Dosar nr. XXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 264

Ședința publică din 17 februarie 2016

Instanța constituită din:

Președinte : Z______ C_____

Judecător: C_____ A___

Grefier : I_____ A___ O___

Pe rol, judecarea apelului formulat de petentul H______ V_____ împotriva sentinței civile nr. 936 din data de 06.07.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat, lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat depune la dosar delegație de reprezentare.

Instanța constată că s-a depus la dosar prin serviciul arhivă diferența taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și aduce la cunoștința părților că prin cererea de apel s-a solicitat de către apelant proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori, fără a se indica teza probatorie, probe cu privire la care acordă cuvântul.

Consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat solicită admiterea probei cu înscrisuri și respingerea probei testimoniale ca nefiind utilă soluționării cauzei.

Instanța, cf. 258 Cod procedură civilă încuviințează pentru apelant proba cu înscrisuri și respinge ca nefiind utilă cauzei proba testimonială, față de natura contravenției reținută în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul în combaterea apelului.

Consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat pune concluzii de respingere a apelului formulat având în vedere că această contravenție a fost constatată cu un mijloc tehnic verificat și omologat.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea formulată la data de 13 martie 2015, petentul H______ V_____ a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 27 februarie 2015 încheiat de I.P.J. Suceava, solicitând admiterea plângerii, în principal anularea procesului verbal de contravenție și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

In motivarea plângerii aceasta a susținut că în acest proces verbal se reține că în ziua de 27 februarie 2015, în jurul orelor 17.34, în loc. Valea Putnei, DN 17, a condus auto VW Passat, de culoare Gri cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția Vatra Dornei - Suceava, având viteza de 101 km/h în localitate, fiind înregistrat de aparatul radar.

S-a precizat de către petent că a fost oprit de către un echipaj de poliție și i s-a comunicat că, a depășit limita de viteză, însă viteza care i s-a comunicat de organele de poliție, nu este cea reală, așa cum îi arăta vitezometrul din dotarea mașinii, ci mult mai mică având în vedere că atât în fața și în spatele vehiculului condus de aceasta mai circulau alte autoturisme, precum și pe celălalt sens de mers, astfel că aparatul radar a înregistrat eronat viteza cu care rula autoturismul său și în aceste condiții fapta reținută a fi săvârșită nu este reală.

Petentul recunoaște că avea viteză peste limita legală, deoarece cu câteva
secunde înainte, pentru a preîntâmpina un accident rutier, ce îi putea fi fatal, a
apăsat pedala de accelerație, ferindu-se în acest mod de alt vehicul care venea spre autoturismul condus de acesta.

De asemenea petentul arată, referitor la situația de fapt reținută de către agentul constatator că măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1...4.3 precum și în următoarele cazuri: dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună; dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare; dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidentă, iar paragraful 3.2.6. din norma de metrologie NML 021-05, /prevede că înregistrarea efectuată trebuie să conțină mențiunea că a fost efectuată autotestarea aparatului, iar prin imaginea autovehiculului să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Petentul a menționat că potrivit dispozițiilor art. 3,11. Ut. c din N.M.L. 021 - 05 : pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de +/- 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de l00 km/h, iar intimata nu a făcut dovada din care să rezulte că la măsurarea vitezei autovehiculului petentului s-au avut în vedere această eroare, instanța putând califica sau recalifica contravenția, în funcție de elemente intrinseci, de probatoriu, nu de încadrarea dată de agentul constatator.

S-a precizat de către petent că în aceste condiții, având în vedere că fapta a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obținute astfel nu se poate avea certitudinea că petentul a circulat cu viteza de 104 km/h, el se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție, potrivit dispozițiilor articolului 6 paragraful 2 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului, care statuează că orice persoană acuzată de o infracțiune (contravenție)este prezumată nevinovată pană ce vinovăția sa va fi legal stabilită, iar îndoiala profită persoanei acuzate (Comisia - raportul din 30 martie 1963 în cauza Austria împotriva Italiei).

De asemenea petentul menționează că din perspectiva convențională, în jurisprudența sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni, însă așa cum s-a arătat în hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intră sub incidența art. 6 al Convenției.

Pe de altă parte, petentul menționează că în favoarea intimatului operează prezumția instituită prin art. 1171 Cod civil privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale, însă prezumția instituită prin art. 1171 Cod civil are un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară, astfel că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

S-a menționat de către petent că având în vedere că, nu rezultă cu certitudine că el a condus cu viteza de 103 km/h, instanța nu poate da eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal, întrucât procedând astfel, având in vedere modul tehnic de constatare a acestor contravenții, s-ar ajunge la situația în care petentul este pus în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, iar în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, astfel că, întrucât înregistrarea făcută în mod legal nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care îi profită potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.

Cererea a fost motivată în drept pe prevederile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și a H.G. nr. 1391/2006 a regulamentului de aplicare a acestei ordonanțe.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a precizat că la data de 27 februarie 2015, echipajul poliției rutiere planificat să efectueze serviciul de supraveghere și control a traficului rutier pe DN 17, pe raza localității Pojorâta, constituit din ag.șef pr.S______ N______ în calitate de operator radar pentru aparatul Autovision,_________ 450, montat pe autospeciala Dacia L____ cu nr. MAI xxxxx, condusă de ag. șef. pr. U________ G_______, la ora 17,34 a constatat că din direcția Vatra Dornei spre Suceava, circula un autoturism marca VW PASSAT , cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXX, care avea viteza de 101 km/h pe un sector de drum aflat în localitate, la Km 181 + 800 m ,unde limita le viteza maximă legal admisă era de 50 km/h, aspecte prelucrate pe hard disck ________ CM 02.

S-a precizat de către intimată că echipajul respectiv a procedat la oprirea autovehiculului în cauză, stabilind identitatea conducătorului auto în persoana lui H______ V_____, căruia i s-a comunicat motivul opririi, respectiv faptul că circulase cu o viteză care depășise cu 51 km/h limita maximă legal admisă pe acel sector de drum, respectiv cu 101 km/h și sancțiunile care i se vor aplica și a fost sancționat prin procesul verbal de constatare a contravenției ________, nr.xxxxxxx din data respectivă pentru încălcarea normelor prevăzute de art. 48-49, alin. 1 din OUG 195/2002 R si M, sancționate de art. 102, alin.2 din același act normativ, cu 10 puncte amendă, respectiv 975 lei și sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumul public pentru o perioadă de 90 zile conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 R, procedând la reținerea permisului de conducere a acestuia.

De asemenea, intimata a menționat că s-a constatat că placa cu numărul de înmatriculare montată în partea din față a autoturismului condus de către numitul H______ V_____ era murdară, nefiind lizibilă, fapt pentru care conducătorul auto a fost avertizat în scris pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 p.3 din RAOUG 195/2002 R și art.99 alin.l pct.16 din OUG 195/2002 R. iar autoturismul a fost filmat ulterior și din partea din spate unde numărul de înmatriculare al autoturismului se vedea foarte bine, iar contravenientul nu a avut de făcut obiecții la rubrica destinată în procesul verbal, semnând de luare la cunoștință

Intimata a depus material probator care a stat la baza aplicării sancțiunii contravenționale, C.D. – ul video, copie a atestatului operatorului radar, copie după buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.

Prin sentința civilă nr. 936 din data de 06.07.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul H______ V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava..

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 27 februarie 2015 încheiat de I.P.J. Suceava a fost sancționat petentul pentru încălcarea normelor prevăzute de art. 48-49, alin. 1 din OUG 195/2002 R si M, sancționate de art. 102, alin.2 din același act normativ, cu 10 puncte amendă, respectiv 975 lei + avertisment și sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumul public pentru o perioadă de 90 zile conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 R.

În sarcina contravenientului s-a reținut faptul că la data de 27 februarie 2015 la ora 17,34 în localitatea Valea Putenei, DN 17, a condus auto VW Passat, de culoare Gri cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX , din direcția Vatra Dornei - Suceava, având viteza de 101 km/h în localitate, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision ROM 450 montat pe auto MAI xxxxx, aflat în mișcare din direcția opusă. De asemenea placa cu numărul de înmatriculare montată în partea din față a autoturismului era murdară, nefiind lizibilă.

Sub aspectul legalității, instanța a constatat că în cauză nu se poate reține existența vreunui motiv de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prevăzut de art. 17 din O.G. 2/2001, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.

Petentul are posibilitatea de a dovedi, prin probe administrate în fața instanței, o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator pe baza probelor administrate de acesta.

Această soluție este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește asimilarea procedurii contravențională celei penale și aplicarea prezumției de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspecte subliniate și în cauza A_____ contra României și recent în cauza I___ P__ c. României

În acest din urmă caz, Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art.6 din Convenție, în domeniul contravențional precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului și a reținut Curtea că ea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.

Prin urmare instanța a analizat susținerile și apărările petentului în condiții de egalitate cu partea adversă, reținând că cele menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție sunt constatări personale ale agentului constatator dovedite prin probe, iar petentul care a beneficiat și de asistență juridică prin intermediul unui avocat nu și-a propus în termen legal, decât proba cu înscrisuri, la care ulterior a renunțat.

Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 49 alin. 1, 3 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h pentru anumite sectoare de drum și în anumite condiții, administratorul drumului putând stabilind și limite de viteze superioare, dar nu mai mult de 80 km/h, precum și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 30 km/h pentru toate autovehiculele.

Încadrarea într-o anumită faptă contravențională din cele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și aplicarea sancțiunii este determinată de măsurarea exactă a vitezei vehiculului condus, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cinemometrul (aparat radar).

În cauză s-a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție astfel că din înregistrarea video rezultă că autoturismul a fost înregistrat cu viteza de 101 km/h în localitate (+51 km/h), aspecte înregistrate pe hard disc.

Totodată instanța a reținut că din vizualizarea CD-ului rezultă cu claritate nr. de înmatriculare al autoturismului cât și faptul că viteza înscrisă se referă la mașina condusă de petent, iar autovehiculul vizat este clar pus în evidență, fiind înlăturate susținerile petentului referitoare la aceste aspecte.

De asemenea s-a depus și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar Autovision _________ 450 montat pe Dacia L____ cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, acesta fiind și aparatul menționat în procesul verbal de contravenție, cât și atestatul operator „Autovision” nr. xxxxx din 07.04.2010 emis pentru S______ N______ din cadrul Poliției Câmpulung Moldovenesc.

Referitor la marja de eroare invocată de petent, potrivit practicii majoritare la care și instanța s-a raliat, aceasta cinemometre verificate metrologic au incluse marjele de eroare prevăzute de art. 3.1.1 lit. c din Ordinul 301/2005 și nu există temei care să permită să se stabilească altă viteză cu care circula un autovehicul decât cea indicată de cinemometru, întrucât aceasta echivalează cu a nu acorda eficiență acestora, care au reglementare legală specială.

În consecință, instanța a constatat prin raportare la situația de fapt din speță că faptele reținute în procesul verbal de contravenție au fost constatate prin aparat pentru măsurarea vitezei de circulație, care prezintă un grad sporit de certitudine privind exactitatea înregistrărilor, iar prin CD-ului cu înregistrarea, se face dovada că petentul circula cu viteza de 101 km/h, astfel că este vinovat de cele reținute în procesul verbal de contravenție.

Instanța a reținut că referitor la cea de a doua contravenție reținută în sarcina sa pentru care a fost sancționat cu Avertisment, petentul nu a contestat-o și aceasta fiind dovedită în cauză prin proba video prezentată.

În consecință, instanța a constatat prin raportare la situația de fapt din speță că faptele reținute în procesul verbal de contravenție au fost constatate prin aparat pentru măsurarea vitezei de circulație, care prezintă un grad sporit de certitudine privind exactitatea înregistrărilor, iar prin Cd-ul depus se face dovada că numitul H______ V_____ este vinovat de cele reținute în procesul verbal de contravenție, motiv pentru care instanța a respins plângerea, ca nefondată, reținând totodată că sancțiunea a fost corect individualizată, acesta fiind sancționat cu avertisment pentru una din fapte.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel petentul H______ V_____, arătând că măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele art.4.1…4.3, că intimata nu a făcut dovada din care să rezulte că la măsurarea vitezei autovehiculului petentului s-a avut în vederea eroarea maximă tolerată, că se bucură de prezumția de nevinovăție potrivit disp.art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului și că nu rezultă cu certitudine că a condus cu citeza de 101 km/h, instanța neputând da eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal.

A mai arătat că înregistrările fac parte integrantă din procesul verbal, astfel că de vreme ce aceasta nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, există un dubiu de nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu ce profită făptuitorului potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.

În consecință, a solicitat admiterea apelului și pe fond, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenientului.

În drept, art.466-481, disp.OG 2/2001 și OUG 195/2002, HG 1391/2006.

Intimata, legal citată, prin întâmpinarea formulată a arătat că susținerile apelantului sunt nefondate, sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat în cauză, inclusiv din perspectiva practicii CEDO în materie contravențională, fapta fiind constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, probă tehnică care nu poate fi combătută decât cu o probă de cel puțin aceeași valoare, iar până în prezent petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt.

Face precizarea că aparatul radar măsoară vitezele în regim staționar și în regim de deplasare, conform Buletinului de verificare metrologică eliberat de Laboratorul de metrologie al, document care corespunde prevederilor înscrise în Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, cu modificările și completările ulterioare. Or, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei prevăzute la pct. 3 din Norme sunt repere care condiționează, pe lângă îndeplinirea celorlalte cerințe tehnice, eliberarea buletinului de verificare metrologică, inițială sau periodică, de către specialiștii Biroului Român de Metrologie Legală.

Consideră că instanța are competența de a aprecia numai asupra îndeplinirii de către aparatele tehnice de măsurare a criteriilor legale care le fac apte a fi utilizate în efectuarea măsurărilor de interes public.

Mai arată că nerespectarea normelor rutiere pot produce evenimente rutiere grave soldate cu victime sau pagube materiale însemnate, iar prin pronunțarea unor soluții arbitrare s-ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra atribuțiilor legale ce sunt stabilite conform art. 1 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice

Pe cale de consecință solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală și implicit sancțiunea complementară.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 27 februarie 2015 încheiat de I.P.J. Suceava a fost sancționat petentul pentru că la data de 27 februarie 2015 la ora 17,34 în localitatea Valea Putnei, DN 17, a condus auto VW Passat, de culoare Gri cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX , din direcția Vatra Dornei - Suceava, având viteza de 101 km/h în localitate, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision ROM 450 montat pe auto MAI xxxxx, aflat în mișcare din direcția opusă. De asemenea placa cu numărul de înmatriculare montată în partea din față a autoturismului era murdară, nefiind lizibilă.

În mod corect prima instanță a constatat ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție pe baza materialului probator administrat în fața acestei instanțe.

Astfel , Tribunalul reține din probele administrate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu .

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție , Tribunalul reține că mențiunile procesului verbal de contravenție privind fapta contravențională reținută în sarcina petentului sunt susținute de materialul probator administrat în fața primei instanțe, respectiv de înregistrarea pe suport CD depusă la dosarul de fond care surprind în mod evident și dincolo de orice îndoială rezonabilă viteza autovehiculului marca VW Passat, de culoare Gri cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX ca fiind de 101 km/h în localitate.

Se mai reține și faptul că la dosarul cauzei au fost depuse de către intimat buletin de verificare metrologică (f. 21), atestat agent constatator pentru folosire și exploatare echipamentul video de supraveghere a traficului de rutier și de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor (atestat fila 21).

Se reține că petentul apelant a recunoscut că a depășit viteza legală de 50km/h în localitate , dar acesta a susținut că totuși viteza de 101 km/h nu este reală. Ori susținerea petentului apelant este contrazisă de înregistrarea video de la dosarul cauzei (f. 22).

A susținut apelantul că măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate normele metrologice, respectiv NML 021-05.

Ori probele de la dosarul cauzei susțin faptul că măsurarea vitezei autovehiculului petentului apelant s-a efectuat cu respectarea normei de metrologie legală nr. 021-05/23.11.2005.

În al doilea rând, tribunalul constată că nu poate fi reținută nici argumentația apelantului privind aplicarea marjei de eroare de +/-4% km/h deoarece Normele de metrologie legală nr. 021-05/23.11.2005 stabilesc cerințele pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere. Prin urmare, toate cinemometrele atestate legal realizează măsurarea vitezei cu respectarea marjei de eroare, iar aplicarea acestei marje și de către instanța de judecată ar duce la o dublă aplicare a normei arătate.

În același timp, dacă ar fi permisă aplicarea marjei de eroare ulterior constatării de către mijloacele tehnice omologate a vitezei, nu ar exista nici un argument juridic sau logic pentru care marja ar trebui aplicată în sensul diminuării și nu a aprecierii că viteza era de fapt cu 4% mai mare decât cea înregistrată de cinemometru.

De asemenea, tribunalul constată că a fost depus la dosar dovada verificării metrologice a cinemometrului astfel că nu sunt date susținerile apelantului privind marja de eroare.

Din probele administrate la dosar de către intimat rezultă dincolo de orice îndoială că la data de 27 februarie 2015 la ora 17,34 în localitatea Valea Putnei, DN 17, petentul apelant a condus auto VW Passat, de culoare Gri cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX , din direcția Vatra Dornei - Suceava, având viteza de 101 km/h în localitate, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision ROM 450 montat pe auto MAI xxxxx, aflat în mișcare din direcția opusă .

Față de cele de mai sus, prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de amplul material probator aflat la dosarul cauzei care susține întrutotul existența faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.

Cât privește proporționalitatea sancțiunii, Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a avut în vedere pericolul social al faptei petentului .

Astfel, cât privește fapta constând în depășirea vitezei regulamentare de circulație, se impune a fi avut în vedere, pe de o parte că limita de viteză pe respectivul sector de drum era de 50 km/h iar petentul a fost depistat conducând autoturismul cu 101 km/h , respectiv cu 51 km/h peste limita legală admisă, pericolul social al faptei contravenționale fiind unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice iar, pe de altă parte, organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 975lei, individualizând în mod corect sancțiunea.

Potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută din clasa a IV-a de sancțiuni (….), depășirea cu mai mult de 50km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic., iar conform art.98 alin.4 lit.d din OUG 195/2002 pentru clasa a IV-a de sancțiuni se aplică de la 9 la 20 puncte-amendă, un punct de amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Se observă față de cele de mai sus că agentul constatator a aplicat petentului amenda contravențională orientată spere minim pentru fapta contravențională reținută, mai mult petentul având posibilitatea de achita în cel mult 2 zile lucrătoare jumătate din minimul amenzii.

În baza art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, în caz de nerespectare a regulilor privind viteza de conducere pe drumurile publice, pe lângă sancțiunea principală se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, această măsură având la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă pentru participanții la trafic un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră.

Raportat la pericolul social concret al faptei petentului apelant care în localitate a înțeles să conducă autoturismul cu o viteză de 101 km/h, Tribunalul apreciază că nu se impune în cauză înlocuirea măsurilor dispuse de agentul constatator, reținând și faptul că petentul nu a adus nicio probă în circumstanțiere .

Se reține și faptul că plângerea contravențională și apelul formulat nu au avut în vedere și cea de a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentului, apelul fiind analizat în limitele devoluțiunii stabilite prin apel.

D____ urmare, critica formulată de apelantul-petent este nejustificată, sentința apelată fiind găsită legală ,temeinică și judicios motivată în raport de situația de fapt reținută pe baza complexului probator, drept pentru care, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de petentul H______ V_____, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în ______________________, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 936 din data de 06.07.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, _______________. 9, jud. Suceava, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 17 februarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

Z______ C_____ C_____ A___ I_____ A___ O___

Red. C.A.

Jud. fond. A___ A____ P__

Tehnored. I.A.

Ex. 2/25.02.2016