Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel -plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A nr.1419

Ședința publică din 07 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: H_______ L______

JUDECĂTOR: P_______ I____

GREFIER: C_______ A_____

Pe rol, judecarea apelului formulat de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, _____________________, sector 5., împotriva sentinței civile nr.2592 din 09 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta ___________________ – prin administrator C_______ G___ – cu dom. în __________________________.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2015 când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 07.10.2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr.2592 din 09 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis în parte plângerea formulată de petenta ___________________ – prin administrator C_______ G___, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava –împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/20.06.2014 întocmit de intimată, s-a anulat în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat și a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei aferentă fapta prevăzută de art. 41 pct.. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, reducând sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal încheiat de intimată pentru fapta prev. de art. 10 lit. c din OUG 28/1999 de la suma de 4000 lei la suma de 2500 lei, obligând intimata la plata sumei de 5 lei către petentă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 20.06.2014 a fost întocmit de către inspectorii din cadrul intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava, procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/20.06.2014, prin care petentei i s-a aplicat o amendă în cuantum de 4000lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 alin. lit. c din OUG 28/1999 și o amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost semnat de către petentă, prin administrator, olograf și prin aplicarea ștampilei, la rubrica Alte mențiuni fiind consemnat „Voi contesta în instanță”.

Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța verifică îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.

Examinând actul constatator prin prisma motivelor de nulitate absolută ce pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că acesta este legal întocmit, nefiind identificată niciuna dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziția legală mai sus menționată. Astfel, a înlăturat susținerile petentei relativ la împrejurarea că prima fapta nu ar fi fost suficient descrisă, din procesul verbal rezultând contrariul, menționându-se „contribuabilul a emis bonuri fiscale având denumiri generice SG01, fără a se consemna denumirea fiecărui produs livrat, respectiv: mușchi țigănesc, pastramă, parizer.”

Petenta a fost sancționată pentru săvârșirea a două contravenții.

Cu privire la contravenția prev. de art. 41 pct.. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 Constituie contravenții următoarele fapte: nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, pentru care intimata a reținut următoarea situație de fapt „S____ F_____ SRL nu a întocmit registrul de casă cu operațiunile de încasări în plăți și numerar efectuate în perioada noiembrie 2013 – iunie 2014, conform chitanțelor efectuate în evidențele contabile”, instanța a reținut că această faptă nu există. Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Registru de casă pentru perioada august – decembrie 2013 și Registru de casă pentru perioada ianuarie – iunie 2014, reiese că petenta a ținut evidența acestor registre în care a înregistrat chitanțele supuse spre exemplificare în procesul verbal atacat.

Pentru aceste motive, având în vedere că sancțiunea a fost aplicată pentru neîntocmirea registrului de casă în materialitatea sa și nu pentru neprezentarea acestuia inspectorilor fiscali, instanța a anulat în parte procesul verbal atacat de constatare și sancționare a contravențiilor, cu privire la fapta prevăzută de art. 41 pct.. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 și, în consecință, a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei aferentă acestei contravenții.

Sub aspectul temeiniciei, în ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei pentru faptă prev. de art. 10 lic. din OUG 98/1999, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului întregii ordonanțe rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Potrivit art. 10 lit. c din OUG 28/1999 Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1), respectiv: denumirea și codul fiscal ale agentului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și _____________ ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.

Instanța a apreciat că denumirea „SG01” nu satisface dispoziția legală anterior menționată, neputând constitui denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat. Pe cale de consecință, în ceea ce privește această sancțiune, procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de savârsirea contraventiei reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a avut în vedere faptul că petentei i-a fost aplicată amenda maximă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită (4000 lei), agenții constatatori neținând cont de dispozițiile art. 21 al. 3 din Ordonanța 2/2001 care prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale cotravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Instanța, la individualizarea sancțiunii, a avut în vedere faptul că petenta nu a mai fost sancționată pentru astfel de contravenții, bonul fiscal nu respectă un singur element dintre cele enumerate cumulativ de art. 4 al. 1 din OUG 28/1999, dar și împrejurarea că petenta a emis mai multe bonuri fiscale în care nu este precizată denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat.

Pentru aceste motive, a redus sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal încheiat de intimată, pentru fapta prev. de art. 10 lit. c din OUG 28/1999, de la suma de 4000lei la suma de 2500 lei.

În conformitate cu disp. art. 453 C.p.c, constatând culpa procesuală, instanța a obligat intimata la plata către petentă a sumei de 5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, (taxă judiciară de timbru – f.12) proporțional cu admiterea în parte a acțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Agenția Națională de Administrare Fiscală București, apreciind-o ca netemeinică si nelegală.

În susținere arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității introducerii plângerii si a solicitat admiterea excepției si respingerea plângerii contravenționale ca tardiv introdusă iar în subsidiar, solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

Astfel, procesul-verbal atacat in prezenta cauza a fost încheiat la data de 20.06.2014, data la care s-a si înmânat un exemplar de pe acesta contravenientei, consemnându-se acest aspect la finalul respectivului proces-verbal.

Or, în prezenta cauza, plângerea împotriva procesulul-verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx/18.06.2014 a fost introdusă la Judecătoria Fălticeni la data de 09.07.2014, deci după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de dispoziția legală.

A invocat în acest sens art. 31 al. 1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare și față de cele expuse, solicită admiterea excepției si respingerea plângerii ca tardiv introdusă.

Pe fondul cauzei consideră hotărârea primei instanțe ca netemeinică și nelegală, dat fiind faptul că în mod greșit s-a apreciat că fapta nu există în ce privește cea de-a doua contravenție.

Prin fapta descrisa mai sus au fost încălcate prevederile art. 4 alin.(1) din O.U.G. nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificările el completările ulterioare.

În susținere arată că, inspectorii antifraudă au constatat că, la punctul de lucru din Fălticeni, ___________________________. 8, piața agroalimentară, jud. Suceava, societatea petentă nu a întocmit registrul de casă, cu operațiunile de încasări și plăți în numerar, efectuate în perioada noiembrie 2013 - iunie 2014, conform chitanțelor identificate în evidentele contabile, fiind încălcate astfel prevederile art.6 din Legea nr. 82/1991 șl O.M.E.F. nr. 3512/2008 și consideră neîntemeiată susținerea petentei potrivit căreia în ceea ce privește contravenția prevăzuta de art.10, lit.c) din O.U.G. nr.28/1999, constatarea acestei contravenții si sancționarea el cu maximul de amendă, reprezintă un abuz.

Invocă prevederile art. 4 alin.(l) din O.U.G. nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificările si completările ulterioare astfel că în urma controlului efectuat la petenta, inspectorii antifrauda au constatat că societatea emitea bonuri fiscale fără a se consemna denumirea fiecărui produs livrat si au anexat, spre exemplificare, rola jurnal din 16-17 iunie 2014.

Din cele arătate mai sus, rezulta că în mod corect inspectorii antifraudă au constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit.c) din actul normativ indicat mai sus.

Precizează ca nu poate fi reținuta susținerea reclamantei în sensul că pe bon ora înscrisă denumirea generică, iar în art. 4 alin.(1) din O.U.G. nr.28/1999, nu se face distincție între denumire generică sau denumire comercială și în plus, registrul de casă prezentat instanței de fond, nu a fost niciodată comunicat pârâtei.

De asemenea solicită instantei a înlătura susținerea petentei în sensul nulității procesului-verbal de contravenție si să se constate ca acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art.16 si at.17 din O.G. nr.2/2001, cu modificările si completările ulterioare.
In ceea ce privește cea de-a doua fapta reținuta în sarcina petentei, intimata consideră că nu poate fi reținută susținerea acesteia în sensul nulității procesului-verbal de contravenție atacat deoarece a fost sancționată pentru o altă faptă contravențională decât cea constatată.

Față de argumentele prezentate mai sus, consideră că niciunul dintre aspectele invocate de către petentă în sensul unui grad de pericol social redus nu poate fi reținut iar în privința faptelor sancționate prin procesul-verbal atacat în prezenta cauză inspectorii antifraudă au constatat ca nu a fost vorba de o situație singulară, ci de o repetare în privința primei contravenții (emiterea multor bonuri fara a se indica denumirea produsului), respectiv de un caracter continuu referitor la cea de-a doua contravenție (neîntocmirea registrului de casă ăn perioada noiembrie 2013-iunie 2014).

Pentru toate motivele expuse mal sus, intimata a solicitat, în principal, admiterea apelului, admiterea excepției tardivității introducerii plângerii si respingerea plângerii ca atare, iar în subsidiar, respingerea plângerii ca neîntemeiată si menținerea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției __________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 20.06.2014, ca fiind legal si temeinic.

In drept invocă art. 466 si urm. Cod de procedura civila, etc.

Petenta-intimată nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și a disp. art. 480C.pr.civ., tribunalul constată următoarele:

Apelanta a criticat sentința instanței de fond atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei, susținând în primul rând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității introducerii plângerii, invocată de aceasta prin întâmpinare.

Susținerea apelantei este nefondată deoarece instanța de fond a respins excepția tardivității formulării plângerii prin încheiere din data de 02.12.2014, reținând în mod corect că plângerea a fost expediată la data de 07.07.2014 în termenul legal de 15zile.

Referitor a critica formulat de apelantă în sensul că instanța de fond ar fi reținut în mod greșit că fapta prevăzută de art. 41 pct.2 lit. c din Lg. nr. 82/1991 nu există, tribunalul constată că aceasta este întemeiată.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a contravenție __________ nr. xxxxxxx/20.06.2014, prin care petentei i s-a aplicat o amendă în cuantum de 4000lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 alin. lit. c din OUG 28/1999 și o amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991, reținând că petenta nu a întocmit registrul de casă cu operațiunile de încasări în plăți și numerar efectuate în perioada noiembrie 2013 – iunie 2014, conform chitanțelor efectuate în evidențele contabile, precum și faptul că a emis bonuri fiscale având denumiri generice SG01, fără a se consemna denumirea fiecărui produs livrat.

Examinând procesul-verbal de constatare a contravenței, tribunalul reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind date cauze de nulitate, iar din probele administrate rezultă că petenta se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina acesteia.

Instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse, respectiv Registru de casă pentru perioada august – decembrie 2013 și Registru de casă pentru perioada ianuarie – iunie 2014, reiese că petenta a ținut evidența acestor registre în care a înregistrat chitanțele supuse spre exemplificare în procesul verbal atacat.

Aprecierea instanței de fond nu a avut însă în vedere că petenta a depus la dosar copii ale registrului de casă, care deși au mențiunea că sunt conforme cu originalul, nu poartă semnătura casierului, respectiv a persoanei din cadrul compartimentului financiar contabil responsabile cu atestarea valabilității conținutului registrului de casă, lipsind astfel elementele ce confereau valabilitate acestora.

În al doilea rând, împrejurarea că aceste registre au fost depuse la dosarul cauzei cu prilejul soluționării plângerii nu poate constitui o probă în sensul că acestea existau la data controlului și nu au fost completate ulterior acestuia.

Prin urmare, tribunalul constată că înscrisurile depuse de petentă nu sunt apte să facă dovada contrară situației de fapt reținute de agentul constatator și pe cale de consecință nu se poate reține nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției cu privire la contravenția prevăzută de art. 41 pct.. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991.

În ceea ce privește susținerea apelantei că înscrisurile depuse de petentă nu au fost comunicate acesteia și nu a avut cunoștință de conținutul lor, tribunalul constată că eventualul prejudiciu suferit de apelantă a fost acoperit prin faptul că aceasta a avut posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor de la dosarul cauzei ulterior pronunțării hotărârii și astfel ar fi putut formula apărările necesare prin formularea căii de atac.

Referitor la criteriile ce trebuie avute în vedere la individualizarea sancțiuniilor, art. 21 al.3 din O.G. 2/2001 modif. prevede că se ține cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit și urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date reținute în procesul verbal.

Examinând înscrisurile depuse la dosar, tribunalul constată că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 4000lei cu sancțiunea avertisment, având în vedere gradul de pericol social redus la faptei raportat la împrejurarea că nu a fost dovedită săvârșirea anterioară a unor contravenții similare de către petentă, a faptului că verificarea documentelor s-a realizat la sediul agentului constatator, iar reprezentantul legal al societății, neavând studii juridice, a înțeles greșit ce documente contabile trebuia să prezinte, apreciind că petenta poate înțelege consecințele faptei contravenționale și prin aplicarea unui avertisment, scopul educativ al sancțiunilor contravenționale fiind îndeplinit.

Apelanta a criticat soluția instanței de fond și în ceea ce privește reducerea cuantumului amenzii aplicate pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit.c din OUG nr. 28/1999 de la suma de 4000lei la suma de 2500lei deoarece a fost emis un număr mare de bonuri fără respectarea dispozițiilor legale. Tribunalul constată că această critică nu este întemeiată, instanța de fond apreciind în mod corect și în raport de circumstanța invocată de apelantă că se impune reducerea amenzii.

Având în vedere aspectele reținute anterior, se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 480C.pr.civ., tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe în parte sentința apelată în sensul că: va menține procesul verbal de contravenție contestat în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 41 pct.. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, va înlocui sancțiunea amenzii aplicată pentru această contravenție cu sancțiunea avertisment, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul formulat de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, _____________________, sector 5., împotriva sentinței civile nr. 2592 din 09 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta ___________________ – prin administrator C_______ G___ – cu dom. în __________________________.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:

Menține procesul verbal de contravenție contestat în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 41 pct.. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991.

Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicată pentru această contravenție cu sancțiunea avertisment.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.10.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

H_______ L______ P_______ I____ C_______ A_____

Red. P.I.

Tehnored. C.A.

Ex. 4 /16.11..2015