DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.12.2014

PREȘEDINTE: L______-A_______ O_____

JUDECĂTOR:M________ M_____

GREFIER:D______ R____

.-.-.

La ordine fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă N_____ R_____ împotriva sentinței civile nr.7269/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu intimatul-pârât I.P.J G_____, având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

La apelul nominal a răspuns apelanta-petentă N_____ R_____, identificată cu CNP-xxxxxxxxxxxxx, lipsă fiind intimatul-pârât.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen de judecată și este motivat.

Apelanta-petentă solicită a se lăsa dosarul la a doua strigare având în vedere lipsa apărătorului său.

La a doua strigare a cauzei, a răspuns apelanta-petentă, asistată de avocat E____ C_____ A____, lipsă fiind intimatul-pârât.

Apărătorul apelantei-petentă solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.

Tribunalul pune în vedere apelantei-petente să depună la dosar împuternicirea avocațială pentru apel.

Apelanta-petentă precizează că va depune delegația de reprezentare pentru apel până la sfârșitul ședinței de judecată. Nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, Tribunalul constată dezbaterile deschise și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.

Apărătorul apelantei-petente solicită a se observa că a depus la dosar planșe foto asupra zonei în care s-a întâmplat presupusa contravenție, a poziționat pietonul și acesta vorbea la telefon, nefiind pe trecerea de pietoni, ci pe zona de scuar de dinaintea trecerii de pietoni. Poliția nu a fost de acord să se consemneze punctul de vedere al petentei.

Întrucât instanța de fond nu a înțeles susținerile petentei solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare, admiterea plângerii și exonerarea de la plata amenzii, fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea apărătorului apelantei-petente să depună la dosar concluzii scrise și delegația de reprezentare pentru apel;

D I S P U N E

Amână pronunțarea cauzei la data de 12.12.2014.

Pronunțată în ședința publică din data de 05.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.12.2014

T R I B U N A L U L

În aceeași compunere;

Având nevoie de timp pentru deliberare;

D I S P U N E

Amână pronunțarea cauzei la data de 19.12.2014

Pronunțată în ședința publică din data de 12.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.327

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.12.2014

PREȘEDINTE: L______-A_______ O_____

JUDECĂTOR:M________ M_____

GREFIER:D______ R____

.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă N_____ R_____ împotriva sentinței civile nr.7269/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu intimatul-pârât I.P.J G_____, având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.12.2014 când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei la data de 12.12.2014 și apoi la data de 19.12.2014.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 19.03.2014, pe rolul Judecătoriei G_____ sub nr XXXXXXXXXXXXX, petenta N_____ R_____, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G_____ - Biroul Poliției Rutiere, a contestat procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 06.03.2014, solicitând anularea procesului verbal și restituirea sumei de 170 lei achitată cu titlu de amendă în 48 de ore.

În motivarea plângerii, petenta a invocat că fapta pentru care a fost sancționată nu există. A precizat că la data de 06.03.2014 se deplasa la volanul autoturismul proprietate personală marca Opel cu nr de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________ sensul giratoriu de la General a virat dreapta pe _____________________, iar când a trecut prin dreptul magazinului Elvila a observat un echipaj de poliție. A precizat că la primul marcaj pietonal a observat un pieton pe refugiul dintre cele două sensuri, dar pentru că acesta nu dădea semne că vrea să treacă ______________________ deplasarea, fiind însă oprită la scurt de timp de echipajul de poliție mai sus menționat, care a și sancționat-o. A invocat faptul că a încercat să explice că pietonul nu intenționa să traverseze și că observase deja prezența echipajului de poliție, ca atare era mai prudentă. A invocat jurisprudența CEDO în sensul respectării prezumției de nevinovăție.

În drept, a invocat prevederile art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii sale, petenta a depus la dosarul cauzei o copie după procesul verbal atacat (fila 5).

În procedura prealabilă prevăzută de art. 201 NCPC, intimatul I__ G_____ nu a formulat întâmpinare dar pentru primul termen de judecată cu părțile legal citate, a depus raportul agentului constatator (filele 15-16), arătând că fapta săvârșită nu face parte din categoria celor care se constată în mod obligatoriu cu mijloace tehnice certificate și/sau verificat metrologic.

La primul termen cu părțile legal citate, petenta a precizat în mod expres că înțelege să atace doar contravenția referitoare la neacordarea de prioritate pietonilor, nu și contravenția referitoare la centura de siguranță.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.7269/02.07.2014 Judecătoria G_____ a respins plângerea contravențională formulată de petenta N_____ R_____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G_____ – Servicul Poliției Rutiere.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 06.03.2014 petenta N_____ R_____ a fost sancționată cu amendă de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce timp de 30 de zile, respectiv cu avertisment, în baza art. 100 alin. 3 lit. b raportat la art. 100 alin. 3, respectiv art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 raportat la art. 99 alin. 2 din Ordonanța de urgență nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

S-a reținut în sarcina petentei că la data de 06.03.2014, la ora 08.50, a condus autoturismul marca Opel cu nr. XXXXXXXXX pe _____________________ dinspre _______________________ trecerea de pietoni din zona Aliserdal, fiind pe banda 1, nu a acordat prioritate unui pieton în trecere pe stradă pe sensul său de mers, dinspre stânga și care s-a oprit pe banda 2 deoarece autoturismul și-a continuat deplasarea. S-a reținut și că petenta nu purta centura de siguranță și că era singură în mașină.

Petenta, deși a contestat starea de fapt reținută în procesul verbal în ce privește contravenția de neacordare prioritate pieton, nu a solicitat administrarea niciunei probe pentru a dovedi versiunea sa asupra stării de fapt.

În drept, potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

De asemenea, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

În urma verificării, în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, a legalității procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prima instanță a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind identificate nici motive de nulitate absolută și nici motive de nulitate relativă care să fi produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Au fost consemnate și obiecțiunile petentei, care a și semnat procesul verbal de contravenție.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a arătat că, deși O.G. nr. 2/2001 privind contravențiile nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia art. 34, dar și ale art. 47, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit, pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar în temeiul art. 249 NCPC sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Petenta nu a administrat în dosar nicio probă contrară situației de fapt reținute în actul de sancționare. Față de poziția sa, prima instanță a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență care interpretează Convenția respectivă, direct aplicabilă în dreptul intern românesc, potrivit art.11 și 20 din Constituție.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională românească, în anumite circumstanțe, poate fi circumscrisă noțiunii de materie penală (paragrafele nr.48-53). Condiția principală pentru această calificare este gravitatea sancțiunii care poate fi aplicată contravenientului (de exemplu închisoarea contravențională, nefiind exclusă însă și situația unei amenzi foarte mari). Într-un astfel de caz, fiind vorba de materie penală, prezumția de nevinovăție este pe deplin aplicabilă contravenientului și revine agentului constatator să probeze existența și circumstanțele faptei celui sancționat.

În speță, s-a arătat că nu se poate reține calificarea penală a procedurii contravenționale, întrucât sancțiunile aplicate petentei (avertismentul și amenda) au fost reduse.

Într-o astfel de situație, însăși CEDO recunoaște că legislația internă a unui stat poate stabili unele prezumții (paragraful nr.60). O astfel de prezumție se regăsește în Ordonanța nr.2/2001, care stabilește că procesul verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Cu alte cuvinte, între afirmația existenței faptei (făcută de agent) și cea a inexistenței ei (făcută de contravenient), legea dă prioritate, în lipsa altor probe, celor constatate de agent cu propriile simțuri. Revine, așadar, petentului obligația de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție prin propunerea de probe contrare, în temeiul art.1191 din vechiul Cod civil.

Această prezumție de legalitate și temeinicie, admisă de CEDO, este perfect logică; dacă s-ar reține contrariul, ar însemna ca toate faptele mărunte și care se întâlnesc oricum extrem de frecvent să rămână nesancționate, la simpla afirmație a petenților că acele fapte nu există. Pentru a fi probate aceste fapte, ar trebui fie ca toți agenții constatatori să fie însoțiți în cursul serviciului de patrulare de martori (care să nu aibă la rândul lor calitatea de agenți), fie ca toate locurile publice să fie împânzite de camere de luat vederi de înaltă performanță, soluții (exemplificative) evident absurde.

Fără îndoială, atunci când sancțiunea aplicabilă pentru o faptă contravențională este foarte gravă (fie și dacă este vorba despre o amendă în cuantum foarte mare), instanța este obligată să facă aplicarea prezumției de nevinovăție în privința contravenientului. Dar această situație nu se regăsește în cauza de față, deci petenta avea obligația să probeze că nu a săvârșit fapta.

Petenta nu a administrat nicio probă prin care să răstoarne prezumția instituită de conținutul procesului verbal de contravenție, care s-a bazat pe aspecte constatate prin propriile simțuri de agentul constatator. Principala apărare a petentei a fost afirmația că pietonul situat pe scuarul dintre sensurile de mers nu se afla în deplasare, fără ca această afirmație să fie dovedită în vreun fel.

Prima instanță a apreciat că organele de poliție nu au obligația de a lua în trafic declarațiile diferiților participanți, astfel că nu exista în sarcina agentului constatator obligația de a lua vreo declarație celorlalți trecători. Organele de poliție nu au nici obligația de a înregistra cu mijloace audio-video toate contravențiile săvârșite, această obligație fiind clar stipulată cu privire la alte contravenții decât cea care face obiectul prezentei cauze.

În această situație, în care petenta nu a înțeles să administreze nicio altă probă în susținerea unei alte stări de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție ca urmare a observațiilor directe ale organului constatator, instanța de fond a reținut că prezumția de legalitate și temeinicie a actului atacat operează pe deplin, neexistând nici un motiv de anulare a actului.

Referitor la sancțiunea aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție, instanța de fond a apreciat-o legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea amenzii fiind aplicată la minimul prevăzut de lege pentru fapta atacată de petentă. Totodată, s-a apreciat că această sancțiune este justificată în raport de pericolul social al faptei, tradus prin riscul ridicat pe care conduita petentei îl prezintă pentru siguranța circulației rutiere.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, petenta N_____ R_____, apreciind că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat, în esență, că instanța de fond a încălcat prezumția de nevinovăție, în cauză lipsind mijloacele de probă care să susțină cele reținute în procesul verbal contestat.

În drept, a invocat dispozițiile art. 34 alin 2 din OG nr. 2/2001.

Legal citat, intimatul I__ G_____ nu a fost reprezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.

Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor art. 477 și art. 478 din NCPC, Tribunalul constată că apelul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 06.03.2014 petenta N_____ R_____ a fost sancționată cu amendă de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce timp de 30 de zile, respectiv cu avertisment, în baza art. 100 alin. 3 lit. b raportat la art. 100 alin. 3, respectiv art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 raportat la art. 99 alin. 2 din Ordonanța de urgență nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

În fapt, s-a reținut în sarcina petentei că la data de 06.03.2014, la ora 08.50, a condus autoturismul marca Opel cu nr. XXXXXXXXX pe _____________________ dinspre _______________________ trecerea de pietoni din zona Aliserdal, fiind pe banda 1, nu a acordat prioritate unui pieton în trecere pe stradă pe sensul său de mers, dinspre stânga și care s-a oprit pe banda 2 deoarece autoturismul și-a continuat deplasarea.

S-a reținut și că petenta nu purta centura de siguranță și că era singură în mașină.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, Tribunalul reține că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, însă atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată însăși prezumția de care se bucură. In acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, prin decizia nr. 70/21.02.2013, decizie în care a statuat și teza potrivit căreia „cel care a formulat plângerea, nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție”.

Este adevărat că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor nu este contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 CEDO, însă trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz pentru a se stabili dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.

Nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. În măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6, practica instanțelor interne prin care petentului i se solicită să dovedească faptul că nu a săvârșit contravenția fiind una contrară prevederilor Convenției.

În cauză, la solicitarea petentei care a declarat că nu se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri. Pe de altă parte, intimatul a depus doar raportul agentului constatator din care reiese că nu a fost identificată decât apelanta petentă (nu și persoana angajată regulamentar în trecerea străzii pe marcajul pietonal), care a fost sancționată contravențional.

În procesul verbal contestat, la rubrica obiecțiuni, s-au consemnat susținerile petentei, respectiv că „pietonul era oprit, nu sunt de acord”.

În lipsa altor probe decât raportul organului constatator, Tribunalul apreciază că există un dubiu cu privire la situația de fapt reținută prin actul contestat, dubiu care, în lumina celor anterior menționate, nu poate profita decât apelantei petente.

Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale menționate, apelul declarat de petenta N_____ R_____ este fondat și urmează a fi admis, astfel că sentința civilă nr. 7269/02.07.2014 a Judecătoriei G_____ va fi schimbată în tot iar, în rejudecare, va fi admisă plângerea formulată și va fi anulat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 06.03.2014, apelanta urmând a fi exonerată de la plata amenzii contravenționale.

Întrucât petenta a depus la dosarul cauzei o copie de pe chitanța nr. ACL50/1538/06.03.2014, prin care a făcut dovada achitării sumei de 170 lei (jumătate din minimul amenzii aplicate), se va dispune restituirea către petentă a sumei respective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de apelanta-petentă N_____ R_____, domiciliată în G_____, _____________________.25, __________________.79 împotriva sentinței civile nr.7269/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât I.P.J G_____, cu sediul în G_____, ___________________.

Schimbă în tot sentința civilă apelată.

În rejudecare, admite plângerea contravențională formulată de petentă; anulează procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 06.03.2014 și exonerează petenta de plata amenzii.

Dispune restituirea către petentă a sumei de 170 lei –amendă contravențională achitată conform chitanței nr.ACL50/1538/06.03.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 19.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

L______-A_______ O_____ M________ M_____ D______ R____

Red.LAO

Tehnored.DR/4exp/23.02.2015.

Fond- O___ B____