2014 instanța, în temeiul art. 248 al 4 NCPC a unit cu fondul excepția prescripției sancționării faptei contravenționale invocată de către petent.

La data de 26.03.2015 s-a depus la dosar de către numitul B____ I___ F_____ cerere de intervenție accesorie (f 69) prin care acesta a arătat că este proprietarul terenului situat administrativ în Bărăbanț, ______________________, care se află în vecinătatea imobilului petentului, iar sancțiunea contravențională aplicată are ca și obiect nerespectarea limitei de graniță dintre proprietățile lor de către petent, acesta demolând vechiul gard dintre proprietăți și construind un alt gard din plasă de sârmă cu stâlpi de metal și fundație de beton, intrând aproximativ 1 m pe proprietatea sa.

În probațiune titularul cererii de intervenție a depus la dosar extras CF nr. xxxxx A___ I____ – CF vechi nr. 2797 Bărăbanț (f 81), schiță (f 90).

La data de 29.04.2015 petentul a depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenție accesorie prin care a solicitat respingerea în principiu a acesteia, invocând excepția lipsei calității procesual active a intervenientului întrucât dovada dreptului de proprietate se face cu extras de CF și nu cu martori. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de intervenție ca nefondată.

La termenul din data de 07.05.2015 instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de către numitul B____ I___ F_____ (f 82-83).

A fost încuviințată proba testimonială cu numiții L______ V_____, M_______ I___ C______ și S____ V_______ , depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f 64, 65, 89).

A fost încuviințată pentru petent proba cu înscrisuri, constând în înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr. 1480/2015 a Judecătoriei A___ I____ a fost respinsa ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul F___ A____, în contradictoriu cu intimații P_______ municipiului A___ I____, P_______ M___________ A___ I____, cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.12 încheiat la data de 13 iunie 2014. S-a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.12 încheiat la data de 13 iunie 2014 ca temeinic și legal, s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale invocată de către petent. S-a admis cererea de intervenție în interes accesoriu formulată de către intervenientul B____ I___ F_____, în interesul intimaților P_______ municipiului A___ I____ și P_______ M___________ A___ I____ și s-a respins cererea petentului în vederea obligării intimaților și a intervenientului accesoriu la plata cheltuielilor de judecată, instanța având în vedere următoarele considerente:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.12 din data de 13.06.2014 (f.10) întocmit de către agentul constatator din cadrul Primăriei municipiului A___ I____, petentul F___ A____ a fost sancționat cu amendă de 1000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 al.1 lit.a, raportat la art.3 al.1 lit.a din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că „în urma controlului efectuat în data de 06.06.2014, ora 10,00, la adresa din mun.A___ I____, ___________________, s-a constatat că s-au executat lucrări de construire a unei împrejmuiri pe latura de sud-est a imobilului, pe lungime de aproximativ 21 de m. Împrejmuirea este realizată din stâlpi metalici fixați cu beton și bolțari și plasă de sârmă, fără a deține autorizație de construire.

Lucrările mai sus menționate pentru care se face răspunzător F___ A____, în calitate de investitor, au fost realizate în perioada iunie 2012-martie 2013, fără a deține autorizație de construire.”

Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent, fiind întocmit în lipsa acestuia, fapt confirmat prin semnătura martorului Ș_____ F_____.

Rezoluția de aplicare a sancțiunii a fost întocmită, conform art.27 al.1 și 5 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată cu modificările și completările ulterioare, de către P_______ municipiului A___ I____ (fila 10 verso). Prin aceeași rezoluție, s-a dispus, totodată și oprirea executării lucrărilor și desființarea împrejmuirii.

Verificând potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că în cuprinsul acestuia se regăsesc mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite, precum și data comiterii acestora, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la apărarea formulată de către petent, în sensul că procesul verbal de contravenție este emis de o entitate –P_______ municipiului A___ I____-care nu are personalitate juridică, instanța reține că potrivit art.77 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale”.

Așadar, se constată că instituția „primăriei” este reglementată în mod legal, și are o misiune bine definită, care include ducerea la îndeplinire a actelor normative adoptate sau emise de către autorități; în plus, nu există nici o reglementare care să stabilească faptul că instituția din care face parte organul constatator să aibă personalitate juridică, iar petentul nu a făcut dovada că ar fi suferit vreo vătămare din cauza faptului că a fost sancționat de către un agent constatator care face parte dintr-o instituție ce nu are personalitate juridică.

Legat de faptul că fapta este constatată de către un inspector, iar sancțiunea este aplicată de o altă persoană, instanța constată că acesta este procedura de urmat în cazul contravențiilor reglementate de Legea nr.50/1991 pentru că potrivit art.27 al. (5) din acest act normativ „Procesele-verbale de constatare a contraventiilor, încheiate de organele de control ale administratiei publice locale, se înainteaza, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unitătii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția”.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G. nr.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă. Potrivit art.249 din noul Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. De asemenea, potrivit art.269 din Codul de Procedura Civilă, înscrisul întocmit de către o autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege, cum este și procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, are caracterul unui înscris autentic. Art.270 din Codul de Procedură Civilă prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă , față de orice persoană până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.

Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.

Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Potrivit art.3 al.1 lit.a din Legea nr.50/1991 „ (1)Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor, pentru:

a)lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum si a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11…;”

Conform art.26 al.1 din același act normativ „(1)Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:

a)executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor si executant;”

Din interpretarea acestor texte legale, rezultă că și pentru realizarea unei lucrări de împrejmuire a unei proprietăți se impunea ca investitorul să obțină autorizație de construire.

Potrivit art.2 al.1 și 2 din Legea nr.51/1990 „autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisa executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.

(2)Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii”.

Instanța apreciază că faptul că gardul a fost construit de către petent din țevi de beton înfipte în pământ, iar pe lângă fiecare țeavă s-a turnat puțin beton pentru fixare, nu exclude obligația de obținere a autorizației de construire, nefiind prevăzut în lege că autorizația de construire ar fi necesară numai când construcția se realizează pe fundație de beton.

În ceea ce privește incidența excepției de la art.11 al.1 lit.a din Legea nr.50/1991, instanța apreciază că nici aceasta nu este întemeiată, pentru că în primul rând, după cum rezultă și din susținerile părților, nu a fost vorba despre o simplă reparație , ci despre construirea unui gard nou. În plus, din planșele foto depuse la dosar (f.42, f.43, f.46) , se observă că gardul nou este construit pe toată lungimea casei noi, spre interiorul parcelei alăturate, la o anumită distanță de zidul casei, în timp ce în spatele construcției se observa, pornind din coltul casei, pe linia zidului acesteia, un alt gard, probabil gardul vechi (f.42). Trebuie menționat și faptul că din schițele depuse la dosar (f.33) se observă că limita dintre cele doua proprietăți este în linie dreaptă.

Este vizibil așadar faptul că gardul nou nu a fost construit pe amplasamentul gardului vechi.

Referitor la data executării construcției, legat de care petentul a invocat excepția prescripției sancționării faptei contravenționale, instanța constată că potrivit art.31 din Legea nr.50/1991, „Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei”.

Pro causa, petentul a invocat faptul că gardul nou a fost construit în perioada 2005-2006, când gardul era deteriorat în mare parte.

În procesul verbal de contravenție, agentul constatator a menționat faptul că lucrările au fost executate în perioada iunie 2012-martie 2013.

Instanța apreciază că declarațiile martorilor audiați în apărarea petentului, L______ V_____ (f.64) și M_______ I___ C______ (f.65) sunt marcate de subiectivism, în condițiile în care cei doi arată că gardul nou a fost construit în totalitate pe același amplasament cu gardul vechi, ori din planșele foto depuse la dosar se observa că gardul nou este amplasat spre interiorul parcelei alăturate, iar gardul vechi continuă în spatele grădinii, din colțul din spate al casei.

La rândul său, martora S____ V_______ (f.89) , audiată la termenul de judecată din data de 04 iunie 2015, a arătat că gardul nou a fost construit în urmă cu vreo trei-patru ani, fiind vizibil cu ochiul liber amplasamentul gardului nou față de gardul vechi.

Instanța că declarația acestei martore se coroborează cu celelalte probe depuse la dosar; de asemenea, declarația martorei confirmă stare de fapt reținută de către agentul constatator în cadrul procesului verbal de contravenție.

În consecință, instanța constată că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul, acesta construind un gard împrejmuitor, fără a deține autorizație de construire. Nu are relevanță sub acest aspect, împrejurarea că gardul a fost construit prin încălcarea proprietății alăturate, acest aspect nefăcând obiectul cauzei de față, decât din punct de vedere al aprecierii și stabilirii situației de fapt.

Față de motivele de fapt și de drept expuse, în baza art.34 și următ.din OG nr.2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul F___ A____, în contradictoriu cu intimații P_______ municipiului A___ I____, P_______ M___________ A___ I____, cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.12 încheiat la data de 13 iunie 2014.

S-a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.12 încheiat la data de 13 iunie 2014 ca temeinic și legal.

S-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale invocată de către petent.

S-a admis ererea de intervenție în interes accesoriu formulată de către intervenientul B____ I___ F_____, în interesul intimaților P_______ municipiului A___ I____ și P_______ M___________ A___ I____.

S-a respins cererea petentului în vederea obligării intimaților și a intervenientului accesoriu la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul F___ A____ solicitand admiterea apelului, casarea hotararii atacate §i admiterea plangerii așa cum a fost formulata impotriva Procesului - verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr.12 /13.06.2014 intocmit de inspector M__ Codrut și pe cale de consecinta respingerea cererii de intervenție.

Apreciază hotararea atacata nelegala si netemeinică.

I.In mod greșit instanța de fond a respins EXCEPTIA PRESCRIPTIEI dreptului de a sanctiona fapta contravenționala in baza disp. art. 26 , alin.l lit.a) din Legea 50/1991 .

Procesului - verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr.12atacat a fost intocmit de inspector M__ C_____ la data de 13.06.2014 ceea ce inseamna ca fapta, pentru a putea fi sanctionata ar fi trebuit sa se produca dupa data de 13.06.2012.

Din probele administrate in cauza rezulta ca imprejmuirea s-a facut anterior acestei date. Inclusiv martora propusa de intimat și intervenient - S____ V_______ ( fila 89 ) audiata la termenul din data de 04.06.2015 conforma ca aceste lucrari s-a facut în urma cu 3-4 ani !!! raportat la data audierii ar fi in anul 2011 - 2012 și NICIDECUM in perioada menționata in cuprinsul Procesului verbal atacat.

Pe cale de consecință starea de fapt mentionata in cuprinsul lui este cu totul eronata.

În subsidiar solicita a se anula Procesul - verbal mai sus mentionat atacat retinand lipsa intentiei și implicit nevinovatia contestatorului in producerea contravenției cu consecința inlaturarii sancțiunilor aplicate și exonerarii contravenientului de plata amenzii stabilite in cuantum de 1.000 lei.

III.In situația in care se apreciază ca exista fapta ,daca se va respinge exceptia invocata , raportat la norma lezata și la gradul concret de pericol social, solicita a se inlocui masura amenzii cu cea a avertismentului, facand aplicabilitatea normei generale in materie de contravenție cu consecința exonerarii contravenientului de plata amenzii aplicate in cuantum de 1.000 lei.

IV.Cu cheltuieli de judecata la fond.

In fapt; petentul contestator a devenit proprietarul imobilului situat administrativ in A___ I____, _____________________, jud.A___ impreuna cu S____ sa F___ D______ in anul 1990 cu titlu de intreținere.

Acest imobil era delimitat de vecinii de la nr.45 pe toata lungime curții și gradinii printr-un gard vechi de peste 50 de ani, gard construit din scandura și stalpi din lemn . Datorita intemperiile gardul s-a deteriorat puternic din cauze naturale pe distanțe mari.

Aceasta stare de fapt a avut o ________ repercursiuni dintre cele mai neplacute pentru deținatorii imobilului de la nr. 47 deoarece proprietarii de la nr.45 au decedat și acest imobil a devenit practic un imobil parasit, fara stapan, neputand fi identificați moștenitorii lui; astfel imobilul proprietatea contestatorului de la nr.47 era expus in lipsa gardului: intrau tot felul de animale straine in curtea acestora , se aruncau și depozitau gunoaie, se sustrăgeau bunuri din imobil, etc.

In situatia in care obligația de refacere a gardului ar fi revenit, potrivit cutumei, contestatorului și familiei sale era imposibila obținerea avizelor necesare fața de imprejurarea ca nu avea cine sa-i semneze Procesul - verbal de vecinatate.

In perioada 2000-2006 contestatorul a edificat peste curte o construcție noua compusa din:

-spațiu comercial la ____________________________ incapere + magazie)

-locuința familiala compusa din parter §i mansarda.

Întrucat in aceasta perioada existau depozitate in curte materiale de construcții, unelte de lucru etc. care erau astfel expuse sustragerii (in lipsa gardului proprietarilor putandu-le sa li se impute lipsa de vigilența ) s-a refacut /reparat și gardul in litigiu, mai precis in perioada 2005-2006 cand acesta era deteriorat in mare parte. Se impune precizarea ca s-a refacut pe același amplasament, din aceleași materiale cu aceeași structural in speța fiind incidentă excepția prevazuta de disp. art. 11 , lit.a din Legea 50/1991.Data fiind situația concreta :

-imposibilitatea identificarii noilor proprietari ai imobilului limitrof de la nr.45 a caror acord de vecinatate de impunea pentru o autorizare legala,

-necesitatea securizarii imobilului meu care era astfel expus , aceste lucrari de refacerea gardului s-au facut cu ACCEPTUL TACIT AL PRIMARIEI ; funcționarii din cadrul ei știau de aceasta problema, motiv pentru care timp de aproape 10 ani nu a manifestat nimeni niciun fel opoziție.

Astfel, art. 27 , alin.l din Legea 50/1991 impune, organelor administrative competente, nu numai o conduita preventive dar și de diligenta in prevenirea, combaterea și sanctionarea in faza incipienta a faptelor contraventionale. Sanctionarea dupa aproape 10 ani a unei astfel de fapte nu poate fi primita de catre instanta, organul competent neputandu-și invoca propria turpitudine.

Daca veti respinge exceptia prescriptiei și celelalte critici formulate mai sus invocata , raportat la norma lezata și la gradul concret de pericol social, avand in vedere modul si mijloacele de savarsire a faptei, scopul urmarit, faptul ca petentul nu a mai fost sanctionat anterior, solicita a se INLOCUI masura amenzii cu cea a avertismentului, facand aplicabilitatea normei generale in materie de contraventie cu consecinta exonerarii contravenientului de plata amenzii aplicate .

Contraventia este definite ca fund fapta savirsita cu vinovatie, stabilite și sanctionate prin lege au alte acte normative .Din definitie se desprind drept trasaturi caracteristice ale contraventiei:

-savîrșirea cu vinovatie a faptei;

- fapta se prezinte pericol social;

- fapta se fie prevezute și sanctionate drept contraventie prin legi sau alte acte normative.

Contraventia fiind o fapte ilicite trebuie se fie mentionate expres in actul normativ invocat care o prevede ca atare numai daca este savirsita cu vinovatie. Deoarece in dreptul contraventional nu este o definitie a vinovatiei sa uzitează cea enunțată de dreptul penal. Existe așadar vinovatie atunci cand fapta care prezinte pericol social este savîrșita cu intentie sau din culpa.

Nu trebuie pierdut din vedere rolul sanctiunii care trebuie se aiba in primul rand un caracter preventiv și abia apoi sanctionator.

Pe cale de consecinte urmeaza așadar a se avea in vedere urmetoarele :

-nu a mai fost confruntat cu legea, fiind la prima abatere ;

-nu a avut intentia de a se sustrage de la normele legale in vigoare dar nu a avut la indemana parghiile necesare prevezute de lege.

- organele de control la randul lor au dat dovada de pasivitate, astfel ce nu poate sa-și invoce propria stare de latente. Fate de aceste aspecte solicita admiterea apelului cum a fost formulat.

Intimații Primaria municipiului A___ I____ si P_______ municipiului A___, au formulat intampinare prin care arată că criticile apelantului aduse sentintei civile nr. 1480/2015 pronuntata in dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecatoriei A___ I____ sunt nefondate.

In primul rand, in mod corect instanta fondului a respins exceptia prescripției dreptului de a sanctiona fapta contraventionala prevazuta de art. 26 alin.l din Legea nr. 50/1991 republicata, deoarece, in baza art. 31 din acelasi act normativ se mentioneaza ca dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se prescrie in termen de 3 ani de la data savarsirii faptei.

Asa fiind, rezulta fara echivoc ca apelantul este in eroare privitor la termenul de constatare și aplicare al contraventei, iar pe de alta parte, din ansamblul probator efectuat in cauza dedusa judecatii rezulta o alta situatie decat cea reclamata, motiv pentru care solicita respingerea excepției invocate.

În al doilea rand, nu se poate retine lipsa intentiei și implicit nevinovatia apelantului la producerea savarsirii faptei, deoarece, potrivit prevederilor art. 2 și urmatoarele ale Legii nr. 50/1991 republicata executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire, emisa in conditiile prezentei legi la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil-teren, identificat prin numar topografic sau cadastral.

D____ urmare, prin adresa nr. xxxxx/2014 a fost somat apelantul ca, pana la data de 30.05.2014 sa revina cu imprejmuirea pe vechiul amplasament sub rezerva aplicarii masurilor contraventionale prevazute de Legea nr. 50/1991 republicata.

Din moment ce apelantul nu a dat curs celor solicitate prin adresa nr. xxxxx/2014 (depusa la dosarul cauzei) nu se poate retine in cauza lipsa intentiei si nevinovatia contestatorului-apelant (a se vedea intreaga documentatie depusa la dosarul instantei prin adresa nr. xxxxx/21.11.2014 a Primariei municipiului A___ I____, in mod special planul de amplasament si delimitare intocmit de catre Ing. M_____ N. in anul 2013, precum si pozele atasate).

In final, conchide prin a spune ca, potrivit prevederilor legale in materie, executarea lucrarilor de constructii este permisa numai in baza si eu respectarea unei autorizatii emisa de autoritatile competente, la solicitarea persoanei indreptatite in conditiile legii, in temeiul si cu respectarea documentatiilor de urbanism, legal aprobate, a cerintelor impuse prin certificatul de urbanism, precum si dupa caz prin punctele de vedere (actele administrative ale autoritatilor pentru calitatea in constructii/protectia mediului).

In drept se prevalează art. 2, art.3, art. 26 si art. 31 al Legii nr. 50/1991 republieata.

F___ de eele mai sus prezentate, solicită a se respinge apelul ca nefondat.

In functie de probatoriul administrat in cauza dedusa judecatii își rezerva dreptul de a completa apararea.

Intervenientul B____ I___ F_____, a formulat întâmpinare prin care arată că înțelege să susțina apărarea intimatei, primăria M___________ A___ I____, respectiv, solicită a se respinge apelul formulat de către F___ A____ și a se menține sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.

In motivarea apărării arată că în primul rând apreciaza că, potrivit OG 2/2001, cu modificările ulterioare, calea de atac, în această cauză este apelul. Astfel apreciaza că instanța urmează să se pronunțe asupra calificării cai de atac.

In ce privește excepția invocată de către apelant solicita respingerea acesteia, apreciind faptul că, instanța de fond a făcut aprecieri obiective și corectă asupra aspectelor consemnate în procesul verbal de sancționare, inclusiv în ce privește data redactării acestuia, raportat la data construirii ilegale a gardului de către intimată.

Pe de altă parte, în ce privește aspectele de fond, practic, prin prezentul recurs, recurentul aparent, revine asupra poziției avute la instanța de fond, susținând că, gardul edificat ilegal a fost o consecință a necunoașterii limitei de graniță și a condițiilor în care, terenul său nefiind îngrădit corespunzător, proprietatea lor era expusă, într-un anumit fel.

Față de acest aspect, arată că înainte de aplicarea sancțiunii, în repetate rânduri, apelantul a fost avertizat să procedeze la repoziționeze gardul pe linia de graniță corespunzătoare. Acesta a refuzat cu rea credință să se conformeze, astfel că reprezentanții primăriei au luat masurile legale care se impun. Faptul că, apelantul solicita, în subsidiar, schimbarea sancțiunii amenzi în avertisment, dovedește în mod cert, o recunoaștere a faptei contravenționale pentru care a fost sancționat.

Față de cele de mai sus, în temeiul OG2/2001 a legii 50/1991 și Codului de Procedură Civilă, solicita a se respinge apelul formulat de către F___ A____ si a se menține sentința instanței de fond ca legală si temeinică.

Examinând sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

Răspunderea contraventionala, ca forma speciala a raspunderii delictuale, urmeaza sub regim probator regulile raspunderii penale, in sensul ca, de principiu, pe de o parte, vinovatia nu se prezuma, iar pe de alta parte, orice dubiu, profita celui caruia i se aduce o acuzatie, in speta contravenientului.

Desigur, chestiunile antementionate, se aplica si se circumstantiaza si prin raportare la natura obligatiei – de mijloc sau de rezultat- a cărei eludare a determinat intocmirea procesului verbal de contraventie.

In speta, prima instanta a inlaturat eronat, in baza probatoriului administrat, apararile petentului fundamentate pe exceptia prescriptiei aplicării sancțiunilor contravenționale.

Analizand prioritar acest aspect, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

Procesul verbal contestat a fost intocmit la data de 13.06.2014, urmare unui control efectuat la data de 06.06.2014, la adresa din A___ I____, ____________________, ocazie cu care s-a constatat, ca s-au efectuat lucrari de construire a unei imprejmuiri, pe latura de sud-est a imobilului, pe lungimea de aproximativ 21m, imprejmuirea fiind realizata din stalpi metalici, fixati cu beton, boltari si plasa de sarma, fara a se detine autorizatie de construire.

S-a retinut in procesul verbal contestat ca, lucrarile antementionate, pentru care se face raspunzator F___ A____, au fost realizate in perioada iunie 2012-martie 2013, fara a detine autorizatie de construire.

Potrivit art. 31 din legea 50/1991-forma in vigoare la data de 01.06.2012, dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei.Textul de lege si-a pastrat forma, in toata perioada de referinta indicata in procesul verbal contestat, cuprinsa intre iunie 2012-martie 2013.

Intocmind procesul verbal de constatare a contraventiei la data de 13.06.2014, prin indicarea perioadei de referinta iunie 2012-martie 2013, inspectorul intimatei a acoperit perioada de doi ani de zile, a carei depasire ar fi putut atrage-raportat la momentul estimativ al inceperii constructiei, incidenta prevederilor art.31 din Legea 50/1991, privind prescriptia extinctiva a dreptului de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26.

Potrivit art.37 alin.5 din Legea 50/1991, forma in vigoare la data de 01.06.2012, constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situatie se aplica in continuare sanctiunile prevazute de lege.

Potrivit art.37 alin.5 din Legea 50/1991, forma in vigoare atat la data constatarii faptei cat si la data intocmirii procesului verbal de contraventie, construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.

A___. (5) al art. 37 a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 127 din 26 aprilie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 246 din 29 aprilie 2013, care introduce art. VII^4 din ORDONANȚA DE URGENȚA nr. 121 din 22 decembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 931 din 29 decembrie 2011.

Pe de alta parte, prin Decizia Nr. VII din 20 noiembrie 2000, solutionand recursul in interesul legii, ÎCCJ a statuat ca, în cazul constructiilor finalizate fapta se considera savarsita la data terminarii constructiei.

In speta, din depozitia martorului Lapadus V_____, persoana care a ajutat petentul la edificarea gardului, rezulta ca, ultimele lucrari si modificari la gardul respectiv, au fost efectuate in urma cu 10 ani-fl.64, dosarul primei instante, ceea ce inseamna, raportat la data luarii depozitiei-05.03.2015 ca, ultimele lucrari si modificari la gardul respectiv, au fost efectuate in cursul anului 2005.

Sustinerile acestui martor se coroboreaza cu cele ale martorului M_______ I___ C______, a carui depozitie nu se impune astfel a fi inlaturata, exclusiv pentru considerentul ca este nepotul petentului, cata vreme, nu s-a invocat in speta faptul ca gradul de rudenie al acestuia cu petentul l-ar include in categoria persoanelor a caror audiere ca martori este prohibita potrivit art.315 din Codul de Procedura Civila. In plus, chiar daca ar fi asa, nu poate fi ignorat faptul ca, din Incheierea sedintei publice de la termenul de judecata din 05.03.2015, nu rezulta ca reprezentantul intimatilor, prezent, s-ar fi opus audierii martorului M_______ I___ C______, ceea ce inseamna ca, potrivit art.315 alin.2 din acelasi act normativ, a convenit tacit la audierea acestuia.

Astfel, din depozitia martorului M_______ I___ C______, rezulta ca, din anii 2004-2005, de cand s-au facut lucrari la gardul in discutie, nu s-au mai facut alte lucrari, gardul fiind si in prezent in aceeasi stare ca atunci.(fl.65, dosarul primei instante) Martorul este o persoana din a carei depozitie rezulta ca frecventeaza zona si o cunoaste, cata vreme, a copilarit acolo, a fost de fata la construirea gardului nou si merge foarte des acolo.

In ceea ce priveste depozitia martorei S____ V_______, (fl.89, dosarul primei instante), instanta de control judiciar retine ca este una ezitanta, care nu se coroboreaza cu celelalte depozitii antementionate.Astfel, daca initial martora sustine ca familia petentului, si-a construit o casa si si-a mutat gardul acum vreo trei-patru , sau cinci ani, in final precizeaza faptul ca, gardul cel nou a fost construit dupa ce a fost construit spatiul alimentar si casa de locuit de catre familia F___, acum vreo trei patru ani.

Or, in conditiile in care, autorizatia de construire a spatiului comercial alimentar si industrial si a locuintei S+P+M, nr.102/03.04.2001, depusa in copie la fila 32 a dosarului primei instante, a fost emisa in cursul anului 2001, nu exista niciun temei pentru a inlatura sustinerile martorilor M_______ I___ C______ si Lapadus V_____, care se coroboreaza in sensul ca, ultimele lucrari si modificari la gardul respectiv, au fost efectuate in urma cu 10 ani, mai concret in cursul anului 2005.

In fine, depozitiile martorilor M_______ I___ C______ si Lapadus V_____, se coroboreaza cu sustinerile petentului, potrivit carora, gardul in litigiu a fost refacut in perioada 2005-2006-fl.3, dosarul primei instante.

Raportat la cele ce preced, instanta de control judiciar retine ca finalizarea gardului in litigiu a avut loc in cursul anului 2005, constatarea inspectorului intimatilor in sensul ca lucrarile de construire a unei imprejmuiri, pe latura de sud-est a imobilului, pe lungimea de aproximativ 21m, din stalpi metalici, fixati cu beton, boltari si plasa de sarma, fara a se detine autorizatie de construire, au fost realizate in perioada iunie 2012-martie 2013, fiind lipsite de suport, cu atat mai mult cu cat, in cuprinsul procesului verbal de contraventie contestat, nu s-a mentionat nici un element in baza caruia s-a format convingerea inspectorului intimatei in ceea ce priveste faptul ca lucrarile de construire fara autorizatie au fost realizate in perioada iunie 2012-martie 2013.

In contextul tuturor celor ce preced, chiar daca prin ipoteza s-ar admite ca nu exista certitudinea momentului finalizării lucrarilor efectuate fara autorizatie de construire, respectiv 2005-2006-raportat la sustinerile petentului apelant si ale martorilor M_______ I___ C______ si Lapadus V_____, sau 2011-2012-raportat la sustinerile martorei S____ V_______, este indiscutabil ca acest dubiu, este de natura a profita petentului apelant, intrucat, astfel cum s-a retinut in cele ce preced, acesta este persoana careia, i se aduce acuzatia, iar in materia raspunderii contraventionale, ca forma speciala a raspunderii delictuale, orice dubiu, profita celui caruia i se aduce o acuzatie, in speta contravenientului-in dubio pro reo. Instanta reaminteste ca nu se discuta acum, despre un dubiu in legatura cu faptul daca lucrarile de constructie au fost efectuate cu sau fara autorizatie-intrucat aici, aplicarea principiului in dubio pro reo, poate suporta nuantari, functie de natura obligatiei eludate- de mijloace sau de rezultat, ci, se discuta despre dubiul in legatura cu momentului finalizării lucrarilor efectuate fara autorizatie de construire.

Retinand prin prisma tuturor celor ce preced, ca finalizarea gardului in litigiu a avut loc in cursul anului 2005, instanta de control judiciar constata ca, raportat la prevederile art.31 din legea 50/1991, dreptul intimatilor de a constata contraventia si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 s-a prescris, intrucat, in cursul anului 2007, s-a implinit termenul de 2 ani de la data savarsirii faptei, termen a carui aplicare s-a facut de instanta de control judiciar in lumina Deciziei Nr. VII din 20 noiembrie 2000, prin care, solutionand recursul in interesul legii, ÎCCJ a statuat ca, în cazul constructiilor finalizate, fapta se considera savarsita la data terminarii constructiei.

Pentru toate cele ce preced, retinand ca este fondat, in temeiul art.480 alin.2 din Codul de Procedura Civila, va admite apelul declarat de petentul F___ A____, împotriva Sentinței Civile nr. 1480/2015 a Judecătoriei A___ I____ si, in consecinta:

Va schimba sentința apelată in sensul ca:

Va admite excepția prescripției aplicării sancțiunilor contravenționale invocată de către petent si,

Va admite plângerea contravențională formulată de către petentul F___ A____, în contradictoriu cu intimații P_______ municipiului A___ I____, P_______ M___________ A___ I____, cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.12 încheiat la data de 13 iunie 2014.

Va constata prescrisa executarea sanctiunilor contraventionale aplicate.

Raportat la solutia dispusa asupra plangerii impotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției incheiat de intimații P_______ municipiului A___ I____, P_______ M___________ A___ I____,

Va respinge cererea de intervenție în interes accesoriu formulată de către intervenientul B____ I___ F_____, în interesul intimaților P_______ municipiului A___ I____ și P_______ M___________ A___ I____.

In temeiul art.453 din Codul de procedura Civila, va obliga intimații P_______ municipiului A___ I____ si P_______ M___________ A___ I____, la plata cheltuielilor de judecată in suma de 770 lei, in favoarea apelantului F___ A____, reprezentand taxa judiciara-20 lei si onorariu avocatial -750 lei, la fond fl.9, 91.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de petentul F___ A____, împotriva Sentinței Civile nr. 1480/2015 a Judecătoriei A___ I____ si, in consecinta:

Schimbă sentința apelată in sensul ca:

Admite excepția prescripției aplicării sancțiunilor contravenționale invocată de către petent si,

Admite plângerea contravențională formulată de către petentul F___ A____, în contradictoriu cu intimații P_______ municipiului A___ I____, P_______ M___________ A___ I____, cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.12 încheiat la data de 13 iunie 2014.

Constata prescrisa executarea sanctiunilor contraventionale aplicate.

Respinge cererea de intervenție în interes accesoriu formulată de către intervenientul B____ I___ F_____, în interesul intimaților P_______ municipiului A___ I____ și P_______ M___________ A___ I____.

Obliga intimații P_______ municipiului A___ I____ si P_______ M___________ A___ I____, la plata cheltuielilor de judecată in suma de 770 lei, in favoarea apelantului F___ A____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 17.12.2015.

Președinte, M_____ P_____		Judecător, B_____ A____ A____
	Grefier, R_____ C_____

Red. Tehnoredact. ABA./ 4 ex/28.12.2015

Jud. Fond: G_____ G_______ F_________