Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1004/2015

Ședința publică de la 30.10.2015

Completul compus din:

PreședinteHanachiuc G___ A____

JudecătorPopovici M_____ M______

GrefierSimion M____

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta intimată Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B_______ împotriva sentinței civile nr. 433 din 24 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoria D______, intimat fiind petentul R_____ Ș_____, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă avocat A___________ T______ A___, iar pentru intimat avocat D_____ M_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care cei doi avocați depun la dosar împuternicirile avocațiale.

Instanța constată că, deși nu a fost citat la domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură, prin depunerea delegației avocațiale a avocatului și prezența acestuia se acoperă viciul de procedură. Tot în acest sens, instanța dispune rectificarea în sistemul Ecris a domiciliului intimatului pentru a indica domiciliul procesual ales, respectiv la Cabinet Avocat D_____ M_____, în B_______, ________________________. 91, jud. B_______.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă părților cuvântul în acest sens.

Pentru apelanta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri, avocat A___________ T______ A___ solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea ca nefondată a plângerii formulate. Tot aceasta arată că apelanta nu solicită obligarea la achitarea cheltuielilor de judecată.

Avocat D_____ M_____, pentru intimatul petent R_____ Ș_____, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond care nu a făcut altceva decât o reindividualizare a sancțiunii aplicate.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoria D______ sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 06 noiembrie 2014, petentul R_____ Ș_____ a contestat procesul verbal de contravenție _______ nr. 0611 din 06 octombrie 2014 încheiat de reprezentanții Direcției Județene de Drumuri și Poduri B_______, solicitând anularea procesului verbal iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii de 15.000 lei cu sancțiunea avertisment.

În motivare petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 17 din OG nr. 2/2001 în sensul că lipsesc mențiunile referitoare la locul exact al săvârșirii contravenției. Totodată, au fost încălcate disp. art. 16 din OG nr. 2/2001, întrucât agentul constatator nu a făcut o încadrare corectă a faptei ce se pretinde că a săvârșit-o.

Pe fondul cauzei a arătat că a refuzat să permită cântărirea autovehiculului pentru că locul ales pentru cântărire era în pantă și plin de gropi ceea ce putea să ducă la vicierea rezultatului iar pe de altă parte agentul constatator nu a făcut în prealabil o verificare a documentelor pentru a stabili dacă potrivit acestora era depășită masa maximă admisă.

Intimata Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B_______,, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului verbal și a măsurilor dispuse prin acesta.

Prin sentința civilă nr. 433 din 24.02 .2015, instanța a admis, în parte, plângerea și a modificat procesul verbal _______ nr. 0611 întocmit la data de 06.10.2014 în sensul că a înlocuit sancțiunea de 15.000 lei amendă aplicată petentului R_____ Ș_____ cu sancțiunea „avertisment”, punând în vedere petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Pentru a pronunța această soluție Judecătoria a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției _______ nr. 0611 din 06 octombrie 2014 petentul a fost sancționat cu amenda în valoare de 15.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 60 lit. o din OG nr. 43/1997.

S-a reținut că în data de 06 octombrie 2014, în jurul orelor 11,00, aflându-se pe DJ 293 în localitatea Dumeni, petentul R_____ Ș_____ care conducea autoutilitara aparținând _________________ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX+ XXXXXXXXX, ce transporta sfeclă de zahăr, a refuzat să se supună procedurii de cântărire.

Se constată că art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 impune sub sancțiunea nulității relative ca actul sancționator să cuprindă actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Prin urmare, lipsa temeiului sancționării atrage o nulitate virtuală a actului sancționator, condiționată de provocarea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal.

Or, analizând procesul verbal, Judecătoria a constatat că agentul constatator a indicat actul normativ iar fapta descrisă se încadrează în disp. art. 61 lit. o, însă dintr-o eroare materială s-au indicat disp. art. 60 lit. o. Indicarea greșită a textului de lege putea să producă o vătămare petentului ce nu putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal doar dacă fapta săvârșită nu era suficient descrisă și nu putea fi făcută încadrarea juridică a acesteia.

Cu privire la neindicarea locului săvârșirii faptei, instanța de fond a constatat că susținerile petentului nu sunt fondate întrucât procesul verbal cuprinde mențiuni suficiente pentru identificarea acestuia, respectiv: DJ 293 localitatea Dumeni.

Față de cele arătate, instanța de fond a constatat că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa iar procesul verbal de constatare a contravenției a fost în mod legal întocmit.

În ce privește sancțiunea aplicată, prima instanță a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Analizând modul de individualizare a sancțiunilor aplicate în lumina dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 prin prisma tuturor criteriilor de individualizare enumerate în art. 21 alin. 3 din actul normativ menționat, Judecătoria a apreciat că amenda aplicată nu se justifică motivat de împrejurarea că petentul se află la prima abatere de natura celei reținute în procesul verbal în discuție. În plus, se consideră că scopul sancțiunii contravenționale este unul preventiv și nu unul punitiv, iar, raportat la veniturile petentului, sancțiunea aplicată este una împovărătoare.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Direcția Județeană de Drumuri și Poduri care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe fondul cauzei, reanalizând probele, să fie respinsă cererea.

În motivarea apelului s-a arătat că motivele invocate de petent nu aduc nici un element care să justifice atitudinea de refuz a petentului sau să înlăture răspunderea sa, întrucât nu exista nici un element care să justifice petentului temerea că rezultatul cântăririi ar putea fi unul eronat. În orice caz, acesta avea obligația de a nu se opune cântăririi. În același timp, s-a arătat că nu poate fi minimalizat pericolul social al cântăririi pentru că refuzul de a prezenta autovehiculul în vederea cântăririi poate crea suspiciunea că transportul nu era efectuat în condiții de legalitate.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 din Noul Cod de Procedură Civilă și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Intimatul petent a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că a refuzat să supună autovehiculul cântăririi în primul rând pentru că locul ales pentru cântărire, așa zisa parcare era în pantă și plină de gropi, ceea ce ar fi dus la un rezultat viciat. A mai arătat că a dovedit instanței de fond că nu a depășit masa totală admisă a vehiculului, fapt dovedit cu bonul de cântar și adeverința de primire a mărfii nr. 5623/6.xxxxxx eliberate la destinație, de unde rezultă că încărcătura totală a fost de 36.640 de Kg. Avizul de însoțire a mărfii dovedește, de asemenea, că încărcătura nu depășea greutatea maximă admisă. Intimatul a reiterat circumstanțele personale, respectiv faptul că este bolnav de diabet zaharat și că, la scurt timp după începerea transportului, i s-a făcut puțin rău, motiv pentru care a oprit pe dreapta, și-a luat medicația și a ațipit, fiind trezit de organele de control.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la considerentele sentinței primei instanțe, poziția părții adverse și probatoriul administrat, Tribunalul constată următoarele:

Posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului este prevăzută în mod expres de art. 5 și 7 din OG 2/2001, iar instanța, în analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal are competența deplină în aprecierea acestuia sub toate aspectele, inclusiv sub acela al proporționalității dintre sancțiunea aplicată și gradul de pericol social concret al contravenției săvârșite.

În cauza de față prima instanța, analizând această proporționalitate, a apreciat în mod judicios că față de circumstanțele personale ale petentului care se află la prima abatere și cuantumul foarte ridicat al amenzii aplicate, este mai eficient a se aplica sancțiunea avertismentului, petentul cunoscând că la următoare abatere sancțiunea va fi în mod firesc mai severă.

De asemenea, Tribunalul subliniază că refuzul de a se supune cântăririi nu poate fi justificat de eventualele suspiciunii ale conducătorului auto cu privire la suprafața pe care urma să se realizeze operațiunea de cântărire și nici de faptul că greutatea înscrisă pe avizul de însoțire nu depășea greutatea maximă admisă întrucât cântărirea realizată de prepușii apelantei realiza tocmai verificarea greutății reale și corectitudinea datelor înscrise în avizul de însoțire a mărfii.

Dar, văzând că petentul se află la prima abatere de acest gen, iar cuantumul amenzii aplicate este exagerat de mare raportat la veniturile petentului, Tribunalul consideră că scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea unui avertisment.

Pentru considerațiile de mai sus, în temeiul art. 480 C.proc.civ. se va respinge apelul ca nefondat și se va menține hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat apelul formulat de apelanta intimată Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B_______, cu sediul în municipiul B_______, _____________________, jud. B_______, cu împotriva sentinței civile nr. 433 din 24 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoria D______, intimat fiind petentul R_____ Ș_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliu în G______, ______________________/3D, _____________, județ G______ și domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat D_____ M_____, în B_______, ________________________. 91, jud. B_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 30.10.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

H________ G___ A____ P_______ M_____ S_____ M____

Red. PM

Thred. SMG/PM

Ex. 4

25.11..2015

Jud. CNC