R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.857/ADOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 4.12.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: B_______ D______-judecător

JUDECĂTOR: V________ A_____ T______

GREFIER: N____ M______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-petent C___ A_____ împotriva sentinței civile nr.7846/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în contradictoriu cu intimatul C________ L____ AL MUINICIPIULUI B_____-POLIȚIA LOCALĂ B_____ , având ca obiect „anulare proces-verbal” .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns

Se constată că dezbaterile au avut loc la data de 21.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 27.11.2014, iar apoi, pentru termenul de față, hotărând următoarele.

TRIBUNALUL,

Constată că prin sentința civila nr. 7846/20.06.2014 a Judecătoriei Brasov s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C___ A_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales la S.C.P.A. ,,A___ & R___” în mun. B_____, _____________________. 1, _____________________, jud. B_____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenție __________ nr. xxxxxx/10.06.2013 întocmit de intimatul C________ L____ al Municipiului B_____, Poliția Locală B_____, cu sediul în mun. B_____, _________________________. 62-64, jud. B_____.

Pentru a dispune in acest mod instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 10.06.2013 a fost întocmit de intimatul IPJ B_____, procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx prin care contestatorului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 300 de lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. a) din același act normativ, respectiv pentru faptul că, la aceeași dată,, ora 15:42, a oprit autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și a încălcat prevederile HCL 13/2013 fapt ce a impus legitimarea conducătorului auto mai sus menționat, acesta refuzând categoric a se legitima cu un act de identitate sau verbal.

Procesul verbal nu a fost semnat de contravenient.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 coroborat cu art. 17 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului ordonanței rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Procesul-verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

În ceea ce privește sarcina probei, instanța a apreciat că, în lumina jurisprudenței CEDO (cauza A_____ c. României, cauza I___ P__ c. Romaniei), se impune realizarea distincției că în situația în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului potrivit art. 249 C.pr.civ.

Astfel, cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor (cauza A_____ contra României, cauza I___ P__ c. României).

Din actul sancționator (f.8), dar și din susținerile petentului (f.4), rezultă că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal contestat a fost percepută de către agentul constatator prin propriile simțuri.

În cauză, pentru stabilirea stării de fapt, a fost audiat martorul D__ H____ Laurian, propus de petent.

Din declarația martorului rezultă că acesta nu a fost de față la săvârșirea contravenției.

În acest context, instanța a apreciat că petentul nu a făcut dovada contrară celor constatate prin procesul-verbal contestat, astfel că nu va reține situația de fapt descrisă de contestator în plângerea contravențională, deoarece nu a fost probată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța a avut în vedere faptul că petentului i-a fost aplicată amenda de 300 de lei și că nu se pune problema reindividualizării sancțiunii în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării unei sancțiuni mai reduse.

În acest sens instanța a reținut că petentul a refuzat să se legitimeze în condițiile în care a fost acuzat de săvârșirea unei alte fapte contravenționale, ceea ce indică un pericol social concret ridicat al faptei săvârșite de contestator.

Față de cele ce preced, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, menținând ca legal și temeinic procesul-verbal __________ nr. xxxxxx/10.06.2013.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul C___ A_____ solicitând in principal schimbarea in tot a sentinței pronunțate si rejudecând sa se admit plângerea formulata si sa se anuleze procesul verbal de contravenție iar in subsidiar sa se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de apel apelantul a arătat in esență ca procesul verbal este nelegal.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea soluției pronunțate in fond.

Instanța de apel urmează sa admită calea de atac declarata pentru următoarele considerente:

Procesul verbal de contravenție a fost întocmit la data de 10.06.2013 si s-a comunicat petentului la solicitarea acestuia de către Primăria Municipiului B____ la data de 23.09.2013 ca urmare a demarării formalităților de executare silita împotriva petentului. Instanța retine ca procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de petent iar intimata nu a făcut dovada comunicării acestuia cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, in termenul de 30 de zile prevăzut de art. 14 din OG 2/2001 care prevede :”

(1)Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.

(2)Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatata chiar si de instanța investita cu soluționarea plângerii contravenționale”

Intimata a susținut ca a efectuat dovada comunicării procesului verbal de contravenție la data de 8.07.2013 procedându-se la afișarea acestuia. Ori conform deciziei nr. 10/2013 a ICCJ modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție si a înstiințării de plata prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiara comunicării prin posta , cu aviz de primire. Prin urmare instanța retine ca intimata avea obligația legala de a proceda la comunicarea procesului verbal prin posta cu confirmare de primire, neîndeplinirea acestei obligații echivalând cu necomunicarea procesului verbal. Articolul 27 din OG 2/2001 prevede :

“Comunicarea procesului-verbal si a înștiințării de plata de face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează _____________________ semnat de cel puțin un martor”

In consecința, instanța va admite excepția prescripției constatând ca nu a fost respectat termenul de 30 de zile pentru comunicare prevăzut de OG 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul formulat de apelantul C___ A_____ cu domiciliul în Municipiul B_____, _____________________.1, ___________________, jud.B_____ împotriva sentinței civile nr. 7846/20.06.2014 a Judecătoriei Brasov pe care o schimba in tot in sensul ca admite excepția prescripției invocata din oficiu. Anulează procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/10.06.2013.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica din 27.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

B_______ D______ V________ A_____ T______

GREFIER,

N____ M______

Red._____________

Dact.NM/05.01.2015

4 ex.

Judecător fond-S________ V___ I____