Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 22 Mai 2013

PREȘEDINTE - MIȚICĂ A________

JUDECĂTOR C_____ B____

JUDECĂTOR M______ HĂRĂȚU

Grefier M______ I____ P_____

DECIZIE Nr. 675/2013

Pe rol judecarea recursurilor privind pe recurentul-intimat P_______ M___________ IAȘI și pe intimatul-recurent B_____ M____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul-recurent personal, identificat cu carte de identitate ________, nr. xxxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, lipsind recurentul-intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Intimatul recurent B_____ M____ depune la dosarul cauzei întâmpinare în 2 exemplare.

Având în vedere că prin întâmpinare nu se invocă aspecte noi față de cele invocate deja la fond, instanța constată că nu se impune comunicarea acesteia și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererilor de recurs.

Intimatul-recurent, personal, având cuvântul în susținerea cererii proprii de recurs învederează instanței că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit fără a fi prezent nici un martor, care să asiste și să confirme susținerile agentului constatator. Mai arată că în luna ianuarie era zăpadă și nu putea să i se atragă atenția de a salubriza terenul, iar în ceea ce privește adresa cu care ar fi fost înștiințat cu privire la obligația de salubrizare a terenului, intimatul-recurent arată că nu a primit nici o astfel de adresă, așa cum susține și în motivele de recurs depuse la dosar.

În apărare pe recursul recurentului-intimat P_______ M___________ Iași, intimatul-recurent personal arată că în luna ianuarie era zăpadă și nu i se putea atrage atenția de a salubriza terenul; la acel moment nu putea cosi și strânge resturile vegetale. Intimatul recurent învederează instanței că înțelege să se apere pe motivele de recurs ale recurentului prin intermediul explicațiilor din cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. De asemenea, în apărare față de motivele de recurs ale Primarului M___________ Iași, depune la dosar copie de pe titlul de proprietate nr. xxxxxx din 06.03.2002 și anexe.

Instanța reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/2012 a Judecătoriei Iași s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul B_____ M____ formulată în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Iași și în consecință s-a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii (în cuantum de 500 lei) aplicată prin procesul-verbal nr.xxxxxx din 20.03.2012, întocmit de intimat, cu sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 360 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele :

Petentul B_____ M____ a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției nr.xxxxxx din 20.03.2012, întocmit de un agent constatator din subordinea intimatului P_______ M___________ Iași, arătând în motivare că au fost încălcate art.16 alin.7 din OG 2/2001, precum și art.19 alin.1, el neavând posibilitatea să facă obiecțiuni, iar agentul neobținând prezența unui martor asistent.

Dacă agentul ar fi discutat cu el, i-ar fi adus la cunoștință că, în prezent, cartea funciară privind proprietatea acestui teren (cu privire la care s-a constatat că nu este salubrizat) i-a fost anulată prin decizia civilă 733/2012 a Curții de Apel Iași, astfel încât nu mai este socotit proprietarul terenului.

Nu a invocat un alt temei de drept.

Nu a propus vreo probă, dar a anexat actul constatator (f.5).

Intimatul P_______ M___________ Iași a formulat întâmpinare, înregistrată la 30.05.2012 (f.20), prin care a solicitat respingerea plângerii, reiterând cele reținute în procesul-verbal (sub aspectul situației de fapt și încadrării în drept) și afirmând următoarele:

Prin adresa 7549/25.01.2012, i s-a atras atenția că are obligația de a împrejmui și salubriza terenul pe care îl deține, precum și că poate fi sancționat. De la momentul primirii acesteia, până la sancționare, petentul avea suficient timp la dispoziție.

Petentul a depus precizări la 19.09.2012 (f.38), prin care a mai arătat că terenul a fost împrejmuit încă din 2009, conform autorizației de construire nr.162/19.02.2009, că are o bănuială legitimă că Primăria Iași l-a sancționat pentru că a făcut împotriva ei plângere penală pentru fals și pentru că i-a fost anulat acesteia un alt proces-verbal de sancționare a sa, că nu poate să-și exercite dreptul de plin proprietar pentru că a fost hărțuit în permanență de o altă societate (__________), ultima dată printr-o acțiune care a dus la anularea cărții sale funciare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal nr.xxxxxx din 20.03.2012 (f.5), agentul intimatului a sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de cap.I pct.14 din HCLM 172/2002 și sancționate de cap.XII pct.5 din același act normativ.

La secțiunea privind descrierea faptei, s-a reținut că în data respectivă, la orele 11³⁰, s-a constatat că terenul din _________________ aparținând lui B_____ M____, se afla în stare necorespunzătoare de curățenie. Proprietarul a fost avertizat că avea obligația de a salubriza terenul prin adresa 7549/25.01.2012.

Acest din urmă aspect s-a confirmat (f.24).

Petentul nu a semnat procesul-verbal, nefiind de față.

Acesta nu a afirmat însă propriu-zis faptul că ar fi salubrizat terenul, insistând asupra faptului că l-a împrejmuit și că îi este tulburată exercitarea dreptului de proprietate de o altă societate.

Ținând cont de această situație de fapt, instanța de fond a constatat că plângerea petentului este neîntemeiată .

Astfel, verificând, potrivit art.34 al. 1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale imperative incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută enumerate de art.17 din O.G. 2/2001 și care ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește lipsa martorului asistent, instanța observă că aceasta nu este o cauză de nulitate absolută și expresă a procesului-verbal, ea neregăsindu-se printre cele enumerate de art.17 O.G.2/2001, aceeași fiind situația și pentru lipsa posibilității imediate de a formula obiecțiuni.

Prin urmare, este aplicabil regimul general în materie de nulități virtuale, prevăzut de art.105 alin.2 C.pr.civ., potrivit căruia „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”. De altfel, regimul acestor nulități a fost confirmat și de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia 22/2007, dată în Secții Unite și obligatorie, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Cum petentul nu a demonstrat existența vreunei vătămări, cu atât mai puțin a uneia care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, rezultă că nu sunt incidente cazul respectiv de nulitate virtuală.

Potrivit cap. I pct.14 din HCLM 172/2002, deținătorii cu orice titlu de bunuri imobile, tonete, chioșcuri, instalații de sucuri sau înghețată și altele, persoane fizice sau juridice, ONG-uri și partide politice au următoarele obligații: să ia măsurile de împrejmuire și salubrizare a terenurilor pe care le dețin, în calitate de proprietari sau administratori. În cap. XII pct.5, se prevede și sancțiunea.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, așa cum a fost reținută de agentul constatator, se constată că încadrarea juridică a faptei este corectă și că sancțiunea aplicată a fost legală.

Sub aspectul temeiniciei, instanța constatată că petentul nu a demonstrat salubrizarea terenului pe care îl deține în proprietate, fundamentându-și apărarea pe mai multe aspecte fără legătura cu cauza, cum ar fi presupusa sa hărțuire judiciară din partea unei alte societăți. Prin argumentele sale, mai mult a justificat neluarea măsurilor de salubrizare

El nu a negat însă calitatea sa de proprietar asupra terenului și a insistat asupra faptului că a împrejmuit terenul, deși nu i s-a imputat un asemenea lucru, fiind doar pus în gardă cu privire la conținutul complet al obligației legale.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, a reținut prima instanță că aplicarea criteriilor prevăzute de art.21 alin.3 O.G.2/2001 conduce la concluzia că se poate realiza corijarea atitudinii petentului prin aplicarea unei amenzi mai mici, având în vedere gravitatea concretă a faptei, dar mai ales faptul că intimatul nu a descris fapta de o manieră care să justifice aplicarea unei sancțiuni peste minimul legal, nedepunând nici fotografii din care să rezulte nivelul sa insalubritate a imobilului indicat.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât P_______ mun. Iași, cât și petentul B_____ M____.

Primul critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate, susținând, în esență, că nu se impunea reducerea amenzii contravenționale, agentul care a aplicat sancțiunea făcând o corectă individualizare a acesteia, în raport de fapta și conduita contravenientului petent, care nu se poate corija decât prin executarea integrală a amenzii aplicate prin procesul verbal.

Petentul susține în motivele de recurs că prima instanță în mod nelegal și netemeinic a respins excepțiile sale privind nulitatea procesului verbal de contravenție, iar în ceea ce privește fondul cauzei arată că pe terenul în discuție nu locuiește nimeni, este departe de domiciliul său și nu are posibilitatea să urmărească în permanență ce se petrece cu acesta . El personal, cât și familia sa nu au cum să producă resturi menajere , aceste fiind aruncate din comoditate pe acel teren de locatarii blocurilor învecinate.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, a materialului probator administrat în fața primei instanțe , dar și sub toate aspectele în conformitate cu art.304.ind.1 C. proc. civ., tribunalul constată că recursurile sunt neîntemeiate .

Astfel, în ceea ce privește recursul Primarului mun. Iași se reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicata trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita , de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Orice sancțiune contravențională trebuie adaptată fiecărei fapte concrete și pericolului pe care ea îl prezintă deoarece numai în acest caz poate avea aptitudine funcțională.

În speță, tribunalul constată că amenda aplicată în cauză de agentul constatator este o sancțiune prea severă pentru petent și care nu corespunde scopului legii contravenționale instituit de art.1 din OG 2/2001 , prin urmare, raportat la criteriile de individualizare prev. de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 și conținutul concret al faptei, se apreciază că o amendă mai mică este mai potrivită pentru atingerea acestui scop.

Cât privește recursul petentului, tribunalul constată că prima instanță în mod corect a apreciat că excepțiile invocate de acesta privind nulitatea procesului verbal nu pot fi primite în condițiile în care , fiind vorba de nulități relative, petentul nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări, cu atât mai puțin a uneia care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Pe fondul cauzei, se reține că potrivit cap. I pct.14 din HCLM 172/2002, deținătorii cu orice titlu de bunuri imobile, tonete, chioșcuri, instalații de sucuri sau înghețată și altele, persoane fizice sau juridice, ONG-uri și partide politice au următoarele obligații: să ia măsurile de împrejmuire și salubrizare a terenurilor pe care le dețin, în calitate de proprietari sau administratori.

În speță, petentul nu a demonstrat salubrizarea terenului pe care îl deține în proprietate, invocând faptul că nu are posibilitatea să urmărească în permanență ce se petrece cu acesta.

Această susținere nu poate fi primită întrucât , potrivit HCLM 172/2002 are obligația de a salubriza terenul, obligație ce derivă din calitatea sa de proprietar sau posesor al terenului în discuție.

Raportat celor prezentate, in temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ, recursurile vor fi respinse și menținută sentința instanței de fond ca fiind legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de B_____ M____ și P_______ MUN. IAȘI împotriva sentinței civil nr. xxxxx/27.11.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 22.05.2013.

Președinte, Mițică A________	Judecător, C_____ B____	Judecător, M______ Hărățu
	Grefier, M______ I____ P_____

Red. A.M.

Tehn. A.M.

2 ex./27.09.2013

Jud. fond: Z______ L___ F_____ M_____