Dosar nr. XXXXXXXXXXXX Cod operator 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 1678/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M_____ C______ S_____
Judecător L_______ M_____
Grefier M____ R______
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelanta petentă _______________ și apelanta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală București și intimata A___-D___ Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr.4 Tg-J__ împotriva sentinței civile nr. 1037 din data de 09.12.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat B____ L____ pentru apelanta petentă _______________, delegație la dosar, lipsă fiind apelanta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală București și intimata A___-D___ Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr.4 Tg-J__.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Apărătorul ales al apelantei petente arată că nu mai insistă în cu privire la excepția tardivității declarării apelului de către intimată. De asemenea, arată că nu mai are alte probe de administrat și alte cereri de formulat.
Față de acestea, instanța ia act de precizările apărătorului ales al apelantei petente cu privire la faptul că nu mai înțelege să-și mențină excepția tardivității declarării apelului intimatei și cu privire faptul că nu mai sunt alte probe de administrat și apreciază apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în acest sens.
Apărătorul ales al apelantei petente solicită admiterea apelului declarat, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul anulării și a procesului-verbal xxxxxxx din data de 06.02.2014 așa cum a fost modificată sentința prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată de instanța de fond la data de 06.02.2015. Susține că, se poate observa că prin răspunsul la întâmpinare apelanta intimată nu face vorbire despre încheierea de îndreptare eroare materială din data de 06.02.2015 , vorbind de cu totul altceva.
De asemenea, apreciază că din probatoriul administrat în fața instanței de fond rezultă în mod evident că societatea petentă nu se face vinovată de contravențiile reținute în sarcina sa, iar cu privire la pretenția intimatei de a transcrie înregistrările video din stația PECO pe suport magnetic arată că administratorul societății nu are pregătire de specialitate neputând pune la dispoziție această transcriere, oricum acestea depășeau dimensiunea unui CD normal, deși legea prevede vizualizarea acestor înregistrări pe calculatoarele pe care se supraveghează stația. Totodată, învederează că inspectorii antifraudă puteau să transcrie aceste înregistrări dacă ar fi dorit așa cum au procedat la înregistrarea contabilă care a fost transcrisă de către aceștia pe stik.
Cu privire la apelului declarat de apelanta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală București solicită respingerea acestuia ca nefondat având în vedere că solicitările sale sunt o reluare a celor susținute în fața instanței de fond, încercând ca și prin obiecțiunile depuse la raportul de expertiză să indice experților desemnați cum să răspundă la acestea.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea apelului declarat de apelanta petentă _______________ în sensul schimbării în parte a sentinței atacate și admiterea contestației și împotriva procesului verbal __________ nr. xxxxxxx din data de 06.02.2014 și totodată, respingerea apelului declarat de apelanta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală București, depunând în acest sens concluzii scrise. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelurilor declarate în cauză, constată următoarele:
Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 795 din data de 26.03.2015 a fost admisă în parte, plângerea contravențională, formulată de petenta N_______ S.R.L., în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală, și Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 4 Tg-J__, și pe cale de consecință s-a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, __________, nr.xxxxxxx, din data de 06 februarie 2014, încheiat de către reprezentanți ai intimatelor. A fost respins, ca nefondat, capătul de cerere din plângerea contravențională formulată de petenta în contradictoriu cu aceleași intimate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________, nr.xxxxxxx, din data de 06 februarie 2014, încheiat de către reprezentanți ai intimatelor, pe care l-a menținut ca temeinic și legal.A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor atacate cu prezenta plângere, având __________ nr. xxxxxxx și __________ nr. xxxxxxx, întocmite de un agent constatator din cadrul intimatei, la data de 06 februarie 2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională, reținându-se în sarcina acesteia faptul că nu a prezentat documentele financiar contabile solicitate de către organul de control, deținerea de produse accizabile (motorină și benzină), în afara unui regim suspensiv pentru care accizele nu au fost percepute și desfășurarea activităților de comercializare în sistem en gros și/sau en detail a produselor energetice-benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat – cu nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 221³alin 2 lit. ș din Legea nr. 571/2003.
Cu privire la motivele de nulitate invocat de către petentă în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 5 alin.7 din OG nr 2/2001, fiind aplicate 2 sancțiuni contravenționale principale pentru una și aceeași faptă, și nici cele ale art.19 din același act normativ, deoarece procesul-verbal nu conține semnătura unui martor, obligatorie în condițiile încheierii procesului verbal în lipsa reprezentantului petentei și nu în ultimul rând cele ale art. 20, instanța de fond le-a înlăturat cu motivarea că, deși presupusele fapte au fost constate în același timp, nu a fost încheiat un singur proces-verbal, încheierea a două procese verbale permițând agentului constatator să stabilească o sancțiune care să depășească dublu maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă. S-a constatat că agentul constatator a respectat prevederile art. 19 alin. 2 din OG nr.2/2001, menționând motivul pentru care procesul-verbal a fost încheiat în acest mod, întrucât de față nu a fost nicio persoană neutră care să aibă calitatea de martor.
Instanța de fond a considerat că petentei nu i-a fost cauzată vreo vătămare care să nu mai poată fi înlăturată, prin simplul fapt că nu au fost menționate în proces verbal datele de identificare ale unui martor.
În ceea ce privește celelalte motive de nelegalitate a proceselor verbale întocmite instanța a reținut că au fost neîntemeiate, întrucât petenta a fost sancționată pentru săvârșirea unor fapte de natură diferită, fapte ce au fost constatate la date diferite aspect ce a justificat întocmirea a 2 procese verbale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere faptul că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care este relativă și care poate fi răsturnată prin probe de către contravenient.
Examinând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________, nr.xxxxxxx, din data de 06 februarie 2014, act ce se află atașat la dosar la fila nr.28, se constată că prin acesta, petenta a fost sancționată contravențional, cu amendă în cuantum de 27.000 lei, reținându-se în sarcina acesteia contravenția prevăzută de art.219 alin.1, lit. c, din OG nr.92/2003, cu modificările ulterioare, respectiv că în urma controlului efectuat la data de XXXXXXXXXX, nu a prezentat documentele de evidență contabilă și tehnico-operativă, aferente perioadei 01.01.xxxxxxxxxxxxx14.
S-a constatat că petenta prin probatoriul solicitat a fi administrat în cauză nu a făcut dovada contrară celor reținute de agentul constatator prin respectivul proces verbal, nefiind răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal atacat, respectiv prezumția că el reflectă adevărul.
Totodată, s-a constatat că petenta nu a făcut dovada prezentării tuturor documentelor de evidență contabilă și tehnico-operativă, aferente perioadei 01.01.xxxxxxxxxxxxxx14, solicitate de echipa de control, obligație prevăzută de art.56 din O.G nr.92/2003. Cu atât mai mult, s-a constatat că nici ulterior datei de XXXXXXXXXX, petenta deși a fost invitată de 2 ori la sediu organului din care face parte agentul constatator pentru a prezenta documentele solicitate nu a înțeles să respecte obligația de reprezentare a documentelor solicitate, aspect ce a rezultat și din cuprinsul anexei 1, la procesul-verbal __________ nr.xxxxxxx, încheiat la data de XXXXXXXXXX, anexă ce se află atașată la dosar, la fila nr.30. Că, reprezentantul legal al societății nu a dat curs nici invitației din 06.02.2014, neprezentându-se la sediul DRAF nr. 4 Tg-J__, din ________________, județul Gorj, cu documentele solicitate.
Raportând starea de fapt rezultată din probele administrate, la dispozițiile legale menționate, instanța de fond a concluzionat că petenta s-a făcut vinovată de încălcarea acestora și de săvârșirea faptei imputate prin intermediul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________, nr.xxxxxxx, din data de 06 februarie 2014
În privința individualizării sancțiunilor instanța de fond, având în vedere și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 a apreciat că sancțiunea aplicată petentei, constând în amendă în cuantum de xxxxx lei corespunde gradului de pericol social al faptei și că nu se impune reindividualizarea acesteia, având în vedere comportamentul petentei care, deși a fost invitată în mai multe rânduri, a refuzat să prezinte toate documentele solicitate de către reprezentanții intimatei necesare în vederea efectuării controlului, având în vedere, totodată, și atitudinea nesinceră a petentei care a înțeles să conteste săvârșirea faptei imputate.
Față de considerentele enunțate anterior, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de petent este nefondată în ceea ce privește procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________, nr.xxxxxxx, din data de 06 februarie 2014 și, în consecință, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, a respins respectivul capăt din plângerea formulată de petentă, menținând ca legal și temeinic proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________, nr.xxxxxxx, din data de 06 februarie 2014 atacat.
Instanța de fond a reținut că este cu totul diferită situația în ceea ce privește plângerea formulată de petentă împotriva procesul-verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx, din data de XXXXXXXXXX, act ce se află atașat la dosar la fila nr.25, întrucât petenta a reușit prin probatoriul administrat în cauză să facă o dovadă contrară celor susținute de către agenții constatatori în cuprinsul actului atacat.
S-a constatat că prin acest act petenta a fost sancționată contravențional, cu amendă în cuantum total 40.000 lei, dispunându-se și sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, conform art. 221³ alin. 3 lit. c din Legea 571/2003, aplicând totodată și sancțiunea complementară a confiscării sumei de 70.414,71 lei, conform art. 221³, alin 3, lit. a din Legea nr. 571/2003, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 221³ alin. 2 lit. a și ș, din Legea nr. 571/2003, faptele imputate petentei fiind acelea că în data de 31.01.2014, cu ocazia controlului efectuat, administratorul societății nu a pus la dispoziția organelor de control, înregistrările video a zonelor de descărcare a carburanților, pe ultimele 20 zile, anterioare controlului și de asemenea că în urma comparării stocului scriptic de carburanți cu cel faptic a rezultat un plus de 379 litri benzină în rezervorul nr. 1 și un plus de 798 litri motorină în rezervorul nr. 3.
Cu privire la prima faptă imputată constând în aceea că administratorul societății nu a pus la dispoziția organelor de control, înregistrările video a zonelor de descărcare a carburanților, pe ultimele 20 zile, anterioare controlului, faptă ce constituie contravenție și este sancționată de dispozițiile art. 221³ alin. 2 lit. ș, din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, instanța reține pe deoparte că petenta a contestat prin plângerea formulată situația de fapt reținută de către agenții constatatori în cuprinsul procesului verbal atacat, solicitând a fi administrată proba cu martori pentru a face dovada că nu se face vinovată de fapta imputată.
Din depozițiile martorilor audiați la propunerea petentei, S______ E____(fila 325), B___ A__(fila 326) și D____ M____ nu a rezultat că au fost puse la dispoziția echipei de control înregistrările video a zonelor de descărcare a carburanților, pe ultimele 20 zile, anterioare controlului ci doar documentele solicitate de către echipa de control.
Cu toate acesta instanța a reținut că o atare obligație îi revenea petentei potrivit dispozițiilor art.6.3 lit.h din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. nr. 2491/2010, pentru aprobarea procedurii și condițiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. a)- e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, interpretate în mod extensiv, întrucât deși obligația de prezentare a înregistrărilor nu transpare din conținutul respectivei norme legale, ea subzistă în opinia instanței în sarcina operatorilor economici întrucât obligația de stocare fără posibilitatea verificării îndeplinirii unei alte obligații ar fi lipsită de finalitate practică, însă nerespectarea unei atari obligații putea constitui cel mult temei pentru revocarea atestatului de comercializare a produselor energetice, așa cum în mod corect a susținut petenta și nu de sancționare a acesteia în baza dispozițiilor art. 221³ alin. 2 lit. ș, din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cum în mod greșit a interpretat agentul constatator.
Prin dispozițiile art. 221³ alin. 2 lit. ș, din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal s-a prevăzut că reprezintă contravenție ,,desfășurarea activităților de comercializare în sistem angro și/sau en detail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - cu nerespectarea obligațiilor prevăzute în acest sens în prezentul titlu,, mențiunea din cuprinsul respectivului text legal fiind clară și neputând să dea loc la interpretării, în sensul că doar nerespectarea obligațiilor prevăzute în Ttitlu VII din Codul fiscal poate constitui contravenție și nu nerespectarea altor obligații prevăzute în acte normative cu caracter special”.
Dacă ar fi dorit ca nerespectarea altor condiții privind comercializarea produselor energetice să constituie contravenția stabilită prin dispozițiile mai sus citate, legiuitorul ar fi trebuit să o prevadă în mod expres, în lipsa unei atari mențiuni extrapolarea prevederilor art. 221³ alin. 2 lit. ș, din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal pentru alte situații de încălcare a obligațiilor stabilite prin norme legale speciale constituind adăugare la lege.
În privința celei de-a doua fapte imputate instanța a reținut din interpretarea coroborată a probatoriului administrat în cauză că aceasta nu există, în lipsa faptei neexistând contravenție și neputând fi aplicate sancțiuni.
Pentru a decide astfel instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, conținutul raportului de expertiză efectuată în cauză și a actelor pe care acesta se bazează, care se află atașat la dosar la filele nr.352-377, și în special concluziile expertizei, pe care și le însușește în raport de obiectivele stabilite de instanță, expertul desemnat în vederea efectuării lucrării de specialitate concluzionând ,, că în urma verificării documentelor existente la sediul petentei, depuse la organele de control și în instanță, aceasta nu deține produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize. Cantitățile de motorină și benzină determinate de echipa de control pentru care s-a dispus confiscarea, sunt cele ce reprezintă stocul mort, astfel că în mod incorect au fost supuse confiscării,,.
A mai arătat expertul prin concluziile expertizei ,, că diferențele plus de 29 l benzină și 47,47 l motorină contestate prin expertiză sunt datorate diferenței de temperatură între combustibilul aprovizionat cu cisterna în decursul lunii ianuarie în care au fost valori negative ale temperaturii externe, ceea ce au condus la contractarea combustibilului transportat, care în condițiile depozitării în bazinele din pământ și-a mărit volumul, șlamul, impuritățile și cantitatea de apă din condens, întrucât nu au fost identificate documente care să ateste curățarea bazinelor de la înființarea societății și până în prezent,,.
Instanța a avut în vedere și faptul că expertiza efectuată în cauză a relevat faptul că echipa de control nu a respectat dispozițiile legale privind efectuarea inventarierii, motivat de faptul că fie din eroare sau grabă nu a luat în considerare la valorificarea inventarului, stocul mort și zestrea conductelor din bazinele în care au făcut inventarierea și nu au luat în calcul faptul că aceste cantități se regăsesc faptic și scriptic la fiecare inventariere și sunt înregistrate în soldul scriptic valoric al contului de evidență 371.3. mărfuri, atât la 31.12.2013, cât și la 31.01.2014, că nu a verificat temperatura la momentul măsurării conținutului rezervoarelor și nu a determinat cantitățile de șlam, apă, etc. existente în bazine, toate aceste aspectele determinând organul de control să concluzioneze contrar realității că petenta deține cantității de combustibil faptice mai mari decât cele scriptice aflate în evidențe sale.
Pentru toate considerentele anterior expuse instanța a dispus admiterea, în parte, a prezentei plângeri, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, __________, nr.xxxxxxx, din data de 06 februarie 2014, încheiat de către reprezentanți ai intimatelor și totodată respingerea, ca nefondat, a capătului de cerere din plângerea contravențională formulată de petenta în contradictoriu cu aceleași intimate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________, nr.xxxxxxx, din data de 06 februarie 2014, încheiat de către reprezentanți ai intimatelor, pe care-l urmează a-l menține ca temeinic și legal.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța a reținut că potrivit art. 453 Cod proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. Instanța a reținut că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, aspect de care a luat act prin dispozitiv.
Calea de atac.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât petenta _______________, cât și intimata.
Prin apelul declarat, apelanta petentă a solicitat modificarea în parte sentinței atacate în sensul admiterii contestației și împotriva procesului-verbal de contestare și sancționare al contravenției __________ nr. xxxxxxx din 6.02.2014 și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, precum și înlăturarea în totalitate a celorlalte măsuri dispuse prin acest proces-verbal.
În motivele scrise de apel, a arătat că instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate pe care le-a invocat în raport de procesul-verbal de contravenție nr. xxxxxxx/06.02.2014.
De asemenea, referitor la fapta prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. c) din O.G. 92/2003, reținută în procesul-verbal nr xxxxxxx din data de 06.02.2014, respectiv nerespectarea obligației prevăzute la art. 56 din O.G. 92/2003, de a pune la dispoziția organului fiscal a registrelor, evidențelor, documentelor de afaceri și ori a altor înscrisuri (art. 56), pe de o parte, în data de 31.01.2014, a arătat că aceasta nu a fost săvârșită cu intenție, o parte din înscrisurile solicitate aflându-se la contabila societății, înscrisurile fiind puse la dispoziția organelor de control în data de 04.02.20 14, iar administratorul contravenientei se afla într-o situație familială deosebită, mai precis soția sa fiind supusă unei operații chirurgicale la Spitalul Universitar București. De asemenea au fost puse la dispoziția organelor de control și înregistrările video de la locurile de descărcare a carburanților.
Chiar și în situația în care s-ar admite că fapta arătată a fost săvârșită în conținutul prevăzut de lege, a apreciat că sancțiunea aplicată - 27.000 lei (maximul pedepsei), nu este corect individualizată, prin aplicarea maximului pedepsei față de situația concretă în care s-ar fi săvârșit presupusa fapta, putându-se aplica și o sancțiunea avertismentului.
În ceea ce privește „ neprezentarea înregistrărilor video” de la stațiile de carburanți pentru ultimele 20 de zile, a învederat că, așa cum a arătat și prin cererea introductivă, faptul că, a pus la dispoziția organelor de control înregistrările video așa cum sunt salvate pe calculatorul unității, administratorul societății nefiind specialist în I.T. ca să poate satisface solicitarea acesteia de a le salva pe un suport magnetic. A susținut în acest sens că din declarațiile martorilor audiați la fond a rezultat în mod indubitabil faptul că acele camere video au funcționat și înregistrat toate operațiunile desfășurate pe parcursul celor 20 de zile anterioare controlului.
A apreciat că interpretând textul legii, punerea la dispoziție a înregistrărilor video, nu presupune transcrierea lor pe suport magnetic așa cum s-a solicitat, lucru care a făcut-o în imposibilitate să îl facă neavând cunoștințele tehnice necesare. Chiar și în situația în care s-a solicitat transcrierea acestora, dimensiunile înregistrărilor sunt foarte mari, ocupându-i foarte mare spațiu în calculator și nu a știut ce dispozitiv ar putea stoca acest volum de informații.
A susținut că cele consemnate în procesul-verbal contestat nu concordă cu realitatea în sensul că organele de control au cerut de fapt transcrierea acestor înregistrări, fapt neprevăzut de lege și pentru care nu avea cunoștințele necesare și exonerarea de la plata amenzii înlocuind eventual sancțiunea cu avertisment și totodată, înlăturarea în totalitate a celorlalte măsuri dispuse prin acest proces-verbal.
Aceiași este situația și cu privire la documentele contabile, susținând că din audierea martorilor rezulta fără putință de tăgadă împrejurarea că foarte târziu noaptea (în jurul orelor 21:30 - 22:00), s-au solicitat documente contabile suplimentare, documente contabile care nu se aflau la sediul firmei ci la contabila societății, ora fiind înaintată.
A susținut că respectivul controlul s-a încheiat în jurul orei 130 noaptea, administratorul fiind în repetate rânduri dat afară din birou sub pretextul că reprezentanții organelor de control trebuie să se sfătuiască la telefon și nu trebuie să asculte ceea ce aceștia vorbesc. A făcut precizarea că acest aspect i s-a părut absolut anormal. La terminarea controlului i s-a înmânat o invitație pentru data de 04.02.2014 orele 10:00 la sediul pârâtei.
La data de 04.02.2014 în jurul orelor 9:45, a comunicat telefonic reprezentanților pârâtei, împrejurarea că nu se poate prezenta, deoarece soția sa a fost operată la București și că trebuia să se deplaseze la spital la aceasta (soția sa a fost externată abia în 05.02.2014 întrucât nu a mai ajuns la București în acea zi), față de această situație echipa de control i-a pus în vedere să nu plece niciunde, că se vor deplasa la sediul firmei.
A susținut că, nu au ținut cont de împrejurarea concretă în care se afla și în jurul orelor 14:00 s-au prezentat din nou sediul societății. Din nou au verificat sistemul de supraveghere video al stației, care era în funcțiune. Au pretins să le scoată înregistrările video pe suport informatic, împrejurare în care i-a invitat să vizualizeze pe sistemul video direct înregistrările așa cum, de altfel prevăd dispozițiile legale în materie. A arătat încă odată că nu are pregătirea tehnică de specialitate să derulez și să copiez înregistrările, fapt care se pare că i-a deranjat în mod nejustificat.
A menționat că în data de 04.02.2014 s-a efectuat din nou inventarierea produselor energetice (GPL auto, benzină, motorină), de această dată cu rigla gradată a societății, pe care a ridicat-o de la societatea specializată, ce a efectuat curățarea, și nu au existat diferențe.
Tot în aceea zi în jur de ora 18-18.30 i s-au cerut jurnalele de vânzări și cumpărări pe ultimele 6 luni august 2013/ianuarie 2014, registrul jurnal august 2013-ianuarie 2014, fișa contului 411 august 201 3-ianuarie 2014, balanțele de verificare ianuarie 201 3-decembrie 2014, o parte din acestea fiind luate direct din calculator de către organele de control și anume: diferența de facturi de aprovizionare cu combustibil aferentă lunii ianuarie 2014; inventar cu produsele în stoc; proces/verbal de sigilare al rezervoarelor, pompelor și gurilor de descărcare; declarație de inventar; notă de explicativă; proces-verbal xxxxxxx/04.02.2014; invitație pentru data de 05.02.2014 ora 10.00 pentru toate documentele; balanțele contabile aferente anului 2013.
A menționat faptul că anul fiscal 2013 se încheie până la 25 martie 2014, iar balanța de verificare aferentă lunii decembrie 2013, mai poate suporta modificări.
Administratorul societăți a arătat că pe fondul supărărilor și a problemelor sale cardiace a fost dus la spital unde a fost internat de urgență, dar conform invitației, de a doua zi 05.02.2014, avocatul împuternicit dl. B____ L____ a trimis fax să se prezinte cu restul documentelor cerute de organele de control.
A susținut că, la 05.02.2014 s-a deplasat la București unde a externat soția iar în data de 06.02.2014 a fost internat în spital de urgență. Toate aceste aspecte au fost dovedite cu înscrisuri și martori, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, anularea și a procesului-verbal __________ nr. xxxxxxx din 6.02.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunea amenzii cu avertisment și înlăturarea în totalitate a celorlalte măsuri dispuse prin acest proces-verbal.
În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 466 și urm Cod procedură civilă și a solicitat admiterea apelul, anularea și a procesul-verbal __________ nr. xxxxxxx din 6.02.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunea amenzii cu avertisment și înlăturarea în totalitate a celorlalte măsuri dispuse prin acest proces-verbal.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală prin cererea de apel a solicitat care a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/06.02.2014.
În motivele de apel, a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că fapta administratorului societății de a nu fi pus la dispoziția organelor de control înregistrările video a zonelor de descărcare a carburanților pe ultimele 20 de zile, anterioare controlului nu constituie contravenție potrivit art. 221 indice 3 alin. 2 lit. ș din Legea nr. 571/2003. În acest sens, a susținut că în opinia instanței, sancționarea acestei fapte consta cel mult în revocarea atestatului de comercializare a produselor energetice. A mai precizat că de fond a interpretat art. 221 alin. 2 lit. ș) ca un articol de lege de sine stătător, ignorând conexiunea reglementarii de la acest articol cu celelalte prevederi legale ale Titlului VII - Accize si alte taxe speciale - din Legea nr. 571/2003.
Critica instanței potrivit căreia doar nerespectarea obligațiilor prevăzute în Titlul VII din Codul fiscal poate constitui contravenție și nu nerespectarea altor obligații prevăzute în acte normative cu caracter special este total eronată, având în vedere următoarele:
În ceea ce privește contravenția de la lit. ș, redată mai sus, a învederat instanței de apel prevederile art. 206 indice 69 alin. 4 si alin. 6 din Legea nr. 571/2003, articol care face parte tot din Titlul VII, potrivit cărora operatorii economici care intenționează să comercializeze în sistem angro și/sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Procedura la care face trimitere art. 206 indice 69 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 este reglementată de OPANAF nr. 2491/2010, care stabilește și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o societate pentru a obține autorizarea.
Conform prevederilor pct. 6.3 din OPANAF nr. 2491/2010, operatorii economici care desfășoară activitățile menționate mai sus au obligația îndeplinirii următoarelor condiții, pct. 6.3 lit. h) – „ spațiul de comercializare trebuie să fie dotat cu un sistem de supraveghere video a zonelor de descărcare în rezervoare. Stocarea imaginilor înregistrate se face pe o durată de minimum 20 de zile. Sistemul de supraveghere trebuie să funcționeze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncționare a spațiului de comercializare, chiar și în condițiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la rețeaua de distribuție”.
Prin urmare, a susținut în continuare, contrar celor reținute de instanța de fond, în speța interpretarea legii nu s-a făcut in extenso, întrucât prevederile OPANAF nr. 2491/2010 nu adaugă la lege, respectiv la dispozițiile art. 221 alin. 2 lit. ș), ci cele două prevederi legale se completează în mod corespunzător.
În concluzie, a considerat că textul de lege se interpretează în mod unitar, în sensul în care constituie contravenție inclusiv desfășurarea activităților de comercializare în sistem angro și/sau en detail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - cu nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 206 indice 69 alin. 4 si alin. 6 si pct. 6.3 din OPANAF nr. 2491/2010.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, respectiv deținerea de produse accizabile (motorina si benzina), în afara unui regim suspensiv, pentru care accizele nu au fost percepute, a arătat că a fost constatată de organele de control în urma inventarierii faptice a stocului de produse petroliere și a comparării rezultatelor acesteia cu stocul scriptic de produse petroliere. În urma acestei comparări, a învederat că a rezultat o diferența în plus de 379 litri benzina și 798 litri motorină pentru care proveniența nu a putut fi dovedită cu factura, respectiv nu s-a putut face dovada plății accizei pentru cantitățile respective.
În aceste condiții, a apreciat că în mod eronat instanța de fond a considerat că fapta societății intimate nu există. Că, pentru a concluziona acest aspect, a învederat faptul aceasta nu și-a întemeiat convingerea pe propriul raționament, ci și-a însușit în totalitate concluziile expertizei. A mai precizat că instanța de fond nu a luat în considerare obiecțiunile la raportul de expertiza formulate de instituție.
Concluziile instanței de fond, astfel cum au fost preluate din cuprinsul raportului de expertiza contabilă referitoare la împrejurarea că echipa de control nu a respectat dispozițiile legale privind efectuarea inventarierii, în sensul în care nu a fost efectuată o inventariere a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, a considerat că nu au avut în vedere faptul că echipa de control a procedat la determinarea stocului faptic de carburanți în conformitate cu prevederile pct6.3 lit. f din OPANAF nr. 2491/201, unde se prevede: spațiul de comercializare trebuie să fie dotat cu sisteme de gestiune a stocurilor, conectate cu pompele de distribuție de carburanți și aparatele de marcat electronice fiscale, care să permită monitorizarea mișcării produselor energetice și determinarea în orice moment a cantităților intrate, ieșite, precum și a stocurilor, pe fiecare tip de produs energetic și furnizor
Astfel, pentru atingerea obiectivului acțiunii de control și anume: „ respectarea normelor comerț și a prevederilor legale referitoare la comercializarea produselor energetice (motorina, benzina, GPL), a considerat că nu era necesara o inventariere a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
Referitor la concluziile expertului preluate de instanța de fond conform cărora „ factorii care au determinat existenta plusului ar fi diferența de temperatura între combustibilul aprovizionat cu cisterna în decursul lunii ianuarie în care au fost valori negative ale temperaturii externe ceea ce au condus la contractarea combustibilului transportat, care în condițiile depozitarii în bazinele de pământ și-a mărit volumul”, a considerat că este neîntemeiată, deoarece conform documentelor prezentate, combustibilul (benzina, motorina) aprovizionat în decursul lunii ianuarie 2014 provine de la stația de distribuție carburanți OMV Petrom Marketing SRL care dispune de condiții similare de depozitare (rezervoare subterane) a carburantului și ca urmare, temperatura de aprovizionare este aproximativ aceeași cu temperatură de depozitare, neavând nicio relevanță temperatura de pe timpul transportului.
De asemenea, motivarea că „societatea nu deține produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize” este total eronată, deoarece stocul mort la care se face referire trebuie să fie evidențiat în programul de gestiune în baza unor documente legale de proveniență, documente pe care societatea nu le deține.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelul și modificarea în parte a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/06.02.2014.
În drept,a invocat art. 466, art. 468, art. 470, art. 471, art. 480 din Cod proc. civ, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
În temeiul dispozițiilor art. 223 alin. (3) din Codul de procedură a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin întâmpinare apelanta petentă _______________ a invocat excepția tardivității introducerii cererii de apel formulată de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală București, și a solicitat admiterea apelului său și respingerea apelului ca nefondat declarat de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală București.
Cu privire la excepția tardivității cererii de apel formulată de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală București a învederat că termenul limită de depunere al apelului expiră la data de 10.02.2015, ori apelul este înregistrat la Direcția Generală Juridică a A___ sub nr. A-AJR nr. 1715/11.02.2015 fiind comunicat la o dată ulterioare.
Având în vedere că nu a putut observa data poștei de pe plicul cu care a fost înaintat apelul către Judecătoria Novaci, a solicitat să se observe data depunerii acestuia și să se aprecieze asupra tardivității apelului în raport cu data comunicării sentinței către intimata Direcția Generală Antifraudă București.
Cu privire la primul motiv invocat de apelanta intimată referitor la punerea la dispoziție a înregistrărilor video, a făcut mențiunea că susținerile apelantei A___ sunt nefondate, întrucât din probele administrate la dosar rezultă în mod indubitabil că au fost puse la dispoziția organelor de control pe calculatorul societății înregistrările video pentru întreaga perioadă de 20 zile anterioare controlului; că organul de control a avut pretenția să fie transferate pe suport magnetic înregistrările video - fapt pe care nu a fost în măsură să îl facă din două considerente: nu are cunoștință în specialitatea „informatică” și volumul înregistrărilor video este foarte mare, neputând fi stocat pe un suport magnetic obișnuit (stik de memorie CD sau DVD), așa cum de altfel au ridicat datele contabile pe strick de pe același calculator. A mai susținut că legea nu prevede obligația transferului pe suport magnetic a acestor înregistrări așa cum i s-a solicitat de către agentul constatator C______ V_____, ci doar vizualizarea de organele de control a acestor înregistrări.Față de aspectele arătate mai sus, a solicitat să se constate că toate camerele video au funcționat, iar înregistrările video pentru ultimele 20 zile au fost puse la dispoziție pe calculatorul societății.
Pe de altă parte a solicitat să se constate că transferul pe suport magnetic nu este prevăzut de lege, tehnic fiind și o imposibilitate datorită volumului foarte mare, în acest sens să se mențină soluția pronunțată de instanța de fond asupra acestui capăt de cerere.
A arătat că, susținerile din motivele de apel ale A___ nu au în vedere situația de fapt și reprezintă în opinia sa doar o „ justificare” a motivelor pentru care organele de control ar fi trebuit să aplice o sancțiune și anume inexistența înregistrărilor și nicidecum imposibilitatea transferării pe suport magnetic.
Cu privire la motivul cel de al-II-lea motiv din apel a arătat că în normele și instrucțiunile proprii Direcției Generale Antifraudă se prevede expres să nu fie menționat în înscrisuri termenul de „inventariere” întrucât procedeul nu respectă legea contabilității. Și într-adevăr există numeroase nereguli în modul în care a avut loc această inventariere, nereguli reținute în mod corect în raportul de expertiză.
În ceea ce privește susținerea de la fila 5 din motivele de apel cu privire la faptul că nu ar fi intervenit dilatarea combustibilului pe motivul că depozitele furnizorului sunt tot subteran, a solicitat să se observați că aceasta constituie o justificare. În acest sens, cu titlu de exemplu, a arătat că păstrarea într-o cisternă subterană implică o temperatură pozitivă de 4 - 5 C. Odată încărcată în cisterna de transport, la o temperatură exterioară de minus 6 - 7 C combustibilul se contractă, diferența de temperatură fiind de circa 10 C, astfel cantitatea măsurată este transferată către cumpărător (stația de carburant). Așadar volumul de combustibil introdus în rezervorul stației de carburanți este mai redus și odată descărcat în cisterna subterană intervine o altă dilatare, iar volumul de combustibil introdus dintr-o cisternă auto la minus 6 C este mai mic decât volumul ce se regăsește la plus 5 C în subteran. Că, în ceea ce privește stocul mort a menționat că acesta se regăsește în aceleași cantități în inventarele de sfârșit de an încă de la înființarea stației de carburanți, nesuferind modificări, fapt menționat în expertiza efectuată în cauză.
Față de aceste aspecte, a solicitat respingerea apelului formulat de A___ -D___ prin Direcția Generală Juridică, ca tardiv formulat și admiterea apelului său.
Prin răspunsul la întâmpinare apelanta intimată a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/06.02.2014. De asemenea, a solicitat respingerea excepției tardivității apelului invocată de societatea petentă pentru faptul că sentința civilă nr. 1037/2014 a fost comunicată instituției la data de 14.01.2015, conform recipisei poștale, data la care A___ a comunicat apelul la Judecătoria Novaci fiind de 13.02.2015, astfel, calea de atac a fost formulată în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
A susținut că a criticat hotărârea instanței de fond pentru împrejurarea potrivit căreia s-a reținut că fapta administratorului societății de a nu fi pus la dispoziția organelor de control înregistrările video a zonelor de descărcare a carburanților pe ultimele 20 de zile anterioare controlului nu constituie contravenție potrivit art. 221ind.3 alin. 2 lit. ș din Legea nr. 571/2003, iar nu pentru că societatea a refuzat inspectorii antifraudă cu privire la o presupusă solicitare a transferării înregistrărilor pe suport magnetic, contrar celor afirmate de societate, precizând de asemenea că nici instanța de fond nu a concluzionat că au fost puse la dispoziția inspectorilor antifraudă înregistrările video a zonelor de descărcare a carburanților pe ultimele 20 de zile anterioare controlului.
A mai precizat că, din afirmațiile conform cărora „ transferul pe suport magnetic nu este prevăzut de lege” nu are relevanță în cauza, atâta timp cât hotărârea a fost atacată din alte considerente.
Au fost reiterate aceleași motive cu privire la cea de-a doua contravenție, respectiv deținerea de produse accizabile (motorină și benzină), în afara unui regim suspensiv.
În drept, și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe dispozițiile art. 201 alin. 2 din Cod proc. civ.
În ceea ce privește excepția tardivității apelului formulat de către intimată, apărătorul petentei a arătat că nu mai susține această excepție, instanța de apel luând act d aceste precizări în ședința din data de 08.09.2015.
Examinând apelurile declarate prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată următoarele:
Motivele invocate prin apelurile de față sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Astfel, petenta a fost sancționată prin două procese-verbale de contravenție, în aceeași dată, respectiv procesul-verbal __________ nr. xxxxxxx/06.02.2014 și procesul-verbal __________ nr. xxxxxxx/06.02.2015, ambele contestate de către petentă în cauza de față.
Prin primul act sancționator susmenționat s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de 219 alin. 1 lit. c din OG nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, fiindu-i aplicată o amendă în cuantum de 27.000 lei. Ca stare de fapt reținută s-a arătat că, în urma controlului inopinat efectuat în data de 31.01.2014, ora 13,30, la sediul petentei, administratorul societății nu a prezentat documentele de evidență contabilă și tehnico-operativă aferentă perioadei 01.01.xxxxxxxxxxxxx14, nici înregistrările video stocate pe ultimele 20 de zile de la data controlului. S-a consemnat că deși a fost a fost invitat administratorul societății să se prezinte la sediul apelantei intimate la data de 04.02.2014, ora 10, fiind contactat și telefonic, acesta nu s-a prezentat, comunicând că nu se poate prezenta ca urmare a unor probleme de sănătate ale soției. Urmare acestui fapt, echipa de control s-a prezentat la sediul petentei în vederea continuării controlului, însă nici de această dată, deși prezent administratorul societății, nu au fost prezentate toate documentele și înregistrările video solicitate. A fost din nou convocat administratorul societății la sediul intimatei în data de 06.02.2014, ora 10.
Cu privire la acest proces-verbal, prima instanță a constatat că este temeinic și legal, menținându-l.
Petenta a înțeles să formuleze apel cu privire la soluția dispusă de către prima instanță în ceea ce privește acest proces-verbal.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate a actului sancționator reiterate de către apelanta petentă în apel se constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât prima instanță le-a analizat și le-a înlăturat în mod just. Astfel, procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ, criticile formulate de către petentă în acest sens fiind înlăturate în mod just și argumentat de către prima instanță.
Referitor la motivul de nulitate relativă a procesului-verbal invocat de apelanta petentă în ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 19 se constată în mod corect prima instanță a reținut incidența în cauză a alin. 2 a art. 19 din OG nr. 2/2001, în condițiile în care în cuprinsul actului sancționator s-a făcut mențiunea că la momentul întocmirii nu a fost prezentă nicio persoană neutră.
Cu privire la temeinicia actului de sancționare, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția petentei în ceea ce privește săvârșirea contravenției prevăzute de de 219 alin. 1 lit. c din OG nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, apreciind corect probele administrate în prezenta cauză.
Astfel, potrivit art. 219 alin. 1 lit. c din OG nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 56 și art. 57 alin. (2) din același act normative.
Art.56 alin. 1 și 2 din O.G nr.92/2003 precizează: „ în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri. În același scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri și altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice”., iar potrivit alin.2, organul fiscal poate solicita punerea la dispoziție a înscrisurilor la sediul său ori a la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.
Art. 57 alin. 2 din OG nr. 92/2003 precizează „contribuabilii au obligația să permită funcționarilor împuterniciți de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fața locului, precum și experților folosiți pentru această acțiune _____________________________, în încăperi și în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.”
În speță, s-a reținut în sarcina petentei nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 56 din OG nr. 92/2003.
La filele 265-268 din dosarul instanței de fond se găsește nota explicativă dată chiar de administratorul societății, act în care acesta menționează că nu poate prezenta documentele solicitate de către organele de control pentru că se găsesc la contabila societății (pct. 9).
De asemenea, la fila 269 se regăsește invitația adresată administratorului societății petente de a se prezenta la sediul intimatei în data de 04.02.2014 cu documentele menționate.
Astfel, în acest context, se constată că apelanta intimată nu a procedat la sancționarea petentei la data de 31.01.2014, dată la care a început controlul inopinat la sediul petentei și la care administratorul petentei nu a prezentat documentele solicitate de către organele de control, dându-i posibilitatea acestuia de a le prezenta ulterior la data de 04.02.2014 și la data de 06.02.2014.
Faptul că nu au fost prezentate de către administrator documentele solicitate de către organele de control la data de 31.01.2014 este confirmat și prin nota de relații dată de către reprezentantul petentei chiar în aceeași dată, filele 265-268.
Motivele invocate prin apelul de față de către apelanta petentei cu privire la problemele familiale ale administratorului societății nu pot fi reținute de către instanța de apel ca exoneratoare de răspundere și nici măcar ca si criterii suficiente de reindividualizării sancțiunii, date fiind împrejurările în care a fost săvârșită fapta ce rezultă din starea de fapt expusă mai sus. Astfel, atât timp cât la data de 31.01.2014 administratorul societății nu a prezentat documentele solicitate de către organele de control, dându-i-se două termene în acest sens, se constată că acesta a ignorat notificările organelor de control. În această situație, dată fiind atitudinea de sfidare a organelor de control manifestată de către administratorul societății nu se poate aprecia că și o sancțiunea mai ușoară sau minimul amenzii prevăzut de lege pentru această faptă ar asigura funcția preventiv-educativă a răspunderii contravenționale, aspect reținut corect și de către instanța de fond.
Prin al doilea proces-verbal de contravenție, respectiv __________ nr. xxxxxxx/06.02.2015, petenta a fost sancționată
Cu privire la acest proces-verbal, prima instanță a admis plângerea petentei, dispunând anularea actului.
Intimata a înțeles să formuleze apel cu privire la soluția dispusă de către prima instanță în ceea ce privește acest proces-verbal, susținând că acesta este temeinic și legal.
Prin acest act, apelanta petentă a fost sancționată contravențional, cu amendă în cuantum total 40.000 lei, dispunându-se și sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, conform art. 221³ alin. 3 lit. c din Legea 571/2003, aplicând totodată și sancțiunea complementară a confiscării sumei de 70.414,71 lei, conform art. 221³, alin 3, lit. a din Legea nr. 571/2003, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 221³ alin. 2 lit. a și ș, din Legea nr. 571/2003.
Ca stare de fapt, s-a reținut că în data de 31.01.2014, cu ocazia controlului efectuat, administratorul societății nu a pus la dispoziția organelor de control, înregistrările video a zonelor de descărcare a carburanților, pe ultimele 20 zile, anterioare controlului și de asemenea că în urma comparării stocului scriptic de carburanți cu cel faptic a rezultat un plus de 379 litri benzină în rezervorul nr. 1 și un plus de 798 litri motorină în rezervorul nr. 3.
Cu privire la prima faptă imputată constând în aceea că administratorul societății nu a pus la dispoziția organelor de control, înregistrările video a zonelor de descărcare a carburanților, pe ultimele 20 zile, anterioare controlului, trebuie amintit că prin primul act sancționator – respectiv procesul-verbal nr. xxxxxxx / 06.02.2014 - s-a reținut rubrica descrierea faptelor și faptul că în urma controlului inopinat efectuat în data de 31.01.2014, ora 13,30, la sediul petentei, administratorul societății nu a prezentat înregistrările video stocate pe ultimele 20 de zile de la data controlului, nefiind făcute alte mențiuni.
Totodată, prin cel de-al doilea act sancționator s-a reținut că în data de 31.01.2014, cu ocazia controlului efectuat, administratorul societății nu a pus la dispoziția organelor de control, înregistrările video a zonelor de descărcare a carburanților, pe ultimele 20 zile, anterioare controlului.
În aceste condiții, fiind vorba de fapta de a nu pune la dispoziția organelor de control înregistrările video stocate pe ultimele 20 de zile de la data controlului, chiar dacă în primul act nu se fac alte mențiuni cu privire la aceste înregistrări, dar în cel de-al doilea se fac mențiunile că înregistrările video privesc zonele de descărcare a carburanților, instanța constată că această faptă nu mai poate fi reținută în sarcina petentei prin al doilea act sancționator, în condițiile în care deja a fost reținută și descrisă în procesul-verbal nr. xxxxxxx/2014 prin care s-a aplicat petentei o sancțiune principală, menținută de către instanța de judecată, întrucât o soluție contrară ar nesocoti dispozițiile art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001, sens în care va fi menținută soluția dispusă de către prima instanță.
Cu privire la cea de-a doua faptă reținută prin acest act sancționator, de asemenea, se constată că în mod judicios judecătoria a stabilit că petenta nu se face vinovată de săvârșirea acesteia, în condițiile din coroborarea probelor administrate în cauză a reieșit o altă stare de fapt.
Deși apelanta intimată susține că în mod greșit prima instanță și-a însușit concluziile expertizei întocmite în cauză, se reține că această probă nu a fost combătură de către intimată. De altfel, prima instanță a avut în vedere constatările expertului expuse în concluziile expertizei coroborate cu celelalte probe.
Instanța de apel constată că din actele dosarului nu reiese că intimata a formulat propuneri de obiective care să fie avute în vedere la efectuarea expertizei. Astfel, la obiectivele expertizei stabilite de către instanță s-a răspuns de către expertul desemnat prin raportul întocmit în cauză, obiecțiunile intimatei fiind de fapt o argumentare a măsurilor dispuse, motive pentru care apare justă soluția de respingere a acestora dispusă în ședința publică din data de 09.12.2014.
Așadar, prin raportul de expertiză, expertul a concluzionat, în urma verificării documentelor existente la sediul petentei, depuse la organele de control și în instanță, de fapt, cantitățile de motorină și benzină determinate de echipa de control pentru care s-a dispus confiscarea, sunt cele ce reprezintă stocul mort. În acest sens a argumentat diferențele plus de 29 l benzină și 47,47 l motorină în raport de diferența de temperatură între combustibilul aprovizionat cu cisterna în decursul lunii ianuarie în care au fost valori negative ale temperaturii externe, ceea ce au condus la contractarea combustibilului transportat, care în condițiile depozitării în bazinele din pământ și-a mărit volumul, șlamul, impuritățile și cantitatea de apă din condens, întrucât nu au fost identificate documente care să ateste curățarea bazinelor de la înființarea societății și până în prezent.
S-a arătat de către expert faptul că organul de control nu a luat în considerare la valorificarea inventarului, stocul mort și zestrea conductelor din bazinele în care au făcut inventarierea și nu au luat în calcul faptul că aceste cantități se regăsesc faptic și scriptic la fiecare inventariere și sunt înregistrate în soldul scriptic valoric al contului de evidență 371.3. mărfuri, atât la 31.12.2013, cât și la 31.01.2014.
În condițiile în care petenta a dovedit în acest sens o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal nr. xxxxxxx/06.02.2014, se constată că prezumția de temeinice de care se bucură acest proces-verbal a fost răsturnată de către petentă prin probele administrate în cauză, astfel că motivele de apel invocate de către apelanta intimată sunt neîntemeiate.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod proc.civ. raportat la art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, va respinge apelurile de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelanta petentă _______________ având CUI RO xxxxxxx și sediul în oraș Novaci, __________________________, județul Gorj și apelanta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală București cu sediul în București, _______________________, sector 5 și intimata A___-D___ Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr.4 Tg-J__ cu sediul cu sediul în Tg-J__, ________________, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1037 din data de 09.12.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2015, la Tribunalul Gorj.
