Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1590

Ședința publică de la 22 octombrie 2015

Completul constituit din:

Președinte L______ Ștefuc

Judecător C____ M______ L____

Grefier C_________ G_______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelant S_____ F_____ cu domiciliul ales la av. A____ G_______, cu sediul în Târgoviște , _________________________, _____________, _____________________ , împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata – Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.10.2015, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 29.10.2015.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXXX/20.08.2013, petentul S_____ F_____ a chemat în judecată pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA BUCUREȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 26.06.2013.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data constatării faptei, avea rovinietă.

În drept, plângerea nu a fost motivată.

La plângere, petentul a anexat, în copie, procesul - verbal contestat, bon (f. 4-5).

Ulterior, la solicitarea instanței, petentul a precizat temeiul de drept, respectiv OG 2/2011 și art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și a depus taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimata, la data de XXXXXXXXXX, a formulat întâmpinare prin care a arătat că actul contravențional îndeplinește toate condițiile legale, solicitând respingerea plângerii ca fiind netemeinica și nelegală, arătând ca potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01.07.2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs de staționare, de încadrare în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și numărul de axa după caz. De asemenea, a mai arătat că procesul verbal a fost generat și semnat electronic, îndeplinind toate condițiile care garantează valabilitatea semnăturii.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001, Ordinul MTI 769/2010, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.

În susținerea întâmpinării, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice alte probe necesare, depunându-se la dosarul cauzei certificatul calificat, autorizația de control aparținând agentului constatator, dovada de comunicare și proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR (filele 18- 21).

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Pentru a se pronunța Judecătoria Ploiești a arătat că , prin procesul-verbal _________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 26.06.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentului a circulat pe DN7 km 411+865 m Sacamas, jud. Hunedoara, la data de 16.06.2013, fără a deține rovinietă valabilă.

În drept, în urma verificării potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a ICCJ, pronunțată în recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și 31 53>art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

S-a mai reținut în considerentele deciziei că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Constatând că în prezenta cauză procesul verbal contestat a fost comunicat prin afișare, nefăcându-se dovada imposibilității comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că nu a fost legal comunicat, astfel încât termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin 1 OG 2/2001 nu a început să curgă, petentul putând formula plângerea contravențională fără a i se putea opune excepția tardivității.

Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiate susținerile petentului în sensul că procesul verbal este nelegal, întrucât a fost comunicat doar prin agent procedural, nu și prin poștă așa cum prevede legea.

Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Cu privire la temeinicia procesului - verbal contestat, instanța a constat că acesta este temeinic întocmit pentru următoarele considerente :

Conform art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

Potrivit art. 1 alin. 1¹ din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:

- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.

- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Având în vedere cele prezentate mai sus, raportat la scopul OUG 195/2002 de a se asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, în măsura în care procesul verbal cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Se va reține ca fapt necontestat calitatea de proprietar a petentului în ceea ce privește autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

Instanța a reținut că fapta contravențională imputată petentului prin procesul verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, fiind reținută în sarcina acesteia ca urmare a procesării automate a unor probe foto de camera foto amplasată pe DN7 km 411+865 m Sacamas, jud. Hunedoara, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.

Coroborând lipsa unei roviniete depusă de petent cu proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR depusă de intimată în susținerea procesului verbal contestat – f. 20-21, instanța constată că autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a circulat la data de 16.06.2013, pe DN7 km 411+865 m Sacamas, jud. Hunedoara, fără a deține rovinietă valabilă.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.proc.civ.: ”cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”. În acest sens, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului în sensul că, la data constatării faptei, avea rovinietă, fiind greșit nr. de înmatriculare. Din înscrisul depus la fila 5 rezultă că s-a achiziționat rovinieta pentru autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, diferit de autoturismul aparținând petentul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, însă instanța nu are certitudinea că din greșeală s-a înscris un alt număr de înmatriculare, petentul putând deține în proprietate un alt autoturism cu respectivul număr de înmatriculare.

Față de împrejurarea că procesul verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravenției reținute în sarcina sa - instanța reține că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.

Instanța a reținut că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei, conform Anexei 2 din OG nr. 15/2002.

Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

În consecință, luând în considerare și dispozițiile legale sus menționate, dar si cele ale art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, sancționarea petentului cu amendă contravențională, nu este doar legală, dar și temeinic dispusă, fiind corect individualizata si proporțională cu gradul concret de pericol social al faptei comise, instanța apreciind că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.

In condițiile ce rezulta din probatoriul administrat in cauza, analizat mai sus, instanța apreciază ca este dovedita săvârșirea contravenției reținute, că procesul verbal contestat este temeinic și legal și că nu se impune anularea acestuia.

In consecință, pentru considerentele menționate mai sus, instanța a respins ca neîntemeiata plângerea formulată de petent.

Ca urmare a respingerii plângerii contravenționale, reținând astfel culpa procesuală a reclamantului, a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, apelantul S_____ F_____, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, la data de.03.06.2015, solicitând admiterea apelului , schimbarea sentinței atacate și pe fondul cauzei admiterea plângerii contravenționale.

În motivarea apelului a susținut că există un motiv de nulitate expresă dintre cele prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001, respectiv procesul-verbal de contravenție nu este semnat și acest viciu este sancționat cu nulitatea expresă și trebuia să fie luat în seamă și din oficiu de către prima instanță, conform deciziei nr.6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Mai arată că instanța de fond a greșit de două ori, emițând o asemenea presupunere, în primul rând nu trebuia să presupună ci trebuia se elucideze ipoteza respectivă și avea posibilitatea să o facă și în al doilea rând instanța poate să-și întemeieze hotărârea ce dă pe împrejurări de fapt pe care le ridică din oficiu, dar niciodată fără să le pună în dezbaterea contradictorie părților.

În ale trei rând arat menționează că atunci când există o incertitudine, ea se interpretează întotdeauna în favoarea debitorului, instanța de fond încălcând și acest principiu.

Mai arată că întrucât nici la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond PVCC nu fusese comunicat în mod valabil, acest fapt are ca efect prescripția aplicării sancțiunii contravenționale a amenzii pentru pretinsa faptă săvârșită.

Față de motivele susținute în apel, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fondul cauzei admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat.

La data de 15.07.2015 Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și pe fond menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:

Privitor la critica referitoare la lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul-verbal de contravenție, tribunalul reține că potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Din interpretarea prevederilor art. 4 pct. 1 și 2 și art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.

În aceste condiții, înscrisul comunicat de agentul constatator, intitulat „proces-verbal de contravenție”, nu constituie un proces-verbal de contravenție, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat un proces-verbal de contravenție în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul-verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor-verbale de contravenție, prevăzute sub sancțiunea nulității.

Din întreaga economie a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege, iar procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului-verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001 fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor juridice de autoritate.

Faptul că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele-verbale de contravenție prin care se constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice, în format electronic. Pe de altă parte, semnătura electronică se face prin criptarea semnăturii sau a fișierului pe baza unor chei publice sau private, care se află pe un dispozitiv memory-stick eToken, și trebuie ca destinatarul să fie și el înregistrat cu un asemenea dispozitiv, astfel încât să poată citi semnătura. Or, în cauză, destinatarul este contravenientul căruia i se comunică procesul-verbal în forma clasică, prin intermediul serviciilor poștale, iar nu electronic.

Pe de alta parte, nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și nici cele ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator, în formă electronică, a proceselor-verbale de constatare a contravenției, astfel încât devine aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

În plus, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice, reprezintă un act administrativ unilateral emis în vederea executării legii, care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravențională sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Totodată, trebuie avut în vedere că, în toate cazurile, contravenienților le este comunicat un înscris intitulat proces- verbal de contravenție care nu poartă nicio semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Prin urmare, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455/2001, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie în mod expres posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.

De altfel,aceste argumente au stat si la baza admiterii recursului in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie ,prin Decizia nr.6/2015 care a statuat in sensul ca :„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”

Față de aceste considerente, tribunalul urmează să nu mai analizeze și motivele de apel privind temeinicia procesului-verbal de contravenție, apreciindu-le ca superflue.

Pentru toate aceste motive, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C. pr. civ., instanța va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată, va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contravenție.

În baza dispozițiilor art.451 C.pr.civ. va obliga intimata la plata către apelantă a sumei de 1090 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond și în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul formulat de de apelant S_____ F_____ cu domiciliul ales la av. A____ G_______, cu sediul în Târgoviște , _________________________, _____________, _____________________ , împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata – Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A.

Schimbă în tot sentința apelată.

Admite plângerea , anulează procesul verbal de contravenție.

Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 1090 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 29.10. 2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L______ Ștefuc C____ M______ L____

Grefier,

C_________ G_______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. C____ M______ L____./4 ex./ 2015

J.F. R___ C_______ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX

C.G. 03 Noiembrie 2015