Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1304/2015

Ședința publică de la 06 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ P____

Judecător C_______ M_____ G_______

Grefier M____ M____-S_____

Pe rol soluționarea apelului declarat de către apelantul G______ P____, împotriva sentinței civile nr. 10/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D___.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborat cu art. 131 alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.

Referitor la cererea de administrare a probei testimoniale - solicitată prin cererea de apel -, dat fiind că nu s-au indicat nici numele și nici adresa persoanei a cărei audiere în calitate de martor se dorește, instanța constată că apelantul a decăzut din dreptul de administrarea a respectivei probe – în conformitate cu disp. art. 470 alin. 3 și 4 N. C.pr.civ., coroborate cu prevederile alin. 1 lit. d) ale aceluiași articol..

Tribunalul declară cercetarea procesului încheiată și reține apelul spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 10/10.03.2015, Judecătoria C______ a respins plângerea formulată de petentul G______ P____, împotriva procesului-verbal ________, nr. xxxxxxx/06.12.2014, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D___ - POLIȚIA M___________ C______ - BIROUL RUTIER, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin actul de contravenție anterior menționat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei - pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice -, fiind aplicată și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 06.12.2014 ora 10⁴⁵, a condus auto marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _________________________, la trecerea de pietoni de la intersecția cu ____________________________ a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversare pe marcajul pietonal marcat corespunzător.

Faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002 sancționând „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.

Procesul verbal a fost semnat de către petent, în cuprinsul acestuia, la rubrica mențiuni fiind inserată mențiunea că "pietonii nu au fost pe trecerea de pietoni".

În ceea ce privește legalitatea actul de contravenție, petentul a invocat un singur motiv de nelegalitate - raportat la menționarea greșită a locului în care a fost săvârșită fapta -, arătând că intersecția străzilor Frații Golești cu __________________________ în realitate, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.

Potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu:… descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;…”.

Raportat la prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001 - care instituie cazurile de nulitate absolută a unui proces verbal -, prima instanță a precizat că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor privind menționarea exactă a locului unde a fost săvârșită contravenția, atrag doar nulitatea relativă a actului de contravenție; de altfel, agentul constatator a menționat în procesul verbal faptul - netăgăduit de către petent -, că se circula pe ______________________, existând indicii de stabilire exactă a acestuia, nu se poate vorbi de despre o omisiune a acestei cerințe, astfel că nu s-a pricinuit o vătămare petentului.

Verificând din oficiu celelalte cerințe de legalitate prevăzute de lege, s-a considerat că actul de contravenție contestat este legal întocmit.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei la care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia actului de contravenție, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a acestuia, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit , dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, s-a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Deși, prin plângerea formulată, petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, nu se poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului, deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă..

Având în vedere că, în fața instanței de judecată, petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator - dar că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia -, Judecătoria C______ a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției reglementate de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, s-a reținut că amenda aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia. Referitor la măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, aceasta reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Pentru aceste considerente, plângerea contravențională a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul, solicitând casarea hotărârii pronunțată de Judecătoria C______ și, rejudecând pe fond, să se dispună anularea procesului-verbal atacat.

În cuprinsul cererii de apel, s-a învederat faptul că este menționată greșită zona unde se presupune a fi fost săvârșită fapta – în sensul că în C______ nu există intersecția dintre ______________________ Calea Severinului. De asemenea, apelantul a pretins că pe trecerea de pietoni nu exista nici un pieton în traversare, motiv pentru care consideră că actul de contravenție este absolut nul.

Totodată, s-a invocat faptul că intimata nu deține probe video pentru a dovedi pretinsa faptă comisă, precum și împrejurarea că în procesul-verbal nu este menționat nici un martor asistent, motiv pentru care actul trebuie considerat ca fiind absolut nul.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile OG 2/2001.

În data de 22.09.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a soluționat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Apelantul-petent a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției reglementate de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002) și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002– și anume neacordarea priorității de trecere unor pietoni care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător.

Referitor la susținerea că "nu există material probator care să demonstreze săvârșirea contravenției", instanța reține că procesul-verbal reprezintă un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor astfel de fapte, după o procedură specială prevăzută de lege – astfel încât se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă, și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 N. C.pr.civ. care reglementează sarcina probei.

O astfel de prezumție de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr. xxxxx/96, și cauza A_____ c. României, nr. xxxxx/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. Instanța europeană a statuat că exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.

De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).

În speță, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 360 lei) cât și asigurarea posibilității apelantului-petent de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.

Garanțiile conferite de art. 6 din CEDO presupun că o parte are posibilitatea să prezinte instanței toate apărările și toate mijloacele de probă pe care le consideră pertinente pentru soluționarea cauzei sale iar instanța are obligația de a le examina și de a dispune – în situația în care le apreciază ca fiind concludente și utile -, administrarea acelor probe care sunt de natură a clarifica situația de fapt.

Or, din acest punct de vedere, atât în fața primei instanțe cât și acelei de apel, apelantul-petent a avut posibilitatea de a propune orice probe pentru a-și dovedi nevinovăția și a conduce la concluzia că fapta care i se impută este nereală, niciuna dintre instanțe neîngrădindu-i acest drept – în sensul de a fi respins vreo probă propusă, esențială pentru lămurirea stării de fapt, și care ar fi condus la înlăturarea prezumției de legalitate și temeinicie a actului de contravenție - însă nu a înțeles să aducă dovezi în acest sens.

Astfel, prin plângerea contravențională nu s-a propus administrarea niciunei probe pentru a se infirma situația de fapt descrisă de agentul constatator. De asemenea, deși în cuprinsul cererii de apel s-a făcut referire la "audierea unui martor", apelantul nu a indicat numele și adresa persoanei propusă spre a fi ascultată, astfel încât instanța de control judiciar a fost pusă în imposibilitatea de a administra o astfel de probă.

În aceste circumstanțe, nu se poate susține că apelantului-petent i s-a încălcat în vreun fel dreptul la apărare și, în contextul în care nu a fost adusă nicio probă care să conducă la concluzia că acesta a respectat prevederile art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 – simpla afirmație că "pe trecerea de pietoni nu exista nici un pieton în traversare" nefiind confirmată de nicio dovadă -, nu există nicio justificare pentru anularea actului de contravenție ca fiind netemeinic.

Referitor la legalitatea procesului-verbal, apărările apelantului în sensul că "este menționată greșită zona unde se presupune a fi fost săvârșită fapta, în C______ nu există intersecția dintre ______________________ Calea Severinului, astfel încât actul de contravenție este absolut nul", ori că "în procesul-verbal nu este menționat nici un martor asistent, motiv pentru care actul trebuie considerat ca fiind absolut nul", sunt lipsite de relevanță juridică. În primul rând, o eventuală indicare greșită a locului săvârșirii contravenției, sau nesocotire a prevederilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu constituie motive de nulitate absolută a procesului verbal – art. 17 din O.G. 2/2001 prevăzând că doar „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal” -, ci cazuri de nulitate relativă, care nu pot atrage desființarea actului de contravenție decât în ipoteza în care s-ar aduce dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, apelantul-petent nu poate susține că i s-ar fi adus o vătămare prin eventuala menționare în mod eronat a străzii care se intersecta cu _________________________ mun. C______ – în contextul în care a avut posibilitatea ca, în cadrul plângerii contravenționale să administreze orice probă care să infirme situația de fapt descrisă de agentul constatator.

În al doilea rând, art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevede că "În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor" - or, în speță, nu există o astfel de ipoteză, din moment ce apelantul-petent a semnat procesul-verbal. Prin urmare, textul de lege anterior menționat nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse anterior, Tribunalul va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 N. C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de către apelantul G______ P____, împotriva sentinței civile nr. 10/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 06.11.2015.

Președinte, G_______ P____		Judecător, C_______ M_____ G_______
	Grefier, M____ M____-S_____

Red. C.G./19.11.2015/Jud. fond R-M. D_____

Tehnored. M.M./4 ex./