Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 42/2013 din 23 octombrie 2013 dată de Tribunalul TIMIŞ

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul TIMIŞ

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
42/2013 din 23 octombrie 2013

Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 42/2013

Ședința publică de la 23 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ T____

Judecător A______ S______

Grefier S_____ C______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul S_______ A_______ R___ împotriva sentinței civile nr. 6406/20.05.2013 pronunțată de Judecatoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică – se prezintă pentru apelant avocat T____ D__ , lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,apărătorul apelantului depune la dosar delegația avocațială și un set de planșe foto, solicitând readministrarea probei cu martori pentru a dovedi eventuale inadvertențe ale hotărârii.

Instanta respinge cererea ca nefiind utilă cauzei și nemaifiind alte cereri sau probe de administrat , constata încheiata cercetarea judecătoreasca si acordă cuvântul pe apel..

Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de față., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6406/20.05.2013 Judecatoria Timișoara a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S_______ A________ R___

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că , prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 19.03.2013 petentul S_______ A________ R___ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, precum și cu amendă în cuantum de 150 lei și 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 2 din OUG 195/2002.

S-a reținut în procesul-verbal că în data de 19.03.2013, ora 18:40, petentul a condus autoturismul marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________ Tisa și a pătruns în intersecția străzilor Eroilor de la Tisa și Ș_____ cel M___ pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune. De asemenea, nu a folosit centura de siguranță obligatorie.

Împotriva acestui proces-verbal petentul a formulat în termenul legal prezenta plângere.

În ceea ce privește excepția nulității procesului-verbal de contravenție pe motivul lipsei mențiunii privind calitatea agentului constatator, instanța a calificat drept apărare de fond, întrucât vizează motive de nelegalitate a procesului-verbal.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată prin acesta.

Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ, neexistând motive de nulitate ce pot fi invocate din oficiu.

Instanța a constatat caracterul neîntemeiat al motivului de nelegalitate invocat de petent constând în lipsa mențiunii privind calitatea agentului constatator. În cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 19.03.2013 s-a menționat calitatea agentului constatator, respectiv agent de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara – Biroul Rutier.

Referitor la temeinicia actului contestat, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

În cauza de față, instanța a constatat că aspectele consemnate de agentul instrumentator în procesul-verbal contestat sunt corespunzătoare realității. Din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, precum și din raportul întocmit la data de 15.04.2013 rezultă faptul că agentul de poliție a constatat personal săvârșirea faptei, respectiv că la data menționată în procesul-verbal petentul a condus autoturismul marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și a traversat intersecția străzilor Eroilor de la Tisa și Ș_____ cel M___ pe culoarea roșie a semaforului electric, totodată nu a purtat centura de siguranță obligatorie.

Situația de fapt reținută în procesul-verbal este deci rezultatul unor constatări personale ale unui agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Agentul a constatat cu propriile simțuri săvârsirea faptei contravenționale, a perceput și a luat la cunoștința în mod direct despre împrejurările în care aceasta s-a săvârșit, întrucât se afla în serviciul de patrulare și control în acea zonă.

Petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, deși sarcina probei îi incumbă, în conformitate cu prevederile art. 249 coroborat cu art. 10 teza a doua Cod proc. civ.

Analizând depoziția martorei propuse de petent, J___ R_______ A______, colegă de facultate cu acesta, instanța a apreciat-o ca fiind subiectivă și neverosimilă. Astfel, martora a declarat că petentul a pătruns în intersecție pe culoarea verde a semaforului electric, după care semaforul și-a schimbat culoarea în galben și martora, aflată la volanul mașinii sale, în spatele autoturismului condus de petent, a oprit la culoarea galbenă a semaforului. Însă, în plângere, petentul a susținut că semaforul indica galben și că, deși nu se grăbea, a fost forțat de mașinile din spate să înainteze, iar în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, semnat de petent, s-a consemnat la rubrica Obiecțiuni faptul că a trecut pe galben, fiind obligat de mașina din spate, de unde rezultă o altă situație de fapt decât cea redată de martor. Aceste contradicții între afirmațiile petentului și ale martorei sunt de natură să lipsească de credibilitate depoziția acesteia.

Instanța ar avut în vedere și faptul că martora nu a fost în măsură să precizeze data când s-au petrecut faptele relatate, afirmând doar că s-au petrecut recent. Nu se poate deduce ce înțelege martora prin termenul “recent”, dat fiind că au trecut două luni de la încheierea procesului-verbal de contravenție.

Față de motivele prezentate instanța a înlăturat depoziția martorului petentului, ca nefiind susceptibilă de a produce instanței convingerea ca starea de fapt prezentată este conformă realității.

În ceea ce privește cea de-a doua contravenție pentru care a fost sancționat petentul, respectiv faptul că nu a purtat centura de siguranță, instanța a constatat că nici în privința acesteia nu s-a făcut proba contrară celor reținute de agentul constatator, martora afirmând că nu știe dacă petentul a purtat sau nu centură.

Prin urmare, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției.

Faptele petentului astfel cum au fost descrise în procesul-verbal atacat întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de art. 52 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și art. 36 alin. 2 din OUG 195/2002, iar sancțiunile au fost aplicate conform actului normativ de incriminare.

În ceea ce privește cererea subsidiară a petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a avut în vedere prevederile legale incidente. Potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, astfel încât trebuie să existe un echilibru între pericolul concret al faptei și reacția socială împotriva ei. Art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt din prezenta cauză, instanța a constatat că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Legiuitorul a apreciat că nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice este necesar a fi sancționată cu amendă. Aplicarea unui simplu avertisment nu este de natură să realizeze scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei de nerespectare a semnificației culorii roșii a semaforului, precum și al faptei de a conduce un autoturism fără a purta centura de siguranță.

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S_______ A________ R___ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 19.03.2013, încheiat de intimatul IPJ T____ și a menținut procesul-verbal atacat.

Împotriva sentintei în termen legal a declarat apel petentul apelant S_______ A________ R___ solicitand, admiterea apelului , schimbarea in tot a hotărârii atacate, in sensul admiterii plângerii contravenționale, si in consecința sa se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 19.03.2013, ca netemeinic si nelegal, exonerarea de la plata amenzii si eliberarea carnetului de conducere reținut.

În motivare arată că , prima critica a soluției date in fond o constiuie faptul ca s-au ignorat nome legale imperative cu privire la forma procesului verbal de constatare a contravenției. Așadar, prima instanța apreciază ca exista mențiunea calității agentului constatator in actul sancționator, chiar daca aceasta este ilizibila. Or in realitate respectiva mențiune nu poate fi citita, cclităteă agentului, putând fi doar ghicita, fapt căre echivalează cu lipsă ei din cuprinsul procesului verbol de constatare o contravenției.

Apreciază ca in mod eronat nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor ort. 17 din Ordonanță nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic ă! contravențiilor cere arătă ca "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, (...) atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu."

In ceea ce privește situația de fapt reținuta de prima instanța, cu înrâurire asupra constatării temeiniciei procesului verbal contestat, trebuie învederat făptul ca, prin sentința pronunțata se instituie o prezumție absoluta a celor sesizate de agentul constatator cu propriile

simțuri. Faptul ca persoanei îi este conferit dreptul de a contesta actul sancționator, pentru ca in cadrul acestei proceduri sa îi fie negat dreptul de a fi prezumat nevinovat, constituie totuși o încălcare a Convenției, precum si a deciziilor CEDO pronunțate in aceasta materie.

Unui inscris emanat de la un organ al statului nu trebuie sa ii fie atribuita o forța probanta atat de mare incat aceasta sa anihileze prezumția de nevinovăție. Trebuie observat ca, in mod greșit prima instanța coroborează cele cuprinse in procesul verbal de constatare a contravenției, cu raportul agentului constatator. Se impune a fi menționat, faptul ca in ceea ce privește raportul agentului constatator, nu exista nici un text de lege care sa-i dea valoare probatorie. Dimpotrivă prevederile OG nr.2/2001 interzic expres posibilitatea ca agentul constatator sa fie si martor in ceea ce privește cele constatate de el însuși. Or prin faptul ca Instanța de fond considera raportul sus menționat, ca fiind o proba care se poate corobora cu cele cuprinse in procesul verbal, constituie o încălcare a acestor dispoziții imperative (ărt. 19, alin. 2 din OG nr.2/2001). Este, de altfel, lipsit de echitate a se aprecia ca fiind veridic actul sancționator, exclusiv datorita faptului ca este confirmat printr-un raport al aceluiași agent constatator care l-a întocmit. Aceasta datorita faptului ca agentul constatator nu se poate contrazice pe el insusi. Având in vedere aceste aspecte, prima Instanța ar fi trebuit sa inlature raportul agentului constatator, acesta neputand avea vreo valoare probatorie.

Instanța de fond a pronunțat hotărârea atacata dand efect doar prezumției de legalitate a procesului verbal de constatare a contravenției contestat, înlăturând nejustificat depoziția martorului propus de petent.

Deși legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.

Din examinarea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel și sub toate aspectele , tribunalul va retine următoarele :

În mod greșit Judecătoria a respins plângerea contravențională cu motivarea că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de OG 2/2001.

Astfel prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 19.03.2013 petentul S_______ A________ R___ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, precum și cu amendă în cuantum de 150 lei și 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 2 din OUG 195/2002.

Deșii procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate fiind încheiat de un organ al statului în exercițiul funcțiunii, această prezumție nu este absolută ea putând fii răsturnată prin probe administrate în cauză.

Tribunalul reține că în prezenta cauză a fost administrată proba testimonială cu martorul J___ R_______ A______, propus de reclamantă care a fost audiat sub prestare de jurământ .

Astfel în mod greșit Judecătoria nu a dat eficientă declarație acestuia apreciind-o subiectivă în condițiile în care împotriva martorului nu a fost formulată plângere pentru mărturie mincinoasă, iar depoziția acestuia a fost luată sub prestare de jurământ .

Din obiecțiunile consemnate în conținutul procesului verbal de contravenție rezultă că pententa a susținut încă din momentul încheierii procesului verbal că a traversat intersecția pe culoarea verde a semaforului și nu roșie.

Pe de altă parte Tribunalul constată că intimata a depus la dosar doar raportul organului constatator din care rezultă că a constatat contravenția prin propriile simțuri .

Însă în lipsa a orice alt element de coroborare a raportului constatator cu alt mijloc de probă Tribunalul este în situația de a evalua și aprecia între ipoteza descrisă de petent și cea de organul constatator .

În această situație Tribunalul va avea în vedere cauza I___ P__ împotriva României unde Curtea europeană a stabilit că măsura impusă de autorităti reclamantului, respectiv aplicarea unei amenzi contraventionale si suspendarea permisului de conducere se include în sfera „acuzatiei în materie penală” (a se vedea și Garyfallou AEBE c. Greciei, 24 septembrie 1997, par. 33; Jussila c. Finlandei [MC], nr. xxxxx/01, par. 30-31; Zaicevs c. Letoniei, nr. xxxxx/01, par. 31) .

Astfel retinând faptul că legiuitorul român a ales să depenalizeze anumite fapte relative la circulatia rutieră, Curtea a apreciat că pentru determinarea aplicabilitătii în cauză a prevederilor art. 6 din Convenție, în latura sa penală, esenrtială este analiza naturii faptei imputate precum si a sanctiunii corespunzătoare, conform legislatiei nationale în vigoare (Öztürk c. Germanei, 21 februarie 1984, par. 52; Jussila, citată anterior, par. 38; Huseyin Turan c. Turciei, 4 martie 2008, nr. xxxxx/02, par. 18).

Astfel, Curtea a constatat că reclamantului i s-a aplicat o amendă ti suspendarea permisului de conducere în baza unei dispozitii legale cu caracter general, adresate tuturor cetătenilor în calitatea lor de utilizatori ai drumurilor publice. Mai mult, norma legală incidentă prescrie un anumit comportament si stabileste o sanctiune în cazul încălcării sale.

În esentă, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum si caracterul general al normei de incriminare au fost cele două elemente determinante care au permis Curtii să aprecieze că în cauză sunt sau nu aplicabile garantiile specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Conventie.

Potrivit rationamentului Curtii, lipsa de severitate sau absenta unor consecinte importante a sanctiunilor aplicabile, nu sunt suficiente pentru a deroba prezenta contravenție de caracterul său de acuzatie cu caracter penal (a se vedea Öztürk, par. 54, și Huseyin Turan, par. 20).

În cea de a doua parte a deciziei sale, Curtea a analizat modalitatea concretă în care instantele nationale au respectat garantiile prevăzute de art. 6 din Conventie, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovătie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie, existentă în dreptul national.

Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instante a acestei din urmă prezumtii, cu consecinta obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neasteptat pentru acesta, având în vedere dispozitiile nationale incidente în materia contraventională (A_____, par. 58 și 59). [1]

Mai mult, s-a reiterat si faptul că prezumtiile de fapt si de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Conventia neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Conventia impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proportie între acestea si prezumtia de nevinovătie instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se tine cont în analiza proportionalitătii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ si, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se veeda, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A_____, par. 60).

Prin urmare Tribunalul urmează să constate în speța de față că nu există o proporționalitatea între prezumtia de nevinovătie și prezumția de legaliate a procesului verbal de contravenție în lipsa oricăror alte elemente coraboratoare.

Față de considerentele mai sus arătate Tribunalul în temeiul art. 480 cod procedură civilă va admite apelul așa cum a fost formulat și în consecință va modifica în tot hotărârea recurată în sensul că va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de contravenție

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelantul S_______ A________ R___, cu domiciliul în Timișoara, ________________________. 9, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 6406/20.05.2013 pronunțată de Judecatoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, cu sediul în mun. Timișoara, _____________________. 46, jud. T____.

Modifică hotărârea apelată în sensul că admite plângerea contravențională și dispune anularea procesului verbal de contravenție.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.

Președinte,

M_____ T____

Judecător,

A______ S______

Grefier,

S_____ C______

Red.M.T.

Tehnored..S.C.

4 ex/14.11.2013