Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 265

Ședința publică de la 01.02.2016

Completul constituit din:

Președinte C____ M______ L____

Judecător L______ Ștefuc

Grefier C_________ G_______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata _____________________ cu sediul în comuna Florești, __________________, ____________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Tribunalul, având în vedere că procedura este legal îndeplinită la acest termen de judecată, în cauză nu s-a solicitat administrarea altor probe și nu mai sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul _________________ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 întocmit de agentul constatator din cadrul intimatei C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, anularea actului sancționator și exonerarea de la plata amenzii aplicate.

În motivarea acțiunii, petentul a arătat că, procesul verbal de contravenție este nul absolut pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și nu i-a fost comunicat.

Plângerea contravențională a fost motivată în drept pe disp. art. 5 și 7 din OG 2/201.

În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând, în acest sens, la dosar, în copie, înscrisuri .

Cererea a fost legal timbrată .

Intimata a formulat întâmpinare și a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.

La termenul din data de 23.09.2015, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, procedând la administrarea acesteia, în vederea soluționării cauzei.

Pentru a se pronunța Judecătoria Ploiești a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 întocmit de agentul constatator din cadrul intimatei C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN, petenta a fost sancționată, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu amendă în cuantum de 750 lei, reținându-se că, la data de 31.10.2011, a circulat pe DN1 Românești, cu autovehiculul categoria B cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a deține rovinietă valabilă. Se menționează, în procesul-verbal contestat, că autoturismul, surprins cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR, aparține petentei.

În baza art. 34 din O.G. 2/2001, instanța reține că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 din O.G. 2/2001 având în vedere că intimata nu a făcut dovada comunicării procesului verbal de contravenție prin poștă.

Din perspectiva legalității proceselor verbale de contravenție, instanța a considerat că, în procedeul verificării legalității unui act juridic, nu se limitează doar la aspectele invocate de către petent, în cererea sa, ci, fiind sesizată cu analiza legalității actului, trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta, din oficiu.

În opinia instanței, în momentul în care aceasta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, în vederea evitării păstrării, în circuitul juridic, a unui act nelegal, trebuie să îl analizeze având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.

În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de către petent, în cererea sa, ci și a acelora care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate, din oficiu, de către instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, legea cadru în materie contravențională, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului contestator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, contestat prin prisma dispozițiilor mai sus amintite, instanța constată că acesta cuprinde numele și prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentei, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.

Cu privire la semnătura agentului constatator, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator.

Instanța a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.02.2015 în recursul în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator, necesare legalității procesului-verbal de contravenție, pentru contravențiile sancționate de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare. Prin decizia amintită, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât următoarele: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”

Decizia amintită a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din data de 25.03.2015. Potrivit dispozițiilor art. 517 alin.(4) C.proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul procedurii soluționării recursului în interesul legii de către ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prin urmare, soluția dată de ÎCCJ în Decizia nr. 6/2015, pronunțată în recursul în interesul legii, a devenit obligatorie pentru instanțe începând cu data publicării, respectiv 25.03.2015.

În considerentele deciziei, instanța supremă statuează în sensul că aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 - legea specială - care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - dreptul comun în materie contravențională.

În sensul Legii nr. 455/2001, potrivit art. 4, datele în formă electronică sunt reprezentări ale informației în forma convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloacele în forma electronică, iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în format electronic între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând “acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: este legată în mod unic de semnatar, asigură identificarea semnatarului, este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar și este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă

Din aceste dispoziții legale mai sus amintite, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în forma electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.

Totodată, instanța a avut în vedere împrejurarea că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu cuprinde dispoziții cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, situație în care devin incidente prevederile art. 26 alin. 3 și ale art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care stipulează că procesul - verbal încheiat de agentul constatator în lipsa contravenientului, împreună cu înștiințarea de plată, se comunică acestuia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Ca atare, modalitatea de comunicare anterior prezentată presupune utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului - verbal contravențional.

Prin urmare, instanța a apreciat, în acord cu dispozitivul și considerentele deciziei ÎCCJ, că înscrisul electronic comunicat pe suport de hârtie de agentul constatator nu întrunește condițiile de valabilitate ale unui proces verbal de contravenție în sensul dispozițiilor OG nr. 2/2001. Prin această modalitate de a încheia și comunica procesul verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenție prevăzute de legiuitor sub sancțiunea nulității, întrucât nici persoana căreia i s-a comunicat în formă scrisă, și de altfel, nici instanța de judecată, nu poate verifica semnătură agentului constatator, element esențial al procesului verbal de contravenție. Din analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport de hârtie.

Actul stocat pe suport informatic, având semnătura electronică a autorului său, beneficiază de prezumția de validitate, prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă, care impune doar condiția existenței “unor garanții suficient de serioase” de credibilitate a documentului și care funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar “în favoarea terților”, iar nu împotriva lor. În aceste condiții, un act comunicat celeilalte părți pe suport hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, nu poate avea decât valoarea unei copii a înscrisului electronic original.

Așadar, instanța are în vedere împrejurarea că procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 , contestat în prezenta cauză, depus la fila 11 din dosar, nu poartă nicio semnătura olografă, ci conține doar mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 si ale Hotărârii Guvernului nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, fiind comunicat petentei pe suport de hârtie, iar nu în format electronic.

Potrivit considerentelor Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de ÎCCJ la data de 16.02.2015, publicată în M.Of. din data de 25.03.2015, procesul - verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă. Însă această prezumție nu funcționează împotriva terților, respectiv a persoanelor sancționate contravențional, ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.

Pe cale de consecință, în acord cu dispozițiile Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de ÎCCJ la data de 16.02.2015, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 nu conține unul dintre elementele sale esențiale, respectiv semnătura olografă a agentului constatator, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 17 din Legea cadru în materie contravențională, OG nr. 2/2001, instanța urmând a constata că actul sancționator este lovit de nulitate.

Față de acest motiv de nelegalitate incident, instanța a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate de către petent, prin cererea introductivă.

Prin Sentința civilă nr. xxxxx/2015, Judecătoria Ploiești a admis plângerea și a dispus anularea în tot a procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012, a exonerâat petenta de la plata amenzii contravenționale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, la data de 10.11.2015, solicitând admiterea apelulu , modificarea sentinței în sensul menținerii sancțiunii aplicate prin procesul verbal _________ xxxxxxx.

În motivarea apelului a arătat că prin Decizia 10/2013 a ICCJ a fost pronunțată la data de 10.06.2013 și a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, fiind obligatorie de la această dată .

Arată că potrivit art. 27 din O.G. nr. 21/2001, cu modificările și completările ulterioare, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.

În acest sens arată menționează că, Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de ICCJ – Secția Penală a statuat faptul că, în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mau multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp.

În plus arată că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.

Față de cele arătate în cererea de apel menționează că momentul epuizării contravenției continue în reprezintă anul 2011, în învederează instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ ,prevede că modalitatea de comunicare a procesului verbal era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului ), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.

În ceea ce privește tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal contestat , arată că dispozițiile art. II din Legea nr, 144/2012 privind abrogarea tarifului de despăgubire deoarece aceste dispoziții legale se aplică dosar tarifelor contestate în instanță până la data intrării în vigoare acestei legi care se anulează , însă petentul a formulat plângere după _____________________ legii.

În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 C pr civ, OG 15/2002, OG 2/2001.

Legal citat intimata _____________________, nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecarea cauzei și nu a solicitat administrarea de probe.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Din interpretarea prevederilor art. 4 pct. 1 și 2 și art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic. În aceste condiții, înscrisul comunicat de agentul constatator, intitulat „proces-verbal de contravenție”, nu constituie un proces-verbal de contravenție, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat un proces-verbal de contravenție în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul-verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor-verbale de contravenție, prevăzute sub sancțiunea nulității.

Din întreaga economie a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege, iar procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului-verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001 fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor juridice de autoritate.

Faptul că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele-verbale de contravenție prin care se constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice, în format electronic. Pe de altă parte, semnătura electronică se face prin criptarea semnăturii sau a fișierului pe baza unor chei publice sau private, care se află pe un dispozitiv memory-stick eToken, și trebuie ca destinatarul să fie și el înregistrat cu un asemenea dispozitiv, astfel încât să poată citi semnătura. Or, în cauză, destinatarul este contravenientul căruia i se comunică procesul-verbal în forma clasică, prin intermediul serviciilor poștale, iar nu electronic.

Pe de alta parte, nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și nici cele ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator, în formă electronică, a proceselor-verbale de constatare a contravenției, astfel încât devine aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

În plus, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice, reprezintă un act administrativ unilateral emis în vederea executării legii, care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravențională sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Totodată, trebuie avut în vedere că, în toate cazurile, contravenienților le este comunicat un înscris intitulat proces-verbal de contravenție care nu poartă nicio semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Prin urmare, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455/2001, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie în mod expres posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.

De altfel, aceste argumente au stat si la baza admiterii recursului in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie ,prin Decizia nr.6/2015 care a statuat in sensul ca :„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelantă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata _____________________ cu sediul în comuna Florești, __________________, ____________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 01.02.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C____ M______ L____ L______ S_____

Grefier,

C_________ G_______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. L______ S_____./4 ex./ 2016

J.F. A__ T_____ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXX