Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. xxxxx

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.11.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE R_____ C_______ B______

GREFIER C_____ I_____ Ț____-F____

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petentul C____ V_____ A_____, și pe intimata DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _________ NR. xxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.11.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.08.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petentul C____ V_____ A_____ a solicitat instanței, în contradictoriu cu DGPMB Brigada Rutieră, anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/22.07.2015.

În motivarea plângerii, petentul a arătat instanței că în data de 22.07.2015 se deplasa cu autoturismul personal dinspre Piața Presei Libere spre Arcul de Triumf pe tronsonul ____________________ prima intersecție semaforizată, rulând pe banda a doua, culoarea semaforului fiind verde, mai multe autoturisme au forțat trecerea fapt care l-a pus în imposibilitate de a înainta pe banda sa din cauza unui autoturism poziționat transversal. La scurt timp un agent de poliție i-a spus să oprească în zona Arcului de Triumf și a fost sancționat pentru că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului fapt ce nu este adevărat întruct acesta a pătruns pe culoarea verde a semaforului însă din cauza traficului aglomerat nu a putu părăsi intersecția până la schimbarea culorii verzi.

A mai arătat petentul că din interpretarea dispozițiilor art. 6 alin.1 din CEDO faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea de faptă penală astfel că acesta se bucură de prezumția de nevinovăție astfel că revine în sarcina intimatei să dovedească vinovăția sa.

Petentul a mai arătat instanței că aplicarea sancțiunilor contravenționale de suspendare a dreptului de a conduce nu se impun având în vedere că faptele reținute în procesul-verbal nu sunt conforme cu realitatea.

În drept, petentul a invocat prevederile OG 2/2001.

În dovedirea cererii acesta a solicitat proba cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform art.19 din OUG 80/2013.

Intimata a depus la data de 24.09.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare intimata a învederat că, potrivit art. 52 alin.1 din RAOUG195/2002 semnalul de culoare roșie interzice trecerea iar conform art. 100 alin.3 lit.d din OUG 195/2002 constituie contravenție nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.

A mai arătat intimata că procesul-verbal este legal întocmit și temeinic întrucât, fapta a fost constatată personal și direct de polițistul rutier aspect din care rezultă prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal. Intimata a mai arătat că sancțiunea aplicată este proporțională și corect individualizată.

În drept intimata a invocat prevederile OUG 195/2002.

În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxx/22.07.2015, petentul a fost sancționat contravențional pentru că nu a respectat culaoarea roșie a semaforului. (fila 22).

În conformitate cu art. 34 din OG 2/2001 instanța va analiza legalitatea și temeinicei procesului-verbal precum și va hotărî asupra sancțiunii.

Instanța nu constată motive de nulitate absolută ale procesului-verbal și nici alte motive de nulitate nu au fost invocate de petent.

Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că fapta a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator iar petentul, și prin mențiunile consemnate în procesul-verbal, neagă săvârșirea acesteia.

Sub aspectul probațiunii temeinicei, instanța va analiza aplicabilitatea art. 6 CEDO în latura sa penală.

În cererea nr. xxxxx/04 I___ P__ contra României Curtea a reiterat jurisprudența sa astfel „22. […], la examinarea existenței unei „acuzații în materie penală”, este necesar să se ia în considerare trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii” (a se vedea Escoubet împotriva Belgiei [GC], nr. xxxxx/95, pct. 32, CEDO 1999-VII). De asemenea, aceste criterii sunt alternative, nu cumulative: pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală”. Acest fapt nu împiedică adoptarea unei abordări cumulative în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii referitoare la existența unei „acuzații în materie penală” (a se vedea Garyfallou AEBE împotriva Greciei, 24 septembrie 1997, pct. 33, Culegere de hotărâri și decizii 1997-V; Jussila împotriva Finlandei [GC], nr. xxxxx/01, pct. 30-31, CEDO 2006-XIII; precum și Zaicevs împotriva Letoniei, nr. xxxxx/01, pct. 31, CEDO 2007-IX).

24. Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă. Cel de al doilea criteriu menționat anterior – caracterul propriu-zis al contravenției, considerat și în raport cu natura sancțiunii corespunzătoare – constituie un criteriu de apreciere cu o pondere mai mare (a se vedea Öztürk împotriva Germaniei, 21 februarie 1984, pct. 52, _______ nr. 73; Jussila, citată anterior, pct. 38; și Huseyin Turan împotriva Turciei, nr. xxxxx/02, pct. 18, 4 martie 2008).

25. În această privință, Curtea observă că amenda și suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate reclamantului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplicau tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special de a opri și acorda prioritate vehiculelor oficiale, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. De asemenea, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție avea, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal.

26. Referitor la natura și gravitatea „sancțiunilor”, Curtea observă că niciun element din dosar nu poate sugera că suspendarea permisului de conducere al reclamantului a avut consecințe grave pentru acesta. De asemenea, Curtea observă că amenda nu putea fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate pe motiv de neplată (a se vedea, pe de altă parte, A_____, citată anterior, pct. 52) și reprezenta valoarea minimă prevăzută de legea privind regimul contravențiilor. Cu toate acestea, Curtea reiterează că lipsa gravității sancțiunilor aflate în joc nu poate scuti o pedeapsă de caracterul său inerent penal (a se vedea Öztürk, citată anterior, p. 21, pct. 54 și Huseyin Turan, citată anterior, pct. 20).

27. Curtea consideră că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.”

Instanța, în lumina considerentelor expuse de Curtea EDO, apreciază că în cauză, există o acuzație în materie penală însă niciun element de probă indicat de petent nu relevă vreo consecință gravă asupra acestuia pe care să o fi produs sancțiunea aplicată.

Prin prisma considerentului anterior enunțat, instanța va aprecia și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.

Conform jurisprudenței Curții EDO din hotărârea H______ contra României, în materie de circulație rutieră, Curtea a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999]. Astfel :

“13. Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, _______, nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr. xxxxx/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curții îi revine, astfel, obligația de a verifica dacă în cazurile de față, prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție contestate de reclamanți se încadrează în limitele rezonabile sau dacă aceste limite au fost încălcate în detrimentul persoanelor în cauză.

Totodată prin hotărârea N_______ G_______ c. României, Curtea a statuat că prezumția de nevinovăție a petentului nu este absolută, fiind obligatoriu însă ca părțile dintr-un proces să beneficieze de mijloace legale, eficiente și concrete pentru a-și demonstra nevinovăția.

În raport de considerentele anterior enunțate instanța reține că agentul constatator a perceput fapta petentului, aceea de a nu respecta culoarea roșie a semaforului aflat în funcțiune precum și lipsa permisului de conducere, în mod direct. În combaterea prezumției de legalitate și temeinicie instanța a încuviințat toate probele solicitate de petent, respectiv proba cu înscrisuri și deși procesul-verbal este defăimat ca netemeinic din probele solicitate de acesta nu rezultă o altă situație de fapt, instanța apreciind așadar că prezumția nu a fost răsturnată.

Conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 conform căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Petentul a fost sancționat cu suma de 420 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, sancțiune legală în raport de prevederile art.100 alin.3 lit. d prin raportare la art. 98 alin.4 lit.b din OUG 195/2002, fiind și minimul special prevăzut de actul normativ.

Instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, nerespectarea culorii roșii a semaforului poate creea un pericol grav pentru participanții la trafic astfel că se impune sancționarea petentului în scopul de a-l responsabiliza pe acesta în sensul respectării unei conduite de respectare a legii.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea petentului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea petentului C____ V_____ A_____, cu domiciliul în București, sector 1, Calea Victoriei, nr. 155, _____________, _____________________ ales în Ploiești, ________________________. 2, jud. Prahova, împotriva intimatei Direcția G_______ de Poliție a Municipiului, cu sediul în București, sector 3, ________________________. 9-15, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.11.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

R_____ C_______ B______ C_____ I_____ Ț____-F____

Red. RB/ Teh. CȚ

4 ex / 2 ______________