DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BRAILA

SENTINȚA CIVILĂ nr. 6681

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.09.2015

PREȘEDINTE – R______ F______ TINCUȚA

GREFIER: G___ ANIȘOARA

Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond ședința publică din data de 15.09.2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință din respectiva zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 alin.1 C.p.c. a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 29.09.2015.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:

Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul Judecătoriei B_____ sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 12.02.2015 petentul N______ F_____ în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ B_____ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/23.01.2015 și exonerarea de la sancțiunea aplicată, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că potrivit legii polițiștii locali nu dețin competența de a constata și sancționa faptele contravenționale prevăzute de OUG nr. 195/2002.

Pe de altă parte, petentul a susținut că mod nereal s-a reținut că ar fi oprit pentru urcarea și coborârea pasagerilor, în locuri neamenajate în acest sens.

Petentul nu și-a motivat plângerea în drept.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

Intimata a depus întâmpinare la data de 24.03.2015 prin care a solicitat instanței să respingă plângerea petentului ca neîntemeiată și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal atacat.

Intimata a susținut că potrivit art. 7 din Legea nr. 155/2010 sunt repartizate poliției locale o ________ atribuiții, printre care la lit. h) aceea de a constata contravenții și aplica sancțiuni pentru încărcarea normelor privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și acces interzis. De asemenea, intimata a afirmat că în baza Dispoziției Primarului nr. 2412/2011, Poliția L_____ a fost împuternicită să constate contravenții și să aplice sancțiuni inclusiv a celor stabilite prin OUG nr. 195/2002.

Pe de altă parte, intimata a afirmat că agentul constatator nu a procedat la oprirea petentului, ci doar a constatat fapta de oprire voluntară neregulamentară, planșa foto fiind efectuată cu ocazia constatării faptei.

În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 și ale OG nr. 2/2001.

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Sub aspect probatoriu, la termenul din data de 28.05.2015 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru intimat și proba cu planșe foto.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx întocmit de agentul constatator la data de 23.01.2015 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 585 lei (6 puncte amendă), reținându-se că a condus auto marca Renault, de culoare alb, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, efectuând transport public local autorizat pentru călători, în regim maxi taxi pe traseul nr. 61, respectiv Vidin Carrefour, cu direcția de deplasare dinspre _________________________ ___________________________ a oprit în alte locuri decât cele special amenajate pentru îmbarcarea/debarcarea persoanelor, fiind efectuate planșe foto.

Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentului, acest lucru fiind atestat de către un martor asistent.

Facand aplicarea dispozitiilor legale in materie (art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor), instanta constata ca plangerea contraventionala formulata de petent a fost depusa in termenul prevazut de lege, respectiv in termen de 15 zile de la data comunicarii procesului verbal de constatare a contraventiei (art. 31 O.G. nr. 2/2001).

Potrivit art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 (HG nr.1391/2006) prevede la art. 151 lit. a) „conducătorul de autovehicul sau de tramvai care efectuează transport public de persoane este obligat să oprească pentru urcarea sau coborârea pasagerilor numai în stațiile semnalizate ca atare”. Încălcarea acestei obligații este considerată contravenție și sancționată conform art. 101 alin. 1 pct. 15 din OUG nr. 195/2002: constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni oprirea autovehiculelor destinate transportului public de persoane în alte locuri decât în stațiile semnalizate ca atare.

Instanța constată, prin coroborarea dispozițiilor legale de mai sus raportate la descrierea faptei, că fapta a fost corect încadrată, aplicându-se sancțiunea amenzii contravențională în cuantum de 585 de lei (6 puncte amendă – art. 101 alin. 1 pct. 15 raportat la art. 98 alin. 4 lit. c), sancțiune legal aplicată prin raportare la limitele prevăzute în textele evocate.

În ceea ce privește competența Poliției Locale de aplicare a sancțiunii, instanța constată că art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, republicată, prevede că în domeniul circulației pe drumurile publice poliția locală „constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”. De asemenea, art. 3 alin. 2 lit. b) din Regulamentul – cadru de organizare și funcționare a poliței locale aprobat prin HG nr. 1332/2010 stabilește că în cadrul poliției locale se organizează structura din domeniul circulației pe drumurile publice.

Pentru aceste motive, instanța constată că Poliția L_____ este competentă să constate și să sancționeze contravențiile de tipul celei reținute în sarcina petentului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal, instanța are în vedere că în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care definind în mod autonom noțiunea de „acuzație în materie penală”, în raport de cele trei criterii alternative stabilite: calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat că scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului, în sensul că noțiunea ,,acuzație în materie penală” include și domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Ozturk c. Germaniei; Lutz c. Germaniei), neputând lipsi dintre acestea prezumția de nevinovăție instituită prin art. 6 paragraful 2 din Convenție.

Instanța constată că în prezenta cauză sancțiunea aplicată petentului are caracter represiv și punitiv, datorită valorilor sociale lezate prin săvârșirea contravenției: punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice și prin urmare petentul beneficiază de garanțiile instituite prin Convenție pentru echitabilitatea procedurii.

Instanța are în vedere faptul că potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării. Deși Convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intră în sfera de competență a dreptului intern, dar finalitatea care trebuie asigurată în cadrul unui proces contravențional este ca modul de administrare a probelor să fi avut un caracter echitabil.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, așa cum rezultă din procesul-verbal de contravenție coroborat cu susținerile petentului. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

De altfel, prin decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16, art. 17 și art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG nr. 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă, iar simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Din probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.

În consecință instanța consideră că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor imputate în procesul-verbal contestat, acesta fiind legal și temeinic întocmit.

În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 585 lei, minimul prevăzut de art. 98 alin. 4 lit. c) din OUG nr. 195/2002, republicată.

Potrivit art. 5 alin. 5 OG nr. 2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.

Totodată, conform art. 7 alin. 2 și alin. 3 din OG nr. 2/2001 avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

În abstract, văzând limitele legale instanța consideră că legiuitorul a apreciat contravenția săvârșită de petent ca prezentând un grad scăzut de pericol social. De asemenea, în concret, raportând elemente arătate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 la prezenta speță, fapta prezintă un grad de pericol social scăzut.

Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusă și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Aceasta sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a îl determina ca pe viitor să oprească numai în locurile menite pentru îmbarcarea/debarcarea pasagerilor.

În consecință, instanța va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxxx/23.01.2015 cu sancțiunea avertismentului.

Instanța constată că petentul nu a solicitat cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul N______ F_____, domiciliat în B_____, loc. T_____, __________________________, nr. 26, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales în B_____, Calea Călărașilor, nr. 54, _____________, ____________________, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ B_____, cu sediul în mun. B_____, _______________________, jud. B_____.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 585 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/23.01.2015, cu sancțiunea avertismentului.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria B_____.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2015.

Președinte,Grefier,

R______ F______ Tincuța G___ Anișoara

RFT/GA/4 ex.-02.10.2015

2 ex. __________