Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel- plângere contravențională -

R O M A N I A

TRIBUNALUL S______

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1915

Ședința publică din data de 09 decembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: O_________ G_______

Judecător: N______ D_____-C_______

Grefier: B________ C_______

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de petentul H____ V_____-M_____, domiciliat în _________________________, împotriva sentinței nr. 5317 din data de 11 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind M_________ S______ - Poliția locală S______, cu sediul în _______________.5A, jud. S______.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 noiembrie 2015, susținerile petentului apelant fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, 09 decembrie 2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința nr. 5317 din data de 11 noiembrie 2014, Judecătoria S______ a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul H____ V_____-A_____ în contradictoriu cu intimatul M_________ S______ - Poliția locală S______.

În motivare, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx întocmit de un agent constatator din cadrul Poliției locale S______ la data de 19.05.2014, petentul H____ V_____-A_____ a fost sancționat cu 11 puncte amendă, în sumă de 935 lei și 6 puncte penalizare, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 142 lit. g și 35 alin.2 din H.G. nr. 1391/2006.

S-a reținut că, pe data de 01.04.2014, ora 14,00, petentul a oprit voluntar autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXX pe ____________________ stația mijloacelor de transport în comun Centru, sensul de mers Burdujeni – Obcini și a refuzat să prezinte documentele personale, respectiv cartea de identitate, permisul de conducere și cele ale autoturismului (certificat de înmatriculare).

Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, la sediul Poliției locale S______, consemnându-se că, având în vedere locul întocmirii procesului verbal, nu a fost de față nici un martor.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G.2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din data de 19.05.2014, instanța a constatat că, sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Procesul verbal de contravenție cuprinde descrierea faptelor constatate, permițând instanței verificarea încadrării juridice și a sancțiunilor aplicate, actul contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța a avut obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Instanța a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, acesta limitându-se în a contesta procesul verbal fără a propune probe în dovedire, în afara înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (în ședința din data de 28.10.2014 petentul a renunțat la proba testimonială, pe care o solicitase prin plângerea contravențională).

În acest sens apare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I___ P__ contra României în care Curtea a apreciat ca fiind esențial faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Instanța a considerat că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să dovedească contrariul. De altfel, chiar din modul de descriere a faptelor de către petent în plângerea contravențională, în care arată că ,, am fost strigat de către un polițist comunitar să mut mașina, i-am replicat că am alarmă și nu durează decât 2 minute”, reiese că faptele reținute de agentul constatator corespund realității.

Înscrisurile depuse de petent la dosar nu dovedesc existența unei cauze exoneratoare de răspundere contravențională -forță majoră, potrivit susținerilor petentului, respectiv faptul că acesta ar fi fost constrâns să oprească autovehiculul într-o stație a mijloacelor de transport public de persoane de faptul că a fost chemat pentru o alarmă la o societate comercială din aproprierea stației de autobuz, ci doar faptul că autovehiculul ce a fost condus de acesta a staționat 3 minute și 25 de secunde în jurul orei 14,00 - momentul săvârșirii faptei contravenționale, locul staționării autovehiculului putând fi observat în fotografia depusă de intimat la dosar (fila 30).

Având în vedere înscrisurile de la dosar, față de argumentele prezentate anterior, instanța a constatat că procesul verbal contestat este temeinic, situația de fapt reținută de agentul constatator corespunzând realității.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului, agentul constatator stabilind amenda maximă prevăzută de lege pentru contravențiile constatate și măsura complementară prevăzută de lege (6 puncte penalizare, în privința acesteia agentul constatator neavând posibilitatea de a stabili o măsură mai blândă, măsura complementară aplicându-se de fiecare dată când se constată contravențiile reținute în sarcina petentului).

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Raportat la circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele, având în vedere că petentului i s-a atras atenția de către agentul constatator să mute mașina din stația de autobuz, în care nu îi era permis să staționeze, iar petentul a refuzat să facă acest lucru și să prezinte actele solicitate de agentul constatator, dat fiind momentul în care au fost săvârșite faptele, respectiv la o oră la care traficul rutier este aglomerat (în acest context faptul că staționarea a durat 3 minute și 25 de secunde nu este de natură de a conduce la concluzia că fapta petentului era lipsită de pericol, contravenția existând, în principal, pentru crearea stării de pericol, nefiind condiționată de producerea unui rezultat negativ concret, spre exemplu a unui accident sau a blocării traficului), astfel cum se poate observa, de altfel și din fotografia depusă de intimat la dosar, instanța a considerat că sancțiunile menționate în procesul verbal contestat au fost aplicate cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului care nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice și nu a propus probe concludente în susținerea plângerii formulate, instanța a apreciat că rolul preventiv, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială. Cu privire la sancțiunea complementară, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, instanța a apreciat că această sancțiune se impune.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petentul H____ V_____-M_____.

În motivare, a arătat că în raport cu gradul de pericol social al faptei contravenționale, în raport de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, ca și de circumstanțele personale ale contravenientului, sancțiunea aplicată este disproporționată față de dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001.

Totodată a arătat faptul că circumstanțele personale nu puteau justifica aplicarea amenzii la nivelul maxim prevăzut de lege întrucât, așa cum a arătat, nu a mai fost sancționat niciodată pentru o asemenea faptă contravențională.

De asemenea, a invederat faptul că regretă fapta menționată în procesul verbal întocmit de agentul constatator și consideră că poate fi sancționat cu o sancțiune mai blândă decât cea din procesul verbal.

În consecință, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, iar în subsidiar, înlocuirea cu minimul amenzii prevăzută de lege, având în vedere criteriile legale privitoare la aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

În mod corect instanța de fond a reținut faptul că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat se constată că apelantul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul verbal contestat, astfel că acesta se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.

Cu toate acestea, în baza art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 al.1 din actul mai sus menționat prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile-amendă, avertisment- ,ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate,inclusiv cuantumul acesteia,care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii de 255 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 al.1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002, se are în vedere că din înscrisurile aflate la dosar nu a rezultat că apelantul ar mai fi fost sancționat pentru săvârșirea unor contravenții de același gen. Față de acestea, se apreciază că prin înlocuirea acestei sancțiuni cu avertisment apelantul poate înțelege consecințele faptei contravenționale, scopul educativ al sancțiunii contravenționale fiind îndeplinit astfel și prin aplicarea unui avertisment.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 680 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 al.1 lit. c pct. 2 din OUG nr. 195/2002,Tribunalul ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a faptei, constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta a fost corect individualizată.

Față de aceste considerente, în baza art.480 al.2 Cod pr. civ., instanța va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată nr. 5317 din data de 11 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria S______ și va admite în parte plângerea contravențională.

Va înlocui sancțiunea amenzii de 255 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 al.1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002 prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx încheiat la 19.05.2014 de către M_________ S______ - Poliția locală S______ cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptelor săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale

Totodată va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx încheiat la 19.05.2014.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de petentul H____ V_____-M_____, domiciliat în _________________________, împotriva sentinței nr. 5317 din data de 11 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind M_________ S______ - Poliția locală S______, cu sediul în _______________.5A, jud. S______.

Schimbă în parte sentința apelată nr. 5317 din data de 11 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria S______.

Admite în parte plângerea contravențională.

Înlocuiește sancțiunea amenzii de 255 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 al.1 lit.a pct. 8 din OUG nr. 195/2002 prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx încheiat la 19.05.2014 de către M_________ S______ - Poliția locală S______ cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptelor săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale

Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx încheiat la 19.05.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 09 decembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ N______ D_____-C_______ B________ C_______

Red.O.G.

Jud. fond. A___ C.

Tehnored. B.C.

Ex.4/19.01.2016