Tribunalul M____ – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA Nr. 65/2016

Ședința publică de la 15 Ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE R_____ I_____ T____

Judecător A______ M____ A______

Grefier E____ S______ I_____

Pe rol judecarea apelului formulat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M____, împotriva sentinței civile nr. 1925/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata G_____ V______, lipsă fiind reprezentantul legal al apelantei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se identifică intimata G_____ V______ cu C.I. ________ nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxx.

În baza art. 482 Cod de procedură civilă, coroborat cu art.131 Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001 și art. 94 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.

Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul constată că apelul este declarat și motivat în termen.

Instanța constată că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 30 din OUG nr. 80/2013.

La interpelarea instanței, intimata arată că solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Instanța ia act că nu se dorește administrarea altor probe.

Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, în baza art. 392 Cod de procedură civilă instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.

Intimata solicită respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe.

TRIBUNALUL

1. OBIECTUL APELULUI.

Prin sentința civilă nr. 1952 din 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M____, s-a admis plângerea contravențională formulată de către petenta G_____ V_______ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M____.

În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:

Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că potrivit art.2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice, fapta fiind sancționată potrivit art. 3 alin. 1 lit. b) din același act normativ cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.

Analizând procesul –verbal de contravenție atacat, din perspectiva dreptului european contravențional și jurisprudențial al drepturilor omului, se reține că, din cauza caracterului punitiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere, aspect constatat în mod repetat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauză este vorba de o faptă care nu a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, astfel încât nu se poate vorbi de prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.

Mai mult, probele administrate sprijină susținerile petentei, iar intimatul nu a propus administrarea niciunei probe testimoniale în susținerea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție. Astfel, intimatul s-a rezumat la a anexa rapoartele agentului constatator și declarațiile consemnate de martorii audiați de acesta, cărora instanța nu le va acorda eficiență probatorie, primele neputând fi încadrate în categoria mijloacelor de probă prevăzute de lege iar celelalte nefiind administrate direct în fața instanței.

Pe de altă parte, martora oculară G_____ R_____, propusă de petentă a declarat în mod explicit că petenta i-a cerut numitului B_____ F______ banii pe care acesta i-i datora, că acesta a început să o înjure, a luat-o de mână și a împins-o iar petenta nu i-a spus nimic ci se certa la telefon cu bărbatul ei și ulterior a plecat întrucât B_____ F______ a amenințat-o că o bate.

Martorul asistent G_____ Z_____, citat din oficiu de instanță, a declarat că cu a fost de față la săvârșirea faptei și nu cunoaște nimic privind împrejurările comiterii acesteia.

În consecință, fața de materialul probator administrat și raportat la normele invocate, instanța constată ca petenta nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată, urmând în consecință a fi admisă plângerea contravențională formulată.

2. CEREREA DE APEL.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M____.

Acesta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în consecință respingerea plângerii contravenționale.

În motivarea apelului acesta a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond nu a ținut cont de faptul că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, aspect confirmat și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Apelantul a mai precizat că faptul că potrivit art. 249 din codul de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar petentul nu a reușit să facă dovada unei situații contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție.

III. POZIȚIA INTIMATULUI.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

IV. ANALIZA MOTIVELOR DE APEL.

Analizând cererea de apel, potrivit art. 476 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt neîntemeiate.

Tribunalul reține că în mod corect judecătoria anulat procesul verbal deoarece fapta nu a fost constată personal de agentul instrumentator, cele consemnate în procesul verbal nu sunt susținute cu alte mijloace de probă, iar petentul a reușit, cu ajutorul martorului ocular audiat de instanță, să facă dovada contrară celor menționate în procesul verbal de contravenție.

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 16.09.2014, petenta a fost sancționată cu 200 lei amendă pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, constând din aceea că petenta pe baza unor neînțelegeri avute cu numitul B_____ F______ i-a adresat acestuia cuvinte și expresii jignitoare în timp ce se afla pe _________________________________ de Câmpie.

În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.

Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.

În cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.

În cauza Salabiaku c. Franței, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A_____ vs. România, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința apărării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

În cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.

Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.

Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59).

Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A_____, par. 60).

Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.

In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, in privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească in folosirea lor, tribunalul consideră că una din limitele până la care sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personala a faptei de către agent. În situația in care agentul nu a constatat personal fapta contravențională, prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își găsește rațiunea. Motivul pentru care actele

administrative sunt înzestrate cu aceasta caracteristica este încrederea in faptul ca organul emitent, autoritatea (agentul, in aceasta situație) consemnează exact faptele pe care le constata, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Este evident că această rațiune nu se regăsește in situația in care fapta nu este constatata personal.

Având în vedere că fapta nu a fost constatată personal de agentul instrumentator și ținând cont că săvârșirea faptei nu a fost susținută cu alte mijloace de probă, instanța va constata că petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina acestuia.

În plus, din declarația martorului audiat în fața judecătoriei, G_____ R_____, rezultă că o altă persoană, B_____ F______ a început să o înjure pe petentă, a luat-o de mână și a împins-o, iar apoi a amenințat-o că dacă nu pleacă de acolo o bate. În continuare, martorul a declarat că petenta a plecat fără să aibă vreo treabă cu B_____ F______.

Față de aceste considerente, in temeiul 480 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M____ cu sediul în Tg. M____, ____________________. 16, județul M____, împotriva sentinței civile nr. 1925/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2016.

Președinte, R_____ I_____ T____		Judecător, A______ M____ A______
	Grefier, E____ S______ I_____

Jud. fond. C_______ D________

Red.-T.R.I.

Tehnored.-S.E.I. 22.02. 2016/4 exemplare