Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 84/2016 din 20 ianuarie 2016 dată de Judecătoria DEVA

Date speţă

Instanţă:
Judecătoria DEVA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Fond

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
84/2016 din 20 ianuarie 2016

Sursa:
Rolii.ro

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx /e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 84/2016

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016

Instanța constituită din :

Președinte : C_______ M____ M_____ - judecător

Grefier: E_____ D_______

Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul ___________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, ISCTR- Regiunea nr. 5 având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 121 alin. 5 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 1375/2015, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 970/28.12.2015, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei în ordinea de pe listă, se constată lipsa părților.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, reprezentantul convențional al petentului a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei din motive medicale, conform adeverinței medicale din 19.01.2016 atașată cererii.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, în ordinea de pe listă, se constată lipsa părților.

Procedând în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 coroborat cu art. 32 alin 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Instanța va respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul convențional al petentului, având în vedere că, din adeverința depusă în susținerea cererii eliberată la data de 19.01.2016, nu rezultă perioada pentru care se recomandă repaus. Pe de altă parte, avocatul avea obligația de a-și asigura substituirea sau, în cazul în care clientul refuză substituirea, avocatul trebuia să aducă la cunoștința instanței această împrejurare.

Sub aspect probatoriu, în temeiul art. 258 C. proc. civ., instanța va încuviința ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

În temeiul art. 244 alin. 1 C. proc. civ., instanța declară cercetarea procesului încheiată și, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin 1 C. proc. civ. declară închise dezbaterile pe fond și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.08.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul ___________________ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, în principal anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la data de 12.08.2015 și exonerarea sa de la plata amenzilor aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea constând în avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, în urma controlului efectuat la data de 12.08.2015, în localitatea D___, s-a reținut în sarcina societății petente că efectua transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile cu depășirea masei maxime totale admise și a masei maxime admise pe axe cu 17,5 tone decât masa totală maximă admisă în circulație de 30 tone; totodată, s-a reținut că petenta efectua transport de mărfuri cu depășirea masei totale maxime autorizate prevăzute în certificatul de înmatriculare de maxim 42 tone, fiind depășită cu 5,5 tone.

Petentul a precizat că procesul verbal este lovit de nulitate absolută deoarece în cuprinsul acestuia este trecut, în calitate de administrator, numitul F______ D____ în loc de F______ I__ cum era corect, iar actul sancționator nu este semnat de contravenient și nici de un martor.

Petentul a mai arătat că organul constatator a aplicat amenda la nivelul ei maxim, fără a avea în vedere și circumstanțele atenuante ale petentei.

În susținerea capătului de cerere formulat în subsidiar, petentul a arătat că a recunoscut fapta și societatea nu a mai săvârșit asemenea fapte contravenționale.

În drept, petentul a invocat OG nr. 2/2001.

În probațiune a atașat, în copie, înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de 20 lei, anulată la dosar (fila 5).

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare (filele 14-19), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, intimatul a arătat că, potrivit extrasului din baza de date a ARR din data de 06.10.2015, administratorul societății petente este F______ D____.

În ceea ce privește lipsa martorului și a obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientei, intimatul a precizat că nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. 7 din OG nr. 2/2001 atrage o nulitate relativă a procesului verbal, ceea ce presupune ca petenta să sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, aspect nedovedit însă în cauză.

Totodată, intimatul a arătat că procesul verbal încheiat este temeinic și legal și că amenda contravențională se încadrează în limitele legale și reflectă gradul de pericol social al faptei comise de către petent.

În drept, a invocat OG nr. 43/1997 și HG nr. 69/2012.

Prin răspunsul la întâmpinare depus (fila 33), petentul a reiterat argumentele expuse în cuprinsul cererii introductive de instanță.

În cauză a fost încuviințată și s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse și a probelor administrate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la data de 12.08.2015, intimatul a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 35.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 61 alin. 1 lit. p) din OG nr. 43/1997 și cu amendă în cuantum de 6.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 4 pct. 9 din HG nr. 69/2012.

În fapt, s-a reținut că, la data de 12.08.2015, ora 10:50, în urma unui control efectuat în trafic, societatea petentă se face vinovată de săvârșirea a două contravenții, respectiv:

- autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de petent, efectua transport de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise prevăzute în anexa nr. 2 din OG nr. 43/1997 astfel: conform avizului de expediție nr. xxxxxxxxx din data de 12.08.2015 ora 10:26 și tichetului de cântar aferent, autobasculanta cu nr. XXXXXXXXX are masa brută de 47,5 tone, mai mult cu 17,5 tone decât masa totală maximă admisă în circulație de maxim 30 tone, așa cum este prevăzut în anexa nr. 2 din OG nr. 43/1997 pentru un autovehicul cu 4 axe și suspensie pe arcuri;

- operatorul de transport efectua transport de mărfuri, cu depășirea masei totale maxime autorizate prevăzute în certificatul de înmatriculare de maxim 42 tone astfel: conform avizului de expediție nr. xxxxxxxxx din data de 12.08.2015 ora 10:26 și tichetului de cântar aferent, autobasculanta cu nr. XXXXXXXXX are masa brută (masa auto + masa încărcătură) de 47,5 tone, mai mult cu 5,5 tone decât masa total maximă autorizată de 42 tone, așa cum este prevăzut în certificatul de înmatriculare al autovehiculului.

În ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Analizând procesul-verbal atacat din perspectiva acestor dispoziții, se constată că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.

În privința lipsei semnăturii unui martor asistent, textul art. 19 din O.G. nr. 2/2001, incident, nu prevede și sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestei dispoziții, așa cum o face în situația nerespectării condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001. Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 C.proc.civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar lipsa martorului a fost justificată prin prezența la fața locului doar a agenților constatatori. Oricum, rolul martorului este de a confirma modalitatea de întocmire a procesului verbal, astfel încât instanța apreciază că nu s-a produs nici o vătămare, fiind recunoscut aspectul întocmirii actului în lipsa contravenientului.

În mod similar, și pentru lipsa consemnării tuturor datelor de identificare ale societății, inclusiv datele reale ale reprezentantului legal, anularea procesului verbal poate interveni numai în situația producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Or, societatea petentă s-a mărginit doar la a invoca acest viciu al actului sancționator, fără să indice în concret vătămarea ce i-a fost cauzată. Oricum, elementele înscrise în procesul verbal cu privire la identitatea persoanei contravenientului sunt suficiente și asigură fără dubii identificarea acesteia.

Pentru privarea petentului de dreptul de a face obiecțiuni, art. 16 al. 7 din O.G. nr. 2/2001 prevede sancțiunea nulității exprese relative, cu consecința anulării procesului verbal numai în cazul în care vătămarea prezumată nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze în fața agentului constatator, vătămarea prezumată de lege este înlăturată în această modalitate și nu este necesară anularea actului sancționator.

Pe fondul cauzei, instanța constată că petentul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și nu a contestat starea de fapt consemnată în cuprinsul actului sancționator.

Privitor la temeinicia procesului-verbal, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 61 alin. 1 lit. p) din OG nr. 43/1997 (forma în vigoare la data constatării contravenției) „Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune conform legii penale, și se sancționează după cum urmează: p) efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei.”

La data de 15.08.2015, OG nr. 43/1997 a fost modificată prin Legea nr. 198/2015, iar fapta contravențională pentru care a fost sancționat petentul se regăsește în prezent în cuprinsul art. 41 alin. (1), potrivit căruia „Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise în circulație prevăzute în anexele nr. 2 și 3”. Urmare a modificării intervenite, sancțiunea este prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. b) pct. i) din același act normativ, încadrându-se în noțiunea de contravenție foarte gravă (pentru depășirea masei totale maxime admise cu mai mult de 25%), pentru care limitele amenzii se situează între 8.000 lei și 10.000 lei, aplicabilă, potrivit art. 41 alin 17 din OG nr. 43/1997: a) operatorului de transport rutier, astfel cum acesta este înscris în documentele de transport; b) persoanei fizice sau juridice care folosește vehiculul în baza unui alt drept decât dreptul de proprietate, în situația în care operatorul de transport rutier nu poate fi identificat din documentele de transport; c) deținătorului vehiculului rutier, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a) și b) nu pot fi identificate; d) conducătorului auto, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a), b) și c) nu pot fi identificate;e) expeditorului, conform responsabilităților care îi revin în baza prevederilor legale în vigoare.

În aceste condiții, instanța reține că, pe parcursul derulării procesului, Ordonanța de Guvern nr. 43/1997 a fost modificată prin Legea nr. 198/2015, care a intrat în vigoare la data de 15.08.2015, act normativ care a modificat limitele amenzii contravenționale ce poate fi aplicată operatorului de transport pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. art. 61 alin. 1 lit. p) - în prezent art. 41 alin. 1. Având în vedere modificările intervenite cu privire la cuantumul amenzii contravenționale, instanța va reduce amenda contravențională în cuantum de 35.000,00 lei aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 41 alin. 1 din OG nr. 43/1997, cu modificările și completările ulterioare (art. 61 alin. 1 lit. p) – forma în vigoare la data întocmirii procesului verbal), la suma de 8.000,00 lei.

În ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 4 pct. 9 din HG nr. 69/2012, cu modificările și completările ulterioare, aceasta constă în „efectuarea transportului rutier de mărfuri cu depășirea cu până la 20% a masei totale maxime autorizate pentru vehiculele cu o încărcătură utilă admisibilă care depășește 12 tone sau cu până la 25% a masei totale maxime autorizate pentru vehicule cu o încărcătură utilă admisibilă care nu depășește 12 tone” și se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz (art. 7 alin. 1 din același act normativ).

Ținând cont de împrejurările în care a fost comisă fapta și având în vedere că din cuprinsul procesului verbal de contravenție nu rezultă motivele pentru care agentul constatator s-a îndreptat spre limita superioară a amenzii prevăzute de lege, instanța apreciază că se impune reducerea amenzii aplicate de la suma de 6.000,00 lei la suma de 4.000,00 lei, respectiv la cuantumul minim legal.

Analizând individualizarea sancțiunii se reține că, potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile. De asemenea, în baza art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Este adevărat că, potrivit art. 7 alin. (3) din OG nr. 2/2001, instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă această din urmă sancțiune nu este prevăzută și de actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Instanța apreciază că nerespectarea regulilor privind masa maximă autorizată reprezintă o faptă contravențională de o gravitate sporită, aducând atingere valorilor sociale protejate de legea specială, putând pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.

Instanța reține că nu au fost demonstrate, în prezenta cauză, circumstanțe de ordin personal sau real care să dovedească gravitatea redusă a faptei, iar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu este oportună, întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestor contravenții.

Față de toate aceste considerente, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională.

Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, întrucât nu se poate reține culpa intimatului în declanșarea prezentei proceduri judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul ___________________, cu sediul social în localitatea Novaci, ________________________, județul Gorj, având cod unic de înregistrare xxxxxxx și număr de ordine în Registrul comerțului JXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, ISCTR – Regiunea nr. 5, cu sediul procesual ales în municipiul A___, _____________________, județul A___ și, în consecință:

Reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la data de 12.08.2015, pentru fapta prevăzută de art. 41 alin. 1 din OG nr. 43/1997, cu modificările și completările ulterioare (art. 61 alin. 1 lit. p) – forma în vigoare la data întocmirii procesului verbal) și sancționată de art. 61 alin. 1 lit. b) pct. i) din același act normativ (art. 61 alin. 1 lit. p) – forma în vigoare la data întocmirii procesului verbal), de la suma de 35.000,00 lei la suma de 8.000,00 lei.

Menține în rest procesul verbal de constatare a contravenției atacat.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2016.

Președinte, Grefier,

C_______ M____ M_____ E_____ D_______