Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 02 decembrie 2013

Completul compus din:

Președinte – H________ G___

Judecător – M_____ A_____-M____

Judecător – D___ A____ L____

Grefier – F______ G. G______

DECIZIA nr. 666

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta – reclamantă P_____ L_______, în contradictoriu cu intimatul – pârât I____________ de Poliție Județean B_______, împotriva sentinței civile nr. 8809 din 29.11.2012 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimatul – pârât I____________ de Poliție Județean B_______, consilier-juridic G____ G______, lipsind recurenta – reclamantă P_____ L_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra motivelor de recurs.

Consilier-juridic G____ G______ solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra recursului contravențional de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.11.2011, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta P_____ L_______ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B_______, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.10.2011.

În motivare s-a arătat că i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 268 lei și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării ca urmare a faptei reținute în sarcina sa, prevăzută de art. 120 al. 1, lit. h din HG 1395/2006, respectiv că ar fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare 7041 XS - 72 pe DE 58 dinspre B_______ spre Suceava și ar fi efectuat în dreptul loc. Hudum manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.

A arătat că în realitate el nu a săvârșit nici o contravenție, deoarece în acea zonă indicatorul de depășire interzisă este mascat de crengile unui copac, iar marcajul stradal nu există în zona respectivă, întrucât asfaltul este decapat. A menționat că intenția sa nu a fost de a depăși propriu-zis autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, ci să-și continue drumul pe lângă el, deoarece încetinise foarte mult și semnaliza dreapta, apropiindu-se de marginea șoselei.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În dovedire, petenta a depus la dosar copia procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.10.2011 și a solicitat audierea în calitate de martor a numitului R___ A_____ B_____, probă la care petenta a renunțat la termenul de judecată din data de 01.11.2012.

Intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ a formulat întâmpinare – fila 10, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.

În motivare, intimatul a susținut că în data de 28.10.2011, ora 17,30, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, agentul constatator a observat direct cum autoturismul condus de petentă, cu nr. de înmatriculare 7041 XS – 72, a efectuat manevra de depășire a autoturismului Opel cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.

S-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/28.10.2011, prin care numitul P_____ L_______ a fost sancționat cu amendă în sumă de 268 lei și reținerea permisului de conducere. Petenta a semnat procesul verbal cu mențiunea „nu are de făcut obiecțiuni”.

În dovedire, organul constatator a depus la dosar materialul de verificare, respectiv raportul agentului constatator, originalul procesului verbal de constatare a contravenției contestat de petent și cazierul auto al petentei.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ.

Din oficiu, instanța a procedat la audierea în calitate de martor a numitului A______ P____, conducătorul auto al autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX.

Prin sentința civilă nr. 8809 din 29.11.2012 Judecătoria B_______ a respins plângerea formulată de petenta P_____ L_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______ și a menținut procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.10.2011, contestat.

Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut că prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/28.10.2011, petenta P_____ L_______ a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art. 120 al. 1, lit. h din HG 1395/2006 .

Procesul-verbal a fost semnat de către petentă cu mențiunea „nu are de formulat obiecțiuni”.

Potrivit art. 120 din HG nr. 1391/2006,

„(1) Se interzice depășirea vehiculelor:

a) în intersecții cu circulația nedirijată;

b) în apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 m;

c) în curbe și în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;

d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri. Prin excepție, pot fi depășite în aceste locuri vehiculele cu tracțiune animală, motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanță mai mare de 20 m, iar lățimea drumului este de cel puțin 7 m;

e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje;

f) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la mai puțin de 50 m înainte de acestea;

g) în dreptul stației pentru tramvai, atunci când acesta este oprit, iar stația nu este prevăzută cu refugiu pentru pietoni;

h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă";

i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere;

j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii;

k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.”

Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese privind forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, din ansamblul dispozițiilor din acest act normativ și în special ale art. 34, reiese că procesul-verbal a făcut dovada cu privire la situația faptică și încadrarea în drept până la proba contrarie, care a fost în sarcina petentei.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.16 alin.1 din O.G.nr.2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară.

Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de proba, forța probanta a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însa obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Astfel, fără a solicita în mod expres petentei să aducă probe în răsturnarea situației de fapt reținute prin procesul verbal de contravenție și considerând că în cele din urma sarcina probei aparține agentului constatator, prima instanță a reținut că procesul verbal, prin el însuși, a reprezentat un mijloc de proba a situației de fapt, cuprinzând constatări personale ale unui funcționar public, abilitat în mod expres de lege să facă aceste constatări. Nu a existat niciun motiv plauzibil pentru care prima instanță ar trebui sa pornească de la prezumția de rea credință a agentului constatator și să solicite acestuia să susțină procesul verbal cu mijloace de proba extrinseci acestuia.

Altfel spus, procesul verbal creează în opinia instanței o prezumție simplă de temeinicie. Potrivit art. 1199 Cod civil, prezumțiile sunt un mijloc de proba suficient pentru judecător de a-și forma convingerea cu privire la situația de fapt reținuta. In acest caz prezumția judecătoreasca pornește de la un fapt cunoscut si anume buna-credință în îndeplinirea atribuțiilor de către agentul instrumentator. Potrivit art. 1899 al. 2 Cod civil, buna-credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credință. Pornind de la acest text de lege, s-a considerat că în toate cazurile unde legea nu prevede în mod expres altfel, buna-credință nu trebuie dovedită, ci se prezumă. De asemenea, buna-credință de care beneficiază și petenta în fata instanței, a fost răsturnată în cazul de față prin întocmirea procesului verbal.

Având în vedere audierea martorului din oficiu, A______ P____, conducătorul auto al autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX – fila 26, precum și din faptul că petenta a semnat procesul verbal cu mențiunea „Nu are de făcut obiecțiuni” și a renunțat la audierea martorului propus inițial, rezultă că aceasta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal încheiat, neputând fi reținute de instanță ca probate susținerile sale din cererea introductivă de instanță.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentei pentru contravenția săvârșită, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr. 2/2001, aceasta este corect individualizată, având în gradul ridicat al periculozității faptelor chiar pentru petentă, dar și pentru ceilalți participanți la trafic, antecedența contravențională a petentei, motiv pentru care prima instanță a apreciat că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, întrucât gravitatea faptei este ridicată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta P_____ L_______ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a soluționat plângerea contravențională prin analizarea în întregime a probatoriului administrat în cauză, mare parte din aspectele și din probatoriul administrat de petenta – recurentă nefiind analizat și reținut în motivarea sentinței recurate.

În acest sens s-a arătat că manevra efectuată de petenta – recurentă se numește ocolire și nu depășire, că la momentul săvârșirii pretinse fapte contravenționale marcajul de delimitare al benzilor de circulație și cel de pe axul drumului lipsea datorită reabilitării carosabilului, lipsind de asemenea și orice alt indicator de restricție sau interzicere a depășirii. De asemenea, s-a arătat că, față de faptul că siguranța traficului nu a fost pusă în pericol prin manevra efectuată de recurentă și că nu a mai avut abateri la regimul circulației rutiere, se impune înlocuirea amenzii cu avertisment.

Intimatul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare, dar și-a trimis reprezentant în instanță care a pus concluzii de respingere a recursului.

Recursul este nefondat.

Motivele de recurs invocate de recurente sunt contrazise chiar de conținutul plângerii contravenționale, respectiv poziția procesuală pe care a avut-o în fața primei instanțe. Astfel, cu privire la faptul că în zona și în momentul săvârșirii faptei contravenționale lipsea orice alt indicator de interzicere a depășirii, fapt susținut de recurentă prin cererea de recurs, chiar recurenta a afirmat, în cuprinsul plângerii contravenționale de la Judecătorie că „ indicatorul de depășire interzisă era mascat de crengile unui copac”. Cu privire la faptul că prima instanța nu a ținut cont de materialul probator administrat de petentă – care presupune probabil faptul că prima instanță nu a ținut cont de probele propuse aceasta, întrucât în procesul civil nu părțile sunt cele care administrează probatoriu, ci însăși instanța de judecată, părțile având doar posibilitatea de a propune probe- Tribunalul reține că singura probă indicată de petentă a fost aceea cu martorul R___ A_____ B_____, probă la care ulterior a renunțat petenta însăși, fără a solicita înlocuirea acestuia cu alt martor. De asemenea, Tribunalul constată că instanța a fost în împosibilitatea de a administra această probă întrucât domiciliul real al martorului nu a fost cel indicat de petentă, acesta neputând fi audiat nici în urma executării unui mandat de aducere. Ori, potrivit art. 188 alin. 3 c.proc.civ., dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se înfățișează, instanța poate păși la judecată.

Nu poate fi reținută nici apărarea recurentei că manevra pe care a executat-o aceasta se numește ocolire și nu depășire. Potrivit art. 45 alin. 1 din OUG 195/2002, „Depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.” În fapt, reclamanta de afla pe un drum cu o singură bandă pe sens (chiar acesta recunoaște acest fapt prin menționarea faptului că nu exista marcaj pe carosabil; ori, în situația în care carosabilul nu are marcaj de delimitare a benzilor de circulație, atunci drumul este considerat ca având o singură bandă pe sens), în zonă era amplasat indicatorul depășire interzisă, iar martorul A______ P____, conducătorul auto al autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX a confirmat manevra de depășire efectuată de recurenta-petentă.

Pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge recursul, ca nefondat formulat de recurenta – reclamantă P_____ L_______, cu domiciliul în municipiul Suceava, _____________________, județul Suceava, în contradictoriu cu intimatul – pârât I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în municipiul B_______, ________________________. 57, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 8809 din 29.11.2012 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 2.XII.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

H________ G___ M_____ A_____ –M____ D___ A____ L____ F______ G______

Red. H.G. /tehnored F.G. /H.G. 31.01.2014

Judecătoria B_______ – jud. A____ A_____

2 ex.