Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere la OUG nr. 195/2002

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RĂDĂUȚI

Sentința civilă nr. 3119

Ședința publică de la 6 octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE U_______ M______

Grefier C________ C_______

………….

Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul F______ G_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 29.03.2015.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru astăzi, când,

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 15.05.2015, sub nr. XXXXXXXX, petentul F______ G_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, a solicitat în principal, anulare proces verbal de contravenție ________, nr.xxxxxxx/22.03.2015 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale in cuantum de 195 lei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii petentul a arătat că în data de 29.03.2015, ora 12⁰⁰ a fost oprit de către un agent de politie care i-a comunicat ca va proceda la sancționarea sa întrucât nu ar fi respectat dispozițiile art. 167 alin.l lit.d din OUG 195/2002 fapta săvârșita fiind sancționată de art. 99 alin.l pct.3 OUG 195/2002.

A mai arătat petentul că în conformitate cu prevederile art.l din O.G. nr.2/2001, constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție, ori, din analiza prevederilor acestui text de lege rezultă că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai mute condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție. Această cerință este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală. Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective. Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care poate fi reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.

Petentul a precizat că, sub aspectul temeiniciei, procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existentei faptei, a autorului acestuia si a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoana este acuzata de săvârșirea contravenției. Prezenta cauză constituie o acuzație în materie penală în sensul art.6 din CEDO și pe cale de consecință trebuie să i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv să i se aplice prezumția de nevinovăție, întrucât paragraful 2 al articolului menționat dispune că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aceste principii extrase din jurisprudența CEDO se regăsesc și în hotărârea A_____ contra României, în care se statuează că persoana acuzată de o faptă pedepsită potrivit unui regim sancționator, cel contravențional, mai blând, nu trebuie să fie pusă într-o situație mai puțin favorabilă decât dacă ar fi fost sancționată conform dreptului penal.

Conform art. 167 din OUG 105/2002 alin.(l) „ Se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora d) să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele premise iar art. 99 din OUG 105/2002 prevede că este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: 3. nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice.

A învederat petentul că fapta pentru care a fost sancționat nu întrunește elementele constitutive ale contravenției sus-menționate, nu a traversat _________________ asigure și în consecință fapta descrisa nu exista, întrucât a traversat __________________________.

A mai apreciat petentul că modalitatea în care a fost descrisă fapta contravențională în procesul verbal de către agentul constatator este prea ambiguă pentru a se considera că reprezintă o descriere a faptei, care să respecte exigențele unui proces verbal corect întocmit, întrucât nu a arătat toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, fiind nerespectate dispozițiile art.16 alin.l din OUG nr.2/2001, iar pentru motive arătate consideră că procesul-verbal este lovit de nulitate.

În motivarea capătului subsidiar de cerere petentul a solicitat reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, in temeiul disp. art. 34 din OG 2/2001, întrucât aplicarea acesteia trebuie să se facă cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 respectiv : limitele sancțiunilor, proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările in care a fost comisa fapta, modul si mijloacele de săvârșire, scopul urmărit si urmarea produsa, circumstanțele personale ale contravenientului.

Petentul a solicitat a se avea în vedere pericolul social scăzut al faptei săvârșite, împrejurările in care a fost săvârșita fapta, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsa, precum si circumstanțele personale și să înlocuiască sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment aceasta fiind proporționala cu gravitatea faptei.

In drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. art. 31 din O.G. 2/2001.

Intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare prin care a reiterat temeiurile de fapt și de drept care au dus la sancționarea petentului și apreciind că actul constatator este temeinic și legal, a solicitat respingerea plângerii contravenționale și implicit menținerea procesului verbal de contravenție.

S-a susținut prin întâmpinare că la data de 29.03.2015, în jurul orelor 12,00 agentul șef principal Ț_____ F_____ desfășura activități de supraveghere și control a traficului rutier pe __________________________ mun. Rădăuți și ajungând la intersecția cu ___________________________ poliție a observat o persoană de sex masculin care s-a angajat în traversarea străzii ______________________________ prin loc nepermis, deși la mai puțin de 50 m. exista trecere de pietoni, prevăzută cu indicatoare și marcaj.

S-a mai arătat că agentul de poliție a identificat pietonul în persoana numitului F______ G_______, din ___________________________-a adus la cunoștință abaterile comise și i-a întocmit procesul verbal de contravenție _________, nr. xxxxxxx, stabilindu-i amenda de 195 lei , cu posibilitatea de plată în termen de 2 zile lucrătoare a sumei de 97,5 lei, conform prevederilor OUG 195/2002.Întrucât petentul a refuzat să semneze procesul verbal, menționând că cele consemnate de agentul constatator nu corespund adevărului, acesta i-a fost comunicat procedural.

În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse și a audiat martorul O______ O_____.

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 29.03.2015 de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, prin agent constatator Ț_____ F_____, a fost sancționat petentul F______ G_______ cu amendă în sumă de 195 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art. 167 alin.1 lit. d.

S-a reținut în procesul verbal de contravenție că la data de 29.03.2015, în jurul orelor 12,00 , pe _______________________________ a traversat _____________________ pieton, nepermis și fără a se asigura temeinic deși în apropiere se afla marcaj în acest sens.

Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a refuzat să semneze, consemnând personal că nu este de acord , aspectul fiind confirmat de către martorul C_______ R____.

In termen legal petentul a formulat plângere contravențională.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin.1 O.G. nr.2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16, 17 din O.G.2/2001, cuprinzând mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute în condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.

Astfel, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001.

Potrivit art. 17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal , nulitate ce se constată și din oficiu.

Raportat la aceste dispoziții legale, se constată legalitatea formală a actului sancționator.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul, atât la data constatării presupusei abateri, cât și în plângerea contravențională a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal, susținând că nu a traversat prin loc nepermis.

Instanța mai reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are un astfel de caracter, prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana acuzată de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate care este permisă de Convenție, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul CEDO.

Sub aspectul dovedirii faptei reținute în sarcina petentului, instanța reține că aceasta este o presupusă abatere la regimul rutier, iar potrivit art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

În cauza de față instanța constată că în susținerea procesului verbal de contravenție nu au fost depuse dovezi în sensul constatării faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice, deși agentul constatator se deplasa cu autospeciala din dotare , fiind depus doar raportul agentului constatator.

Or, petentul a avut o poziție constantă de negare a săvârșirii faptei imputate, poziția sa fiind susținută și de depoziția martorului O______ O_____, cei doi fiind împreună în același loc și în același timp în care se reține că petentul a încălcat dispozițiile codului rutier privind traversarea prin loc nepermis.

Martorul menționat anterior a declarat sub prestare de jurământ că împreună cu petentul și alte persoane au traversat pe trecerea de pietoni pentru a se deplasa spre un restaurant situat în Piața Unirii.

Alături de aspectele menționate anterior, instanța mai reține și descrierea defectuoasă a faptei imputate petentului, precum și nemenționarea legii, ordonanței sau hotărârii care reglementează la art. 167 alin. 1 lit. d actul de conduită impus destinatarului normei.

Pentru motivele expuse în precedent, urmează a fi admisă plângerea contravențională formulată de către petentul F______ G_______ cu consecința anulării actului contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea contravențională formulată de către petentul F______ G_______ cu domiciliul în com. Mitocu Dragomirnei, __________________________. 113, jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, _______________. 9, Cod poștal xxxxxx, J____ SUCEAVA și pe cale de consecință anulează procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 20.03.2015 .

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Rădăuți.

Pronunțată în ședință publică la data de 6 octombrie 2015.

Președinte Grefier,

U_______ M______ C________ C_______

Red. UM/04.11.2015

Tehnored. UM/CC/04.11.2015