R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL H________

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

---

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR nr.XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.2493/2013

Ședința publică din data de: 16.05.2013

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: C______ C_________- judecător

D_______ E_____- grefier

Pe rol fiind judecarea cererii civile formulate de petentul N____ G______ în contradictoriu cu intimatul intimata I.P.J H________ , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică , se prezintă petentul personal, cu datele de identificare aflate in caietul grefierului asistat de avocat -Ț_____ N______, lipsa fiind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Reprezentantul petentului depune la dosar completare la motivarea plângerii contravenționale si solicită lăsarea cauzei la o nouă strigare, învederând că a formulat o cerere către intimată pentru a-i comunica, dovada privind reținerea permisului de conducere eventual, fixarea unei ore în acest sens, pentru motivele expuse mai sus. Instanța admite cererea și lasă cauza la a doua strigare a cauzei, la ora 14.00, când la apelul nominal se prezintă petentul personal, cu datele de identificare aflate in caietul grefierului asistat de avocat-T_____ N______, lipsa fiind reprezentantul intimatei.

Reprezentantul petentului depune la dosar dovada eliberata de I__ H________, declară că nu mai are alte probe și solicită judecarea cauzei pe fond.

Nemaifiind alte cereri, instanța constată procedura probatorie încheiată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată si completata și pe cale de consecință anularea procesului verbal de constatare a contravenției, exonerarea de la plata amenzii aplicata prin acesta, anularea sancțiunilor complementare și a reținerii permisului de conducere și restituirea acestuia, iar în subsidiar admiterea în parte a plângerii, înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu sancțiunea avertisment, pe o perioada de 3 luni, având în vedere condițiile concrete în care a fost posibil ca petentul să fi comis contravențiile menționate în procesul verbal ce fac obiectul prezentei plângeri. Fără cheltuieli de judecată.

Instanța în conformitate cu disp. art. 150 C.proc.civ. , socotindu-se lămurită, a reținut cauza spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, la data de 11.07.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul N____ G______ a contestat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 09.07.2012, de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului H________, solicitând instanței anularea procesului-verbal menționat și a sancțiunilor aplicate.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 700 lei, pentru săvârșirea a două contravenții, la data de 09.07.2012, în timp ce circula cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, respectiv pentru faptul că a circulat în loc. Zam cu viteza de 84km/h, precum și pentru faptul că a efectuat o manevra de depăsire in zona de acțiune a indicatorului “Depășirea Interzisă” și peste marcajul longitudinal continuu al drumului.

Petentul a mai arătat ca nu s-au respectat disp. art. 180, 181 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicat, respectiv nu au fost indicate toate împrejurările ce pot servii la aprecierea gravității faptei, nu a fost folosit modelul prevăzut în anexa nr. 1D, nu au fost menționate datele de identificare ale aparatului radar utilizat, nu s-au respectat disp. art. 16 al. 1 din OG 2/2001, nu a fost indicat locul săvârșirii contravențiilor, actul normative care stabilește sancțiunea complementară. De asemenea a invocat în favoarea sa prezumția de nevinovăție, instituită de jurisprudența C.E.D.O., existența unor dubii cu privile la măsurătorile efectuate. S-a mai invocat incidența în cauză a prevederilor art. 7 alin. 3, art. 5 alin. 6 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

În drept, petentul a invocat disp. O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 2/2001, Norma de metrologie legalăNML 021-05.

În dovedirea susținerilor a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri si a depus copia procesului verbal contestat.

Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru în temeiul dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Sentința nr. 5895/15.11.2012 Judecătoria Focșani și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D___, cauza fiind înregistrată la această din urmă instanță la data de 11.12.2012.

Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului H________ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție astfel cum a fost întocmit de agentul constatator.

În fapt, intimatul a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât săvârșirea faptelor rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenției din planșele foto și din raportul agentului constatator. A mai arătat că până la proba contrară procesul-verbal de constatare face dovada deplină a celor înscrise în acesta, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie contravențională, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate, care se coroborează cu prevederile art. 1169 Cod civil.

În drept intimatul a invocat prevederile art. 115-118 Cod proc.civ. și O.G. nr. 2/2001

În dovedirea celor susținute prin întâmpinare intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar: procesul-verbal contestat în original (f. 21), fotografii radar (fila nr. 22-24), raportul agentului constatator din 03.08.2012 (fila nr. 26), buletin de verificare metrologică nr. xxxxxxx/21.03.2012 (fila nr. 25).

Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile sus amintite.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 09.07.2012 de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului H________ s-a constatat că la data menționată mai sus, petentul, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 7, în localitatea Zam, a efectuat o manevră de depășire nelegală a unui alt autovehicul, în zona de acțiune a Indicatorului rutier „ Depășirea Interzisă”, marcată și semnalizată corespunzător, si a depasit limita de viteza de 50 km/h, fiind inregistrat de aparatul radar cu viteza de 84 km/h.

Pentru prima faptă petentul a fost sancționat cu 6 (șase) puncte-amendă în cuantum de 420 lei, fiind aplicate și un număr de 4 (patru) puncte de penalizare, în temeiul prevederilor art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și ale art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru cea de-a doua faptă petentul a fost sancționat cu 4 (patru) puncte-amendă în cuantum de 280 lei, fiind dispusă și măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere, în temeiul prevederilor art. art. 120 alin. (1) lit. h),i) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, raportat la art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru prima faptă instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 ,, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”, iar potrivit prevederilor art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ,,amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c)”; alin. (1) al art. 101 prevede că sancțiunea ce se poate aplica este amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, iar conform art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 ,,săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: c) 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: (…) 3. depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”;

Pentru cea de-a doua faptă instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 ,,constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) e) nerespectarea regulilor privind depășirea; (...)”.

De asemenea, instanța reține și dispozițiile art. 98 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora ,,amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate”, precum și pe cele ale alin. (4) al aceluiași articol care prevăd că în cadrul clasei a III-a de sancțiuni se pot aplica de la 6 la 8 puncte-amenda, iar pentru cele din cadrul clasei a II-a – se pot aplica 4 sau 5 puncte-amendă.

Din punct de vedere al legalității, raportat la motivele de nulitate absolută, instanța constată că, la întocmirea procesului-verbal de contravenție contestat, au fost respectate toate dispozițiile art.16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, vizând mențiunile ce în mod obligatoriu trebuie să fie cuprinse în procesul-verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptelor săvârșite, a datei săvârșirii și semnătura agentului constatator, iar criticile petentului sunt nefondate.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, privind prima faptă contravențională, se reține din cuprinsul planșelor foto, că autovehiculul condus de petent, la data depistării acestuia în trafic, în realitate circula pe raza loc. Zam, cu o viteză de 51 de km/h și nicidecum cu viteza de 84 km/h, astfel că acuzația adusă de agentul constatator privind depășirea limitei legale de viteză cu peste de 30 km/h este una nefondată și în consecință instanța va dispune anularea parțială a procesului-verbal contestat, în ceea ce privește această faptă contravențională constând în depășirea vitezei regulamentare, cu consecința înlăturării amenzii contravenționale aferente acestei fapte, în cuantum de 6 puncte amendă ( 420 lei) și a celor 4 puncte de penalizare.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, privind cea de-a doua faptă contravențională, se reține din cuprinsul planșelor foto, că autovehiculul condus de petent, la data depistării acestuia în trafic, în timp ce circula pe raza loc. Zam, a efectuat o manevră de depășire a unui alt autovehicul, într-un loc interzis (peste marcajul cu linie continuă ce despărțea sensurile de mers ale drumului pe care circula petentul și în zona de acțiune a Indicatorului rutier „ Depășirea Interzisă”.

Așadar, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea celei de-a doua contravenții reținute în sarcina sa, iar amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele minime legale și corespund gradului de pericol social al faptei.

În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile ( ce se impunea a fi aplicată petentului, pentru această a doua faptă contravențională), se constată de către instanță că această sancțiune, în mod nelegal, nu a fost aplicată de agentul constatator prin procesul verbal de contravenție contestat, din considerentele expuse mai jos.

Conform art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. A___. 2 lit. b prevede, în categoria acestui tip de sancțiuni, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat.

Potrivit art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001 contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.

În acest sens, conform art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. De asemenea, potrivit alin. 7, în cazul prevăzut la alin. 6 – când se poate achita pe loc jumătate din minimul amenzii - agentul constatator eliberează contravenientului chitanța reprezentând contravaloarea amenzii, în care se menționează data, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, numele, prenumele și semnătura agentului constatator, nemaifiind necesară încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției dacă nu se dispune și o sancțiune contravențională complementară.

Art. 118 alin. 1 stipulează că împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, iar conform alin. 2 plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.

În aceeași măsură, art. 177 alin. 1 din H.G. nr. 1391/ 2006 prevede că îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. Conform alin. 2 polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.

De asemenea, potrivit art. 180 alin. 1 din H.G. nr. 1391/ 2006, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 A, care va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă.

Totodată, conform art. 210 alin. 1, în situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii, iar potrivit alin. 2, când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulație, suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancțiunii contravenționale complementare prin procesul-verbal de constatare a contravenției.

Din aceste dispoziții legale rezultă că regimul de aplicare a sancțiunilor contravenționale, atât principale, cât și complementare, este strict reglementat. În acest sens, competența de a aplica sancțiunile revine exclusiv polițiștilor care au calitatea de polițiști rutieri, iar despre fiecare sancțiune aplicată trebuie să se facă mențiune în cuprinsul procesului verbal întocmit de aceștia, urmând ca, în cazul în care contravenientul formulează plângere împotriva acestuia, instanța să aibă posibilitatea să analizeze legalitatea și temeinicia lor.

Din interpretarea de ansamblu a tuturor articolelor pertinente prezentate, rezultă că, odată cu întocmirea procesului verbal, în cuprinsul căruia trebuie menționate sancțiunea principală a aplicării punctelor amendă, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, cât și măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere, agentul constatator eliberează dovada înlocuitoare cu drept de circulație pe o perioadă de 15 zile. În cazul în care, în acest interval, se formulează plângere contravențională, se suspendă executarea atât a sancțiunii principale a amenzii, cât și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. Dar, acest efect suspensiv de executare pe care îl are plângerea contravențională, nu echivalează cu exonerarea agentului constatator de la obligația de a aplica, prin procesul verbal, atât sancțiunile principale, cât și cele complementare.

În aceeași ordine de idei, pentru a opera suspendarea executării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, ca urmare a formulării plângerii contravenționale, este evident că respectiva sancțiune trebuie mai întâi aplicată. Raționamente de logică, sprijinite de dispozițiile legale enumerate, impun ca ordinea firească să fie aceea a aplicării sancțiunii de către agentul constatator, iar apoi suspendarea sa prin formularea plângerii contravenționale.

Prin art. I pct. 34 al O.U.G. nr. 69/2007, s-a modificat art. 96 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/ 2002, care de la acel moment, prevede că, în cazul cumulului de 15 puncte de penalizare, suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere din județul sau municipiul București care îl are în evidență pe titularul permisului de conducere.

Se observă deci că, odată cu _____________________ O.U.G. nr. 69/2007, șeful poliției rutiere are competența de a dispune sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce exclusiv în cazul cumulului de 15 puncte de penalizare, în celelalte cazuri, prevăzute la art. 100 alin. 3, art. 101 alin. 3 și art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002, competența aparținând exclusiv agentului constatator, care trebuie să aplice sancțiunea prin procesul verbal de contravenție pe care îl întocmește.

Edificator în acest sens este conținutul pct. 5 din Nota de fundamentare a O.U.G. nr. 69/2007, care prevede că : „se elimină o inadvertență legată de dreptul polițistului rutier de a aplica sancțiuni contravenționale complementare. Astfel, deși alineatul art. 96 stabilește faptul că sancțiunile contravenționale complementare se aplică prin același proces verbal prin care se aplică și sancțiunea principală, menținerea alineatului 4 al aceluiași articol, în formularea actuală, ar face inaplicabilă prevederea de la alin. 1, în cazul exercitării competenței de a dispune suspendarea dreptului de a conduce pentru 30/60/90 de zile ( competență care ar reveni, în acest fel, șefului poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta sau din cadrul I.G.P.R. ). În sensul arătat, s-a realizat modificarea art. 96 alin. 4, astfel încât șeful poliției rutiere să dispună suspendarea dreptului de a conduce pentru 30/60/90 de zile doar în cazul cumulului de 15 puncte de penalizare, în celelalte situații, măsura restrictivă intervenind ca urmare a încheierii procesului verbal de constatare a contravenției.”

În cauza de față, examinând cuprinsul procesului verbal contestat, instanța constată că în acesta s-au făcut mențiuni despre sancțiunea principală aplicată – amendă în cuantum de 280 lei și despre măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere, fără a se preciza dacă s-a dispus și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În aceste condiții, instanța constată că, în contradicție cu dispozițiile imperative ale legii, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nu a fost aplicată petentului prin procesul verbal contestat, la momentul întocmirii acestuia, de către agentul constatator, care avea calitatea de polițist rutier.

Or, în această situație, instanța este pusă în imposibilitatea de a verifica din punct de vedere al legalității respectiva sancțiune, în sensul dacă a fost aplicată de către un polițist care să fi avut calitatea de polițist rutier. Prin neaplicarea sancțiunii de către agentul constatator și nemenționarea sa în cuprinsul procesului verbal, practic, suspendarea exercitării dreptului de a conduce rămâne la latitudinea unor angajați ai intimatului, a căror calitate de agent constatator nu poate fi verificată și care nu întocmesc niciun act administrativ prin care aplică sancțiunile, punând instanța în imposibilitatea de a verifica legalitatea lor.

O astfel de aplicare aleatorie a dispozițiilor imperative ale legii duce la imposibilitatea pentru petent, de a obține analizarea de către o instanță de judecată a sancțiunilor aplicate, situație de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din C.E.D.O., care impune și accesul efectiv la o instanță.

De altfel, instanța constată că, în jurisprudența Curții, astfel de sancțiuni care au privit limitarea sau înlăturarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, indiferent de calificarea lor în dreptul intern, prin gradul lor de gravitate și prin caracterul lor punitiv și descurajant, au fost asemănate unei pedepse penale, supuse controlului instanței de judecată ( Maszni c. România, Malige c. Franța, Nilsson c. Suedia )

Pe de alta parte, cu toate că art. 210 alin. 1 din H.G. nr. 1391/ 2006 prevede că, în cazul eliberării dovezii înlocuitoare, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii, aceste dispoziții legale nu lipsesc de efecte juridice celelalte prevederi enumerate mai sus.

În acest sens, există textul legal foarte clar redactat, care impune, în mod imperativ, aplicarea sancțiunii complementare, de către polițistul rutier, prin procesul verbal – art. 96 alin. 1 O.U.G. nr. 195/ 2002.

Totodată, potrivit art. 97 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002, perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare. Faptul că, de la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție și pe parcursul judecării cauzei petentul și-a exercitat netulburat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, nu înseamnă că sancțiunea suspendării dreptului de a conduce nu ar fi trebuit aplicată.

Potrivit dispozițiilor legale enumerate, această sancțiune trebuia aplicată încă de la momentul întocmirii procesului verbal, urmând a opera suspendarea executării sale pe perioada de valabilitate a dovezii înlocuitoare cu drept de circulație și în continuare, odată cu depunerea plângerii contravenționale, în baza dispozițiilor legale ale art. 210 alin. 1 din H.G. nr. 1391/ 2006 și ale art. 118 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/ 2002, care nu lipsesc de eficiență juridică prevederile art. 96 alin. 1 O.U.G. nr. 195/ 2002.

Principiile constituționale impun ca legiuitorul să aibă competența exclusiv de a reglementa care fapte au gradul de pericol social al unei contravenții și sancțiunile aplicabile acestora, revenind autorităților administrative competența de a aplica în concret respectivele dispoziții legale. În acest sens, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce a fost reglementată de legiuitor prin dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002, dar aplicarea ei trebuie să se facă în fiecare caz în parte, de către agenți constatatori.

Conform principiilor de drept constituțional nu este posibil ca petentului să îi fie aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce de către legiuitor, ci de către agentul constatator, în baza normelor legale edictate de puterea legislativă.

Elocvent în acest sens este modul în care sunt prevăzute și aplicate pedepsele accesorii în cazul condamnărilor penale. Astfel, deși potrivit art. 71 alin. 2 C. pen. condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c, acestea sunt totuși aplicate de către instanța de judecată și menționate în dispozitivul hotărârii judecătorești, întrucât, în caz contrar, legiuitorul și-ar depăși limitele puterilor proprii, în baza cărora poate doar prevedea faptele care prezintă pericolul social al unei infracțiuni și pedepsele ce li se pot aplica, fără a putea însă să le aplice el însuși, chiar dacă ele decurg de drept.

De asemenea, in caz contrar, se ajunge la situația ilogică a suspendării, prin formularea plângerii, a unei sancțiuni care însă nu a fost aplicată. Or, suspendarea executării unei sancțiuni impune în mod firesc existența sa inițială, iar prin neaplicarea respectivei sancțiuni prin procesul verbal de către agentul constatator, așa cum prevăd dispozițiile legale, această sancțiune nu există, deci nu se poate pune problema suspendării sale.

În aceeași măsură, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001 este de competența instanței de judecată posibilitatea de a hotărî cu privire la sancțiunile aplicate prin procesul verbal de contravenție, fără a se face distincție dacă acestea sunt principale sau complementare. Având în vedere că, în mod firesc, instanța dispune cu privire la sancțiunea principală, este evident că legea nu limitează controlul acesteia față de eventuala sancțiune complementară.

Mai mult, o limitare a posibilității persoanei de a supune verificării instanței a unei sancțiuni dispuse față de ea de către o autoritate a statului, ar echivala cu limitarea accesului efectiv la o instanță, drept fundamental garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În aceste condiții, este evident că, la momentul sesizării instanței prin plângerea contravențională, persoana trebuie să cunoască în mod concret care au fost sancțiunile ce i s-au aplicat prin actul sancționator, indiferent dacă acestea operează deja sau executarea lor este suspendată.

Pe baza acestor dispoziții legale, instanța apreciază că, din culpa intimatului, sancțiunea complementară nu există, ea nefiind aplicată, drept pentru care va constata că, în mod nelegal, față de petent nu s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petent, va anula parțial procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 09.07.2012, de către intimat, în ceea ce privește fapta contravențională constând în depășirea vitezei regulamentare, cu consecința înlăturării amenzii contravenționale aferente acestei fapte, în cuantum de 6 puncte amendă ( 420 lei) și a celor 4 puncte de penalizare, exonerând petentul de plata amenzii în sumă de 420 lei, va constata că față de petent nu s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru cea de-a doua faptă contravențională și va menține în rest celelalte dispoziții și sancțiuni din cuprinsul procesului verbal, ca fiind legale și temenice.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul N____ G______, cu domiciliul în com. Reghin, _____________________________ H________, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului H________, cu sediul în municipiul D___, ______________________. 130, județul H________ și în consecință.

Anulează parțial procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 09.07.2012, de către intimat, în ceea ce privește fapta contravențională constând în depășirea vitezei regulamentare, cu consecința înlăturării amenzii contravenționale aferente acestei fapte, în cuantum de 6 puncte amendă ( 420 lei) și a celor 4 puncte de penalizare.

Exonerează petentul de plata amenzii în sumă de 420 lei.

Constată că față de petent nu s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Menține în rest procesul-verbal contestat, ca fiind legal și temeinic.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.05.2013.

P_________, GREFIER,

C______ C_________ D_______ E_____

(concediu de odihnă)

Semnează Președinte Judecătoria D___

Red. 4 ex.

CC / DE

15.07.2013