Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 92/2016 din 05 februarie 2016 dată de Tribunalul CARAŞ SEVERIN

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul CARAŞ SEVERIN

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
92/2016 din 05 februarie 2016

Sursa:
Rolii.ro

R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR. 92/A

Ședința publică din data de 05.02.2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C______ M____, judecător

JUDECATOR: V_________-S____ V______

GREFIER: M_____ L____ MAGNOLIA

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta intimată C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 1776/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul reclamant _________________ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție – OG nr. 15/2002, pv. R 12 nr. xxxxxxxx/15.05.2012.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul societății intimate dl. M________ I___.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, prin care se învederează instanței că, judecarea cauzei se află la primul termen de judecată, după care,

Reprezentantul societății intimate administrator M________ I___ depune la dosarul cauzei împuternicire nr. 27/05.02.2016, și întâmpinare.

În temeiul art. 219 alin. 1 C__, instanța procedează la verificarea identității reprezentantului intimatului, acesta legitimându-se cu CI ________ nr. xxxxxx eliberată la data de 23.11.2015, având CNP xxxxxxxxxxxxx.

Instanța, potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuția părților competența materială, teritorială și generală în soluționarea prezentei cauze.

Reprezentantul societății intimate administrator M________ I___ apreciază că Tribunalul C____-S______ este competent să soluționeze prezenta cauză.

Instanța, având în vedere dispozițiile art. 95 Cod procedură civilă raportat la art. 34 alin. 2 din OG nr.2/2001, constată că este competentă material, teritorial și general pentru soluționarea cauzei.

În baza art.392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pe excepția tardivității apelului invocat prin întâmpinare.

Reprezentantul societății intimate administrator M________ I___ solicită instanței respingerea apelului formulat de CNADNR, ca tardiv formulat, menționând totodată, că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală. Mai arată că procesul verbal întocmit în cauză nu a fost semnat, constatându-se nulitatea absolută a acestuia. Solicită admiterea excepției tardivității apelului, și respingerea apelului ca neîntemeiat. Fără cheltuieli de judecată.

Instanța dispune închiderea dezbaterilor, procedând la soluționarea cererii.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr. XXXXXXXXXXXX, petenta S.C. M____ & HD SRL, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, a contestat procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/15.05.2012, solicitând anularea procesului verbal de contravenție. întrucât lipsește semnătura olografă a agentului constatator și a martorului.

În motivare, petenta a arătat că în procesul-verbal de contravenție lipsește semnătura olografă a agentului constatator și a martorului.

Petenta a invocat Decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului care a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, decizia fiind obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În drept, petentul și-a motivat cererea pe dispozițiile OG 2/2001 și OG 15/2002.

Plângerea a fost legal timbrată.

La data de 06.04.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale. Se arată că procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/15.05.2012 a fost comunicat petentului în anul 2012, conform dovezii de comunicare anexate, iar plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 26.02.2015, cu mult peste expirarea termenului legal de contestație de 15 zile.

Pe fond, intimata solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal întocmit, ca temeinic și legal.

Intimata arată că la data de 18.04.2012, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, aparținând S.C. M____ & HD SRL, a fost surprins pe raza localității Șag, jud. Timis, circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, iar la data de 15.05.2012, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx.

Se mai arată că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9, al. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, iar contravenientul a fost identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Intimata arată că, procesul verbal a fost întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale fiind generat și semnat electronic de agentul constatator Tosa D_____ I____, iar conform art. 7 din Legea 455/2011 privind semnătura electronică, are asociată semnatura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare semnături electronice.

Mai arată că OG 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.

Mai precizează că înainte de data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 6/2015, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, agenții constatatori nu aveau obligația de a semna olograf procesele verbale de contravenție. Consideră că recursul în interesul legii nu este lege, ci doar are menirea să orienteze în aceeași direcție practica instanțelor.

În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale și O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul MTI nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare.

În temeiul art. 411 al. 1, pct. 2 Cod procedură civilă, solicită judecarea în lipsă.

Petenta a depus la dosar, note scrise intitulate contestație, prin care solicită constatarea nulității absolute a procesului verbal mai sus menționat întrucât acesta nu poarta semnătura olografă a agentului constatator, condiție ceruta de art.17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Se arată că în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că natura juridica a procesului-verbal de contravenție este de „act administrativ de constatare"*. Ca atare, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voința cu caracter unilateral a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agenți constatatori), reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis in temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice. Procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit in forma scrisa, fiind unicul act probator al unei contravenții, si trebuie sa conțină mențiunile prevăzute in art.16 si art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.În lipsa formei scrise nu se va putea aplica nici o sancțiune, întrucât nu se va putea proba existenta faptei contravenționale.

Precizează că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu cuprinde dispoziții cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, situație in care devin incidente prevederile art. 26 alin. 3) și ale art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care stipulează ca procesul-verbal încheiat de agentul constatator in lipsa contravenientului, împreuna cu înștiințarea de plată, se comunica acestuia prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.

Ca atare, modalitatea de comunicare prezentata presupune utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului-verbal.

Arată că în temeiul art. 5 din Legea nr. 455/2001 „înscrisul in forma electronic, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat Ia momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, in ceea ce privește condițiile si efectele sale, cu înscrisul sub semnătura privata ". Legiuitorul a prevăzut expres ca actul in format electronic ce poarta o semnătura electronica extinsa este asimilat unui act sub semnătura privata, insa acesta este destinat exclusiv folosirii in sistemul electronic. Din analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia ca semnătura electronica nu se poate atașa decât unui înscris in forma electronica. Ca atare, ea nu poale fi aplicata pe un înscris aflat pe suport hârtie.

Precizează că procesele-verbale contravenționale emise in temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate si semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronica extinsa.

Având in vedere forma de emitere si de comunicare a procesului-verbal semnătura olografa a agentului constatator este obligatorie, în caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regula, este specifica actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de forma.

Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimată prin întâmpinare.

Conform art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării/comunicării acestuia.

La analiza excepției, instanța a avut în vedere și prevederile Deciziei în interesul legii nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, procedura afișării actului sancționator la domiciliul contravenientului putând fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Aplicând cele menționate la datele speței, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție i s-a comunicat petentei prin afișare la sediul său la data de 31.05.2012 fără a se încerca anterior, comunicarea acestuia prin poștă, cu aviz de primire, nerespectându-se astfel prevederile Deciziei în interesul legii nr. 10/2013.

Prin urmare, având în vedere că nu s-a realizat o comunicare a actului sancționator în acord cu exigențele legale, instanța a constatat că petenta nu a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție, fiind astfel în termen pentru formularea unei plângeri contravenționale.

Pentru considerentele arătate, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, invocată de intimată prin întâmpinare.

Pe fond, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/15.05.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că, la data de 18.04.2012, ora 12.07, autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, aparținând petentei, a circulat pe DN 59 km 16+600m, Șag, județul T____, fără a deține rovinieta valabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din O.G. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amenda contravențională prevăzută în anexa 2 din O.G. nr. 15/2002.

Potrivit art. 7 din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului, iar conform art. 1 alin.(1) lit. b), în înțelesul prezentei ordonanțe, termenul de utilizatori definește persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Conform art. 9 alin.(3) din O.G. 15/2002, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Conform prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Sub aspectul legalității, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Prin Decizia nr. 6/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 199 din 25 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursul în interesul legii și a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, decizia fiind obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Conform art. 517 alin.(4) C.proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Având în vedere dispozițiile legale indicate mai sus, precum și interpretarea dată dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 prin decizia nr. 6/2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanța a reținut că, în speță, procesul verbal de constatare a contravenției _______> R12 nr. xxxxxxx/15.05.2012 nu îndeplinește condițiile de legalitate prevăzute de art. 17 alin.(1) din OG nr. 2/2001, fiind lovit de nulitate absolută din cauza lipsei semnăturii olografe a agentului constatator.

Prin urmare, instanța a constatat că prezumția de legalitate a procesului-verbal de contravenție a fost răsturnată, astfel încât, în baza art. 34 din O.G. 2/2001, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul S.C. M____ & HD SRL, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – cestrin și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/15.05.2012.

Având în vedere dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, la data de 08.12.2015 a declarat apel intimata CNADNR SA, apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C____-S______ la data de 17.12.2015.

Apelantul solicită instanței admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii și menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ca temeinic și legal întocmit.

În fapt, se arata că instanța de fond a interpretat eronat faptul că actului sancționator îi lipsește semnătura agentului constatator, admițând plângerea contravențională și anulând procesul verbal de

Apelantul menționează că , din interpretarea OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție ce face obiectul prezentei cauze, a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse , la data constatării contravenției, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXX neexistând rovinietă valabilă.

Se mai arată că Decizia nr. 6/2015 nu este un act normativ, în înțelesul dat acestei noțiuni de Lg. 24/2004 rep. cu modificările și completările ulterioare, care, în art. 11, face o enumerare limitativă a emitenților unor asemenea acte, printre care nu se regăsește ÎCCJ prin hotărârile date în interpretarea și aplicarea unitară a legii.

Pe de altă parte, hotărârile ÎCCJ date în RIL nu pot fi considerate acte normative cu putere de lege, în înțelesul dispozițiilor OG nr. 2/2001 sau Lg. 455, și din perspectiva faptului că nu reglementează relații de aparate socială, nu instituie reguli de conduită și norme de incriminare sau care se referă la răspunderea contravențională, la temeiurile și limitele acesteia, ci reflectă doar o interpretare a unor asemenea prevederi cuprinse în acte normative elaborate și adoptate conform procedurii de tehnică legislativă aplicabilă în materie. A accepta ideea că soluțiile interpretative pronunțate în Instanța supremă prin deciziile date în RIL se includ în sfera legii contravenționale ar echivala cu o încălcare a principiului separării puterilor în stat prin preluarea de către Autoritatea Judecătorească a competențelor puterii legislative cu consecința verificării constituționalității respectivelor Hotărâri de către Instanța de contencios constituțional.

În drept au fost invocate disp. art. 461 NCPC, OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Lg. nr. 455/2001. În temeiul art. 223 NCPC apelantul solicită judecarea cauzei în lipsă.

Intimatul a formulat întâmpinare (f. 15 dosar), invocând tardivitatea apelului formulat, întrucât ședința publică a instanței de fond a fost în data de 30.09.2015, iar de la pronunțare s-au scurs peste 62 de zile până la pronunțarea apelului, depășind termenul legal.

Intimatul consideră că instanța de fond a procedat corect la anularea procesului verbal de contravenție R12-xxxxxxxx/15.05.2012, întrucât CNADNR SA nu a respectat legile de întocmire a proceselor verbale, acest proces verbal neavând semnătura olografă a agentului constatator, ceea ce duce la nulitatea absolută a acestui document.

Intimatul mai arată că cele consemnate în apelul formulat nu au nici o semnificație juridică din care rezultă că nu au înțeles nimic din interpretarea Deciziei nr. 65/2015 a Curții Supreme de Justiție.

Intimatul _________________ solicită instanței să constate depășirea termenului pentru apel și de asemenea să aprecieze soluția primei instanțe ca temeinică și legală , și să respingă apelul formulat.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că următoarele:

Judecătoria Reșița, prin Sentința Civilă nr. 1776/30.09.2015 a admis plângerea contravențională formulată de petentul S.C. M____ & HD SRL, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – cestrin și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/15.05.2012.

Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției tardivității apelului , invocată de intimată prin întâmpinare.

Conform art. 468 C.p.civ , împotriva hotărârii primei instanțe se poate face apel în termen de 30 zile de la data înmânării/comunicării acesteia. Din analiza dovezii de comunicare de la fila 42 dosar fond rezultă că sentința a fost comunicată apelantei la 26.11.2015, iar apelul a fost formulat la data de 08.12.2015. În consecință tribunalul constată că apelul a fost formulat în termen și va respinge excepția tardivității ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei: Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată ca exista motive care sa atragă nulitatea absoluta a procesului verbal contestat, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 , raportat la Decizia 6/2015, recurs în interesul legii, a Înaltei Curți de Casațiae și Justiție, așa cum a invocat și intimatul prin notele de ședință.

Înalta Curte a reținut faptul că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Instanța a fost învestită cu verificarea legalității, din perspectiva îndeplinirii condiției semnăturii agentului constatator, prevăzută de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

În situația acestor contravenții, constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese- verbale de constatare a aceleiași contravenții.

Art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 conține o normă de trimitere la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel încât această reglementare este aplicabilă, ca lege generală, și în privința contravenției prevăzute de art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

În practica administrativă a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., constatarea contravenției prevăzute la art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 se efectuează în condițiile art. 11 din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 769/2010, cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei (SIEGMCR).

Aceste procese-verbale, comunicate persoanelor sancționate contravențional, potrivit dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul acestora, nu cuprind semnătura olografă a agentului constatator, ci doar mențiunea că documentele au fost generate și semnate electronic, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.

Înalta Curte a considerat că lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, respectiv C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, încheiat în temeiul art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, legea-cadru în materie contravențională, nu precizează, în mod expres, natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, limitându-se, în art. 15 alin. (1), să arate doar că acesta este actul prin care se constată de către agentul constatator săvârșirea unei contravenții.

În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că natura juridică a procesului-verbal de contravenție este de "act administrativ de constatare".

Ca atare, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință cu caracter unilateral a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agenți constatatori), reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis în temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice.

Procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit în formă scrisă, fiind unicul act probator al unei contravenții, și trebuie să conțină mențiunile prevăzute în art. 16 și art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. În lipsa formei scrise nu se va putea aplica nicio sancțiune, întrucât nu se va putea proba existența faptei contravenționale.

Conform art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dintre elementele ce trebuie să figureze în procesul-verbal de constatare a contravenției, numai lipsa unora dintre ele atrage nulitatea procesului-verbal, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu.

În doctrină s-a arătat că acestea sunt cauze de nulitate absolută care nu pot fi înlăturate în niciun mod.

Înalta Curte a reținut că aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 - legea specială - care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - dreptul comun în materie contravențională.

Utilizarea semnăturii electronice extinse în cazul actelor administrative poate avea loc atunci când această posibilitate este conferită prin lege . Un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci când manifestarea de voință a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică și, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.

În situația în care manifestarea de voință a emitentului actului ajunge la destinatarul său pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.

Legiuitorul a prevăzut expres că actul în format electronic ce poartă o semnătură electronică extinsă este asimilat unui act sub semnătură privată, însă acesta este destinat exclusiv folosirii în sistemul electronic.

Art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede că: "Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile."

Ca atare, legiuitorul instituie condiția recunoașterii actului în formă electronică de cel căruia i se opune pentru ca acesta să aibă același efect juridic ca actul autentic.

Din analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.

Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică extinsă.

Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.

În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.

Înalta Curte a considerat că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

A apreciat că, prin imprimarea procesului-verbal pe suport hârtie și comunicarea persoanei sancționate contravențional în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, având mențiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, nu se poate acoperi nulitatea absolută, întrucât, de principiu, o astfel de nulitate nu poate fi înlăturată, elementul lipsă fiind considerat de lege esențial.

Din prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, voința legiuitorului a fost aceea ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.

Față de considerentele de fapt și de drept, enunțate mai sus, în temeiul art. 480 al.1 N. Cod procedură civilă, tribunalul, respinge admite apelul declarat de apelantul CNADNR SA, , împotriva sentinței civile nr. 1776/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr. 868/208/2015, în contradictoriu cu intimat a __________________ 930/8.05.2015.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția tardivității apelului, formulată de către intimat.

Respinge apelul declarat de apelanta, CNADNR SA CESTRINCUI xxxxxxxx, nr. de înregistrare la Registrul Comerțului J40/552/15.01.2014, cont bancar RO84RNCBxxxxxxxxxxxx0001, deschis la BCR Sector 1, cu sediul în București, sector 6, ______________________. 401 A, împotriva sentinței civile nr. 1776/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr. 868/208/2015, în contradictoriu cu intimat a __________________ cu sediul în Reșița, ____________________, ________________-S______, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. JXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 05.02.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C______ M____ V_________-S____ V______