R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR.3088

Ședința publică din data de 18.12.2013

Completul constituit din:

Președinte - A___ I_____

Judecător – F_______ I______ M_______

Judecător – F________ G______ M____

Grefier- D______ D_____ R_____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, cu sediul în sect.6 București, __________________.401A, în contradictoriu cu intimatul – petent D______ A_____ M_____, domiciliat în Moreni, ________________________, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 7100/16.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind strigat la ordine, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată și este motivat, iar recurenta intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,

Instanța rămâne în pronunțare pe cererea de recurs.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 15.03.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul D______ A_____ M_____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012 în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, contestându-se legalitatea si temeinicia procesului verbal mai sus menționat și solicitându-se anularea respectivului act.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012 a fost sancționat cu amenda în cuantum de 750 lei in baza art. 8 alin.2 din OG 15/2002 rep. și obligat la plata tarifului de despăgubire de 96 Euro, reprezentând 416,06 lei, pentru fapta săvârșită la data de 12.09.2011, orele 20:14, aceea de a fi fost depistat autovehiculul cu nr. XXXXXXX, pe DN1 în localitatea Românești, ca a circulat fără a face dovada achitării rovinietei.

Petentul a mai arătat că procesul – verbal este nelegal și netemeinic motivat.

Plângerea a fost întemeiată în drept pe disp. OG 2/2001.

În temeiul disp. art. 242 alin. 2 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.

La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției, documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, respectiv: copia certificatului calificat, autorizația de control a agentului constatator, proba foto și alte înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 12.04.2013, instanța, în temeiul disp. art. 167 alin. 1 C.pr.civila, a incuviințat pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, probă pe care a considerat-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării prezentei cauze.

S-a procedat la administrarea probei cu înscrisurile existente la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012 (fila 3) petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 750 lei și obligat la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 416,06 lei, întrucât în data de 12.09.2011, ora 20:14, locul DN1 ROMÂNEȘTI, vehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentului a fost surprins în trafic circulând fără să dețină rovinietă valabilă în momentul controlului, faptă ce este prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 și sancționată potrivit art. 8 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002.

Față de data formulării plângerii și data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că plângerea contravențională este formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.

În drept, potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța constată că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța va avea în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma consituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție al aplicării sancțiunii.

De asemenea, în ceea ce privește procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța constată că executarea acestora este suspendată pe perioada în care acestea sunt supuse controlului unei instanțe judecătorești, pe baza introducerii unei plângeri contravenționale (art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001).

Având în vedere aceste aspecte, instanța concluzionează că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012 a fost constatată la data de 12.09.2011, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 22.02.2012, deci la mai mult de 30 de zile de la data constatării faptei, instanța constată că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Pentru toate aceste motive, instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 22.05.2013, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicate intimatului petent.

Astfel, a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O.G. nr. 15/ 2002, apreciind că este prescrisă răspunderea contravențională, întrucât potrivit normelor legale incidente, procesul verbal se întocmește și se comunică în 30 de zile de la data constatării contravenției, iar aplicarea sancțiuni amenzii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșiri faptei. A arătat că, în cauză, fapta a fost comisă în data de 12.09.2011, fiind înregistrată prin mijloace tehnice și constatată la data de 22.02.2012 prin procesul verbal contestat, în interiorul termenului de prescripție, de 6 luni de la data săvârșiri faptei. De asemenea, actul sancționator a fost comunicat intimatei – petente la mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Totodată, a apreciat că, prin adoptarea Legi nr. 144/2012, s-a urmărit ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, care coincide cu data încheierii procesului verbal, să nu se poată întocmi alte acte sancționatorii, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, fără însă a se institui un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât cel general, de 6 luni.

Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

În drept, recurenta - intimata s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. pr. Civ, O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002.

Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul reține că, în mod contrar susținerilor recurentei - intimate Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, corect a reținut instanța de fond faptul că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În acest sens, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 14 alin. 1, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Pe de altă parte, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/ 2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravențională, se constată că, dacă în ceea ce privește termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, nu sunt diferențe esențiale, respectiv 30 de zile, față de 1 lună, referitor la termenul de aplicare a sancțiunii amenzii, acesta diferă semnificativ, respectiv 30 de zile, față de 6 luni.

Cum în legea specială nu sunt prevăzute expres sancțiunile care intervin în cazul nerespectării acestor termene, devin aplicabile dispozițiile normei generale, respectiv prescripția aplicării și cea a executării sancțiunii amenzii contravenționale.

Contrar susținerilor recurentei – intimate, tribunalul apreciază că, pe lângă interdicția încheierii altor procese verbale de sancționare în intervalul celor 30 de zile ulterioare momentului comunicării unui prim astfel de act sancționator, legea nouă a impus și un termen special de prescripție a sancționării contravenționale, de 30 de zile, de la momentul constatării contravenției și până la întocmirea procesului verbal de contravenție.

În aceeași măsură, după cum, în mod corect a reținut instanța de fond, noua lege contravențională, modificând condițiile de tragere la răspundere, prin modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii, are caracterul unei legi mai favorabile, ea este pe deplin aplicabilă în cauză.

Față de cele de mai sus, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut în sentința recurată că, deoarece fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx a fost săvârșită la data de 12.09.2011, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 22.02.2012, la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art.. 312 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, în contradictoriu cu intimatul petent D______ A_____ M_____, împotriva sentinței nr. 7100/16.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de recurenta - intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, cu sediul în sect.6 București, __________________.401A, în contradictoriu cu intimatul – petent D______ A_____ M_____, domiciliat în Moreni, ________________________, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 7100/16.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2013.

P_________ JUDECATORI

A___ ILEANAFLUTURAȘ I______ M_______

F________ G______ M____

Grefier

D______ D_____ R_____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red.F.I.M./Tehnored.D.D.R..

J.F. D______ A________ E____

d.f. XXXXXXXXXXXXXX

2 ex./ 04.02.2014