ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1135 A

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2015

Președinte E______ I______

Judecător C______ Șianțiu

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de petenta _____________, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 2837 din 20 mai 2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul petentei, avocat B______ I___ din Baroul A___, lipsind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Reprezentantul petentei depune la dosar chitanța originală de achitare a taxei judiciare de timbru, scrisoare de trăsură și planșe fotografice. Arată că nu solicită administrarea altor probe.

Instanța declară cercetarea apelului încheiată și întrucât reprezentantul petentei este de acord ca dezbaterea apelului să urmeze la acest termen, declară deschisă dezbaterea asupra apelului.

Reprezentantul petentei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, reținându-se că din probele administrate rezultă că petenta nu a avut decât calitate de cărăuș, transporta 12 pachete conținând bare de oțel, iar autovehiculul nu a depășit greutatea maximă admisă.

A susținut că având în vedere specificul mărfii transportate, nu exista o altă modalitate de distribuție a încărcăturii.

În subsidiar, reprezentantul petentei solicită aplicarea legii contravenționale mai favorabile, raportat la adoptarea și _____________________ Legii nr. 198/2015 prin care au fost modificate prevederile art. 61 din O.G. nr. 43/1997; nu solicită cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului,

Constată că prin sentința civilă nr. 2837 din 20 mai 2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petenta L___ SRL în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara, prin Secția Drumuri Naționale A___, împotriva procesului-verbal de contravenție nr. xxxxxxxxxx/09.12.2014. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxxxxx/09.12.2014 încheiat de ACI Nădlac, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 30.000 lei pentru încălcarea art. 41 alin. 1 raportat la art. 61 alin. 1 lit. p) din O.G. nr. 43/1997, întrucât în data de 08.12.2014 a circulat cu ansamblul auto A2S3 nr. XXXXXXXXX/ON-70-JN, cu depășirea masei pe axa 2 de 13,52 tone, față de 11,50 tone maxim admis, petenta fiind totodată obligată și la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 348,42 lei, conform art. 61 alin. 3 din OG 43/1997.

Examinând legalitatea actului sancționator, conform art. 34 din OG 2/2001, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu,

Instanța a stabilit că descrierea faptei a fost făcută în mod corespunzător de agentul constatator, acesta consemnând în cuprinsul procesului-verbal toate elementele esențiale privind starea de fapt și încadrarea legală, atât pentru individualizarea contravenției cât și pentru ca instanța să poată exercita controlul jurisdicțional, iar întocmirea procesului-verbal în lipsa reprezentantului legal al societății nu contravine niciunei dispoziții legale, petenta având posibilitatea de a arăta toate obiecțiunile avute prin chiar plângerea formulată.

Prima instanță a reținut sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, că starea de fapt constatată direct de agentul de trafic, respectiv masa de 13,52 tone cu care circula vehiculul petentei pe axa 2, este confirmată de tichetul de cântar nr. xxxxx/08.12.2014, iar instalația de cântărire utilizată de intimată are avizată verificarea metrologică cu valabilitate până la data de 25.06.2015.

Se arată că o dată eliberat buletinul de verificare metrologică a instalației de cântărire cu decizia „Admis”, conform pct. 7.3 din Ordinul BRML 304/2005, valorile măsurate devin valori legal determinate și reprezintă baza în ceea ce privește depășirea maselor maxime admise.

Prima instanță a considerat că împrejurarea că greutatea totală a ansamblului auto s-a încadrat sub 40 tone maxim admis este irelevantă, dat fiind că sancțiunea s-a aplicat pentru depășirea masei pe axă și nu pentru depășirea masei totale și a stabilit că în condițiile în care societatea a efectuat transportul în discuție cu depășirea maselor maxim admise pe axe, fapta constituie contravenție potrivit textelor legale menționate, fiind sancționată cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei, aplicabilă operatorului de transport potrivit art. 41 alin. 10 din OG nr. 43/1997.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, prima instanță a constatat că amenda a fost corect aplicată, fiind corelată cu gradul de pericol social concret al faptei, reindividualizarea în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment sau reducerea amenzii la minimum prevăzut de lege nefiind justificată față de diferența mare de tonaj constatată (+2,02 tone) și mai cu seamă de faptul că societatea nu se află la prima abatere de acest gen (petenta fiind sancționată pentru încă trei contravenții similare în cazul cărora amenzile au fost înlocuite cu avertisment, respectiv dosarele nr. XXXXXXXXXXXX, nr. XXXXXXXXXXXX și nr. xxxxx/55/2014), aspect care denotă-apreciază instanța, perseverență în nerespectarea prevederilor legale.

In consecință, reținând că fapta corespunde realității și constituie contravenție, potrivit textelor legale incidente și că sancțiunea a fost corect individualizată, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta _______________. solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale formulată împotriva procesului-verbal de contravenție _______________ nr.xxxxxxxxxx din 09.12.2014, și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivare a arătat petenta că, marfa transportată a constat în bare de fier a căror lungime era aproape cât platforma semiremorcii, acestea nu sunt divizibile și astfel nu au putut fi distribuite în alt mod în autovehicul.

A susținut apelanta că există îndoieli cu privire cântărire raportat la faptul că greutatea totală a camionului era în regulă, având o greutate de 39,78 ton, încadrându-se astfel în limita stabilită de art. 41 alin.1 anexa2, pct.2.2.2. lit.a, de 40 tone și pct. 3.4.1. de 11,5 tone din O.G. nr.43/1997 raportat la precizia cu care s-a efectuat, iar susținerea instanței de fond în sensul că nu au relevanță aceste aspecte, reprezintă o analiză netemeinică.

Consideră petenta că răspunderea privind greutatea încărcată revine totdeauna expeditorului, conform normei legale, aplicabile în materie , respectiv Convenție CMR, regim juridic aplicabil acestui contract de cărăușie, fiind documentul legal din care rezultă greutatea încărcată de expeditor de 24.497 kg, în speță aceasta fiind depășită doar pe axa 2 și aici fără aplicarea regimului juridic privind toleranța impusă de legiuitor, precum și faptul că bunurile nu erau divizibile în sensul grupării lor pe axe astfel încât să poată fi transportate printr-un singur transport, fără a produce alte cheltuieli, astfel cum a avut în vedere legiuitorul când a reglementat această situație.

Raportat la depășirea greutății pe axă, s-a putut strecura o eroare la cântărirea efectuată în trafic, nefiind vorba despre intenție din partea societății în a săvârși vreo contravenție, precum și lipsa validării unei toleranțe în funcție de sistemul de cântărire tip Supaweigh 4000, la o viteză de 0-5 km/h, viteză care nu este determinată de nimic, ci doar afirmată, dar care este definită ca o cântărire dinamică.

Dacă potrivit O.G. nr.43/1997, se aplică toleranța de -3% din valoarea de 13,52 tone, greutatea obținută de 13,11 tone ar fi peste valoarea de 11,96 tone pe axă, cu doar 1,15 tone și nu cu 2,02 tone cum s-a reținut.

În același timp, apelanta a susținut că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate relativă în condițiile în care a fost redactat în lipsa unui martor care să justifice lipsa contravenientului și fără a fi menționată data redactării și nici motivul pentru care nu au fost respectate prevederile art. 16, 17 din O.G. nr. 2/2001, obligatorii.

Petenta a solicitat în probațiune audierea martorului P____ C_________, pentru a lămuri în ce condiții a fost efectuată cântărirea și a fost întocmit procesul-verbal de contravenție.

De asemenea, a solicitat obligarea intimatei să depună documentația tehnică a instalației de cântărire și a fișei privind întreținerea periodică.

P___ întâmpinare, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara – a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.

Referitor la motivele de nelegalitate ale actului constatator, invocat de către apelantă, la obiecțiuni și dreptul la apărare, intimatul a invocat considerentele Deciziei nr. XXII/2007 pronunțată în recursul în interesul legii referitor la cazurile care determină nulitatea procesului-verbal de contravenție și a arătat că obiecțiunile apelantei nu au putut fi consemnate în procesul-verbal deoarece la momentul întocmirii actului constatator, conducătorul auto nu a făcut dovada că are calitatea de reprezentant legal al societății.

În ceea ce privește dreptul la apărare, intimata a arătat că acesta se exercită și pe calea plângerii contravenționale reglementată de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, cale la care societatea a apelat deja, astfel că excepția invocată de către aceasta este nefondată.

Referitor la motivele de netemeinicie ale procesului-verbal de contravenție cu referire la aplicarea erorilor și toleranțelor prevăzute de lege, intimatul a învederat că, astfel cum rezultă din răspunsul Serviciului Județean de Metrologie Legală, eroarea tolerată de ± 3 % nu se aplică și nici nu se deduce, astfel că este netemeinică și nelegală cumularea erorii tolerate de ± 3 % cu toleranța de 4 % aplicată în temeiul O.G. nr.43/1997.

În privința vitezei de deplasare a vehiculului, intimata a precizat că aceasta este percepută în momentul cântăririi de senzorii care se află montați în platforma instalației de cântărire și apare afișată pe ecranul computerului aflat în interiorul tonetei unde se află agenții constatatori. Viteza de deplasare a vehiculului apare automat pe tichetul de cântar iar agentul constatator nu are posibilitatea de a interveni asupra valorii vitezei de rulare.

În drept a invocat O.G. nr. 2/2001, art. 471 alin.5 Cod procedură civilă.

P___ răspunsul la întâmpinare, petenta a solicitat respingerea apărărilor intimatei ca neîntemeiate și a reiterat considerentele expuse în cererea de apel .

În plus, petenta a invocat modificările legislative intervenite prin adoptarea Legii nr. 198/2015 în sensul că depășirea cu până la 20 % a greutății pe axa 2 reprezintă o contravenție gravă fiind sancționată cu amendă între 900 lei și 6.000 lei.

Întrucât depășirea constatată în cazul său a fost de 17 % a greutății de 11,5 tone, aplicându-se toleranțele de precizie a cântăririi de ± 3 % , rezultând deci o greutate de 13,12 tone, susține petenta că depășirea ar fi de doar 14 %.

Pentru considerentele expuse, apelanta petentă a solicitat în principal anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment raportat la gravitatea faptei în concret și condițiile în care a avut loc depășirea masei maxim admise.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării corecte a actului juridic dedus judecății și aplicării judicioase a dispozițiilor legale în materie în ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în sarcina petentei.

În concret, în pofida criticilor pe care le-a formulat societatea petentă prin motivele de apel reține tribunalul că judecătorul primei instanțe a expus în hotărârea judecătorească pronunțată situația de fapt pe care a reținut-o pe baza probele administrate dar și motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților cu respectarea prevederilor art. 425 alin. 1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă.

În acest sens, just a stabilit înainte de toate judecătorul primei instanțe că procesul verbal de contravenție contestat în fața sa întrunește cerințele formale de la art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și că deci nu se relevă cazuri de nulitate privind actul juridic sancționator, făcând finalmente o aplicare corectă inclusiv a prevederilor art. 175 din Noul Cod de procedură civilă chiar fără a aminti strict formal acest text procedural ce reglementează nulitatea condiționată și în conformitate cu care actul de procedură este lovit de nulitate numai atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod decât prin desființarea acestuia, ceea ce nu este cazul în speță și numai în cazul nulităților expres prevăzute de lege vătămarea este prezumată partea interesată putând face dovada contrară, ceea ce iarăși nu este cazul în procesul de față.

Dintr-un alt punct de vedere, cu privire la temeinicia aceluiași act juridic sancționator reține tribunalul că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în fața sa în concordanță cu prevederile art. 264 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează aprecierea probelor și în conformitate cu care este datoare instanța să examineze probele administrate pe fiecare în parte, dar și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței/inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate judecătorul le apreciază în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, în speță fiind judicios aplicate aceste norme de drept procesual, atât cu referire la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv actele de verificare metrologică a instalației de cântărire utilizată de intimată.

În fine, la momentul judecății judecătoria a făcut aprecieri pertinente și cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale prin prisma criteriilor de la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, dar vizavi și de răspunsul la întâmpinare depus la dosar în fața instanței de apel ca și de cele dezbătute în condiții de contradictorialitate în ședința publică de astăzi constată instanța de apel că amenda contravențională aplicată petentei depășește limita maximă actuală a sancțiunii aplicabile acestor contravenții ca urmare a modificării art. 61 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 prin Legea 198/2015, începând cu data de 16 august 2015, fiind incidente dispozițiile art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind aplicarea legii contravenționale mai favorabile.

Potrivit art. 61 alin. 1 lit. b) din OG 43/1997 modificată prin legea 198/2015, (1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează:

b) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) și (2), cu avertisment sau, după caz, cu amendă. Sancțiunile contravenționale pentru depășirea maselor și/sau dimensiunilor maxime admise se clasifică gradual, în funcție de gravitatea contravenției, în contravenții minore, grave și foarte grave. Sancțiunile respective se aplică după cum urmează:...

(ii) pentru depășirea maselor maxime admise pe axe sau depășirea maselor pe axe autorizate prin AST:

La constatarea masei pe axe prin cântărire nu se aplică tarife suplimentare, nu se eliberează AST și nu se aplică sancțiuni contravenționale dacă masa maximă admisă pe axe sau masa pe axe autorizată prin AST este depășită cu cel mult 4%.

În cauză intimata petentă a depășit masa maximă admisă pe axa 2 cu 2,02 tone, încadrându-se astfel la contravențiile pentru care sancțiunile aplicabile sunt cuprinse între 900 și 6000 lei, fără a putea depăși limita maximă, și având în vedere art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și art. 12 din același act normativ, instanța apreciază că sancțiunea de 6000 lei este proporțională cu gravitatea faptei.

Potrivit art. 479 alin. 1) teza finală din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează dispozițiile speciale privind judecata în apel motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu, în speță fiind dezbătută în condiții de contradictorialitate aplicarea legii contravenționale mai favorabile urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 198/2015 de modificarea a OG nr. 43/1997.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât se va face aplicarea legii contravenționale mai favorabile, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se admite apelul declarat în cauză și va fi schimbată în tot hotărârea în sensul că va admite în parte plângerea formulată de petentă împotriva procesului-verbal de contravenție nr. xxxxxxxxxx/09.12.2014 încheiat de intimata C.N.A.D.R. – D.R.D.P. Timișoara - S.N.D. A___ pe care îl va menține și va reduce amenda contravențională aplicată petentei de la 30.000 lei la 6000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de petenta _____________, împotriva sentinței civile nr. 2837 din 20 mai 2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXX.

Schimbă această hotărâre în tot în sensul că admite în parte plângerea formulată de petentă împotriva procesului-verbal de contravenție nr. xxxxxxxxxx/09.12.2014 încheiat de intimata C.N.A.D.R. – D.R.D.P. Timișoara - S.N.D. A___ pe care îl menține și reduce amenda contravențională aplicată petentei de la 30.000 lei la 6000 lei.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2015.

Președinte Judecător

E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

I______ M_____

red. C.Ș/ 04.12.2015

Thred. I M / Ex. 4/ 04.12.2015

prima instanță – judecător C_____ B____

se comunică hotărârea cu

petenta _______________. - A___, ________________________, jud. A___

intimata C.N.A.D.R. – D.R.D.P. Timișoara – la sediu procesual ales în A___, ______________________/A

2 _______________