R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 590/2014

Ședința publică de la 11 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE E_______ M_______ C_______

Judecător E____ A____

Judecător A____ D___

Grefier M_____ I___

S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de recurentul petent B____ N______, împotriva sentinței civile nr. 4825/2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SR BDNE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul petent personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar (fila 12), lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că prin serviciul registratură s-au depus la dosar la data de 05.03.2014, de către recurentul petent înscrisuri, după care:

Apărătorul recurentului depune 5 planșe foto pentru a dovedi că borna kilometrică 14 se află în afara localității.

În baza art. 167 raportat la 305 C__ urmează să admită proba cu înscrisuri existente la dosar și cele depuse la termenul de astăzi apreciind că este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe cererea de recurs.

Recurentul, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu privire la reținerea organului de poliție că respectiva contravenție a fost săvârșită în localitate, apărătorul recurentul, arată că în motivele de recurs s-au făcut calcule și față de normele de metrologie legală aplicabile, recurentul ar fi avut viteza de 98,92 Km/h și nu 103 Km/h cum se arată că procesul verbal, în consecință nu se depășea acei 50 Km/h care să atragă și suspendarea permisului de conducere. Totodată, învederează că în procesul verbal de contravenție se arată că a fost comisă contravenția la Km 14 și potrivit planșelor foto depuse la acest termen km este în afara localității. De asemenea, mai arată că indicatoarele au fost înlocuite și la acea dată nu existau, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Mai mult, arată apărătorul recurentului că în acea localitate a fost un incendiu și la locul faptei se afla un polițist care grăbea circulația, în consecință contravenția a fost comisă fără intenție. În concluzie, arată că amenda a fost plătită și nu se impune pedeapsa completară, a suspendării permisului. Totodată, mai arată apărătorul recurentului la dosar sunt acte medicale, din care rezultă că soția recurentului este grav bolnavă și îi este strict necesar permisul de conducere. În concluzie, solicită admiterea recursului în principal desființarea sentinței, anularea procesului verbal de contravenție și, în subsidiar, înlăturarea măsurii complementare a suspendării permisului de conducere, întrucât amenda a fost plătită potrivit chitanței existente la dosar.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 04.10.2012 cu nr. XXXXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei Pitești, petentul B____ N______ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SR BDNE anularea procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 19.09.2012 întocmit de către acesta.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 29.09.2012 în satul Vîlcele a avut loc un incendiu, ocazie cu care organele de politie care dirijau circulația indicau cu brațul grăbirea deplasării autoturismelor pentru a nu se bloca zona in care se aflau si mașini de pompieri si altele. Arată petentul că nu a circulat niciun moment cu viteza reținută de aparatul radar, montat pe autospeciala poliției neavând certitudinea că măsurarea vitezei s-a făcut corect, necunoscând daca a fost respectata toata metodologia in materie. Mai arată petentul că, se impune a se solicita intimatului organ constatator dovada cu: înregistrările si planșele foto, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, atestatul de operator radar pentru agentul de circulație, ordinul de serviciu pentru activitatea de depistare a participanților la trafic; dovada ca aparatul funcționa permanent si nu fragmentar; dovada locației autoturismului pe care era montat aparatul radar; certificat de omologare al aparatului radar, fiind de asemenea necesar a se face dovada autotestării cinenometrului si dacă această autotestare s-a făcut automat sau manual.

Prin sentința civilă nr. 4825/27.05.2013, Judecătoria Pitești a respins plângerea, cu motivarea că la data de 19.09.2012 ora 18,09 petentul a fost sancționat contravențional reținându-se în sarcina sa fapta constând din aceea că: ”a condus auto Toyota cu nr.XXXXXXXXX și a fost înregistrat de aparatul radar …circulând cu viteza de 103 km/h în localitate, sensul de deplasare Curtea de Argeș - Pitești.” fapte prevăzute de art.121 al.1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 republicată și sancționată de art.100 al.3 lit. e din OUG nr.95/2002 cu amendă contravențională pentru care i-a fost de asemeni aplicată contravenientului măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării.

Împotriva procesului-verbal a formulat plângere contravenientul, instanța verificând din oficiu respectarea condițiilor de legalitate la încheierea acestuia în raport de art.17 din OG 2/2001.

Din probele administrate a rezultat că la data, ora și locul menționate în actul contestat a fost încheiat petentului contravenient procesul-verbal de contravenție cu respectarea tuturor condițiilor legale de forma si de fond făcând dovada săvârșirii faptei până la proba contrară.

Mai mult decât atât, în raport de probele constând din fotografia radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, precum și extras din registrul abateri radar cu privire la împrejurările și locul constatării contravenției reținută în sarcina petentului, prezumția de adevăr a procesului verbal nu a fost răsturnată de către petent având în vedere caracterul nerelevant al depoziției martorului care, audiat în cauză a arătat că: ”…ofițerul de poliție deplasat la fața locului a făcut semn petentului să treacă, însă nu știu cu ce viteză s-a conformat acesta întrucât eu urmăream cu privirea incendiul…”, deși o obligație în acest sens a fost instituită în sarcina sa.

Astfel, susținerile petentului potrivit cu care, surprins fiind cu viteza de 103 km/h pe DN 7C nu i-a fost aplicată marja de eroare de 3 km/h măsura aplicată fiind pentru acest motiv nelegală nu pot fi reținute drept temei pentru anularea procesului verbal contestat, având în vedere starea de pericol creată de către contravenientul care, punând în circulație pe drumurile publice, în interiorul unei localități, un autoturism având o viteză de + / - 3 km/h peste 103 km nu poate fi înlăturată, întrucât ar rămâne astfel nesancționată fapta acestuia (s.n faptă ce constituie contravenție și la viteza de 100 km/h) fiind lipsit de efect scopul instituirii sancțiunii – evitarea producerii în viitor de fapte similare.

Valorificarea dubiul în beneficiul contravenientului, în sensul că între viteza de 103 km/h (s.n. viteza reținută în procesul verbal contestat și dovedită cu înregistrarea video) și viteza de 103 km/h – 3 km/h pretins a fi viteza reală cu care a circulat petentul, tinde la eludarea legii prin valorificarea unor aspecte de ordin tehnic în contra unor dispoziții legale lăsând în afara discuției noțiuni ca pericol social, sancțiune, prevenție, avut în vedere de legiuitor la stabilirea sancțiunii în raport de o anumită situație de fapt.

Față de aceasta, viteza de 103 km/h surprinsă de aparatul radar și dovedit a fi fost cea reală, încadrată între cele două limite în care aceasta poate varia, s-a impus a fi apreciată ca fiind cea în raport cu care fapta a fost calificată ca fiind contravenție și circumstanțiată sancțiunea.

Potrivit art.48 din OUG 195/2002 republicată: “Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.”, potrivit art.49 al.1 din OUG 195/2002 republicată: “Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. (2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h”, iar potrivit art.102 alin.3 din OUG 195/2002 republicată - ”Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit.e depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Așa cum rezultă din conținutul normei legiuitorul a instituit printr-o normă prohibitivă (s.n. în acest sens terminologia adoptată de legiuitor, prin utilizarea sinverbului ” Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză”), regula potrivit cu care este interzisă circulația pe drumurile publice, în localitate, cu o viteză peste limita legală, prin raportare și de aceasta dată la pericolul ce decurge din nerespectarea unei astfel de reguli, or, ”ubi lex non distinquit nec nos distinquerem debemus”.

În aceste condiții valorificând proba constând din fotografia radar, dar și procesul verbal de contravenție cuprinzând constatările personale ale agentului constatator – înscris având forță probantă prin el însuși și constituind o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară – instanța a apreciat plângerea ca fiind neîntemeiată.

În această ordine de idei a arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 al.2 din Convenția europeană a drepturilor omului, interpretarea contrară fiind de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate dar extrem de numeroase.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul pe care a criticat-o pentru următoarele: sentința cuprinde o motivare contradictorie; nu s-au avut în vedere probele din dosar din care a rezultat că măsurătoarea s-a efectuat în regim staționar și nu s-a aplicat marja de eroare prevăzută de art. 3.1.1 din NML 021 – 05, de unde rezulta o viteză mai mică decât cea de peste 50 km/h; nu există culpă din partea recurentului, întrucât acesta s-a conformat dispoziției agentului de circulație care i-a făcut semn să treacă; viteza nu a fost surprinsă în localitate, ci în afara acesteia.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C__, tribunalul reține următoarele:

Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză, reținând întrunirea condițiilor de formă și de fond necesare pentru valabila întocmire a procesului verbal atacat.

Astfel, în mod corect, a reținut că, din planșele foto de la filele 15, 25, dosar fond, coroborate cu evidențele din registrul de abateri radar, dar și cu buletinul de verificare metrologică de la filele 14 – 15, dosar fond, a rezultat faptul că recurentul – petent a circulat, în localitate, cu auto XXXXXXXXX, cu viteza de 103 km/h, cu 53 km/h peste viteza legală pentru acel sector de drum, viteză înregistrată cu un aparat radar, verificat metrologic.

În mod corect nu a fost avută în vedere susținerea acestuia cu privire la marja de eroare, întrucât, potrivit întâmpinării de la fila 12, dosar fond, la momentul săvârșirii contravenției, aparatul avea efectuată autotestarea, iar, la dosar, nu s-a făcut dovada contrară celor arătate.

Cât privește martorul audiat (f. 21, dosar fond), acesta a învederat că nu cunoaște cu ce viteză a circulat petentul, astfel că nu s-a produs proba contrară celor reținute în cuprinsul actului atacat, iar, referitor la faptul că această viteză s-ar datora unui agent de circulație care dirija traficul în zonă, este greu de crezut că într-un interval de 40 – 50 m, de la o viteză de 10 km/h cu cât s-ar fi circulat în coloană, așa cum susține martorul, s-ar fi ajuns la viteza de 103 km/h cu cât a fost surprins recurentul circulând.

S-a invocat, cu ocazia dezbaterilor în fond, că fapta ar fi fost săvârșită în afara localității, depunându-se, în acest sens, o ________ planșe foto, însă, tribunalul constată că nu există niciun dubiu asupra locului săvârșirii faptei, așa cum reiese din registrul de evidență abateri radar, aparatul radar aflându-se amplasat în localitate.

S-a mai invocat și împrejurarea că soția recurentului are o stare de sănătate precare fiindu-i necesar acestuia permisul de conducere pentru a o transporta la unitățile medicale, însă, acest aspect nu este de natură a conduce la înlăturarea sancțiunilor aplicate pentru nerespectarea regulilor de circulație.

Față de toate considerentele expuse, apreciind că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, în baza art. 312 C__, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către B____ N______ împotriva sentinței civile nr. 4825/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind IPJ ARGEȘ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2014.

Președinte, E_______ M_______ C_______	Judecător, E____ A____	Judecător, A____ D___
	Grefier, M_____ I___

EA 02 aprilie 2014/2 ex